Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 31/ 01/ 2018
Va trimit un alt fisier pe care l-am parcurs si l-am subliniat.
Conjugarile verbelor trebuie stiute foarte bine pentru a nu se confunda verbul in conjugare, in formele sale la diferite moduri si timpuri. Si tocmai ca multi confunda aceste forme ale verbelor, din clipa in care, mai ales, "sunã" la fel, insa sunt diferite si se scriu diferit.
Eu nu le confund, nu vreau sa fiu laudaroasa, insa e bine sa-mi dau seama cam ce sau unde trebuie eu sa insist, in schimb pe mine ma intereseaza mult frazele, modurile si timpurile verbelor, exemple cat mai multe, cum si cand se folosesc, pentru ca exista regulile, dar in texte literare ( am sa caut un Forum pe care se iscase o discutie in acest sens, insa nu stiu daca am salvat link-ul, ma uit ... si va spun ) scriitorii au trecut uneori peste reguli.
Cu privire la cum folosesc verbele si modurile si timpurile :
Avem regulile : concordanta timpurilor, Si conditional.
Dar nu e vorba numai despre regulile acestea.
Ce exprima fiecare timp, cum il folosesc, intr-o naratiune, intr-o povestire la timpul prezent, sau intr-o povestire care s-a intamplat intr-un trecut pe care eu il infatisez cititorilor ?
De pilda, pana azi am vazut ca avem viitorul in trecut, care este conditionalul prezent.
Adica, daca in principala am verbul la trecut, in subordonata - daca vreau sa arat ca o actiune urma sa se petreaca in viitor, atunci folosesc verbul la conditionalul prezent, si nu la viitor, nu la indicativ !
De stiut si de tinut minte :
Faptul ca modul subjonctiv este caracterizat, are drept particularitate conjunctia " que ", subjonctivul are patru timpuri : prezent, trecut ( passé ), imparfait / imperfect, si mai mult ca perfect/ plus-que-parfait.
Toate aceste timpuri se conjuga cu " QUE " in fata.
In fisierele trimise ieri ati vazut poate ca subjonctivul nu este - pentru unii - usor de recunoscut intotdeauna, atunci cand o propozitie incepe fara conjunctia " que ", chiar daca nu incepe cu " que", acest " que " este subinteles.
Asa cum in limba romana spun : " A venit la mine. ", aici subinteleg un pronume " El / Ea a venit la mine.".
Din context, din sensul frazei, propozitiei, rezulta, ne dam seama ca e vorba de subjonctiv si desi lipseste acel " que ", recunoastem modul subjonctiv.
De exemplu avem modul subjonctiv in : " Loué soit Dieu !", " Laudat sa fie Domnul !", [ Que Dieu soit loué ! = Loué soit Dieu ! ].
De stiut si de tinut minte cã :
Modul subjonctiv, timpul mai mult ca parfect/ plus-que-parfait ESTE IDENTIC cu modul conditional trecut forma a 2-a/ conditionnel passé 2e forme !!!!
Deosebirea este ca la subjonctiv conjugam cu " que " in fata, si la conditional trecut forma a 2-a nu conjugam cu " que", nu avem conjunctia " que ".
Conjunctia " que " apare numai in conjugarile timpurilor modului subjonctiv !
Am spus ca subjonctiv mai mult ca perfect = identic cu : conditional trecut forma a 2-a, de retinut aici in conjugarea care este identica ca la persoana a III-a singular avem accentul circumflex / l'accent circonflexe.
Cum se formeaza subjonctivul mai mult ca perfect ( care este si conditionalul trecut forma a 2-a ) ???
Se formeaza din auxiliarul verbului de conjugat [ stim ca unele verbe se conjuga cu auxiliarul " avoir " si altele cu auxiliarul " être " ] la subjonctiv imperfect + participiul trecut ( le participe passé ) al verbului de conjugat.
Altfel spus : avoir sau être - dupa caz - la subjonctiv imperfect + participiul verbului de conjugat.
Si acum, intotdeauna sa observam pentru a retine si a nu mai uita niciodata !
Se mai pot face confuzii intre indicativ, perfect simplu ( passé simple ) si subjonctiv imperfect !
Subjonctivul imperfect se formeaza de la perfectul simplu, de la persoana a II-a singular, perfect simplu, la care adaug ( este mentionat intr-un fisier, exemplul cu verbul " venir ", je vins, tu vins, il vint, .... unde spune ca de la ' tu vins ", inlaturi "s"-ul final si adaugi terminatiile specifice subjonctivului imperfect, le vom vedea imediat ) - terminatiile subjonctivului imperfect [ sunt usor de retinut, sunt " speciale", ies in evidenta datorita lui " ss " la toate persoanele de la I singular la I plural, toata conjugarea ] care sunt : -sse , -sses, -accent circumflex + t, -ssions, -ssiez , -ssent.
Cand vedeti o forma de verb in care apar acesti 2 de " s ", sa stiti ca e vorba de subjonctivul imperfect.
Mai ales daca apare si " que ".
( Dar, atentie, si verbul finir , verbele de grupa a II-a, primesc " ss" la indicativ prezent si la imperfect, " finir " e luat ca model pentru toate verbele de grupa a II-a ).
Cum stiu daca la persoana a III-a singular am verbul la perfectul simplu sau la subjonctivul imperfect ?
Stiu datorita accentului circumflex care apare numai la subjonctivul imperfect la persoana a III-a singular, si nu apare, atentie, nu apare la perfectul simplu la persoana a III-a singular !!!
Pentru ca, altminteri formele acestea doua sunt identice, le deosebeste numai accentul circumflex !!!!
Formele de plural, toate : persoana I, a II-a, a III-a la perfectul simplu sunt diferite, complet diferite de formele de plural toate : persoana I, a II-a, a III-a ale subjonctivului imperfect.
Sa nu uitam ca subjonctivul imperfect are de sus pana jos in conjugare, de la prima la ultima persoana, terminatiile specifice in care apar cei 2 " s" : sse, sses, accent circumflex + t , ssions, ssiez, ssent.
Exceptie face, de pilda, verbul " Haïr ", care inseamna " a urî ", pentru ca la perfectul simplu persoana a III-a, singular forma sa este : " il haït ", iar la subjonctiv imperfect persoana a III-a singular forma sa este : " qu'il haït " !!!!
Sa luam cateva exemple pentru a face deosebirea :
" Il aima " inseamna " El iubi " ( perfectul simplu, p.3-a, sg. )
Verbul la infinitiv este : " aimer " = a iubi ;
" QU'il aimât " = este forma de subjonctiv imperfect, p. 3-a, sg.
Il aima / Qu'il aimât.
Elle aima / Qu'elle aimât.
" Aimer " verb de grupa I, are terminatia in " er ".
Daca iau un exemplu pentru a vedea si concordanta timpurilor in frazele in care am verbul in subordonata la modul subjonctiv imperfect, subordonata este introdusa prin conjunctia " que " , spunem ca este o subordonata conjunctiva :
In principala am verbul la un timp trecut, de pilda la imperfect, si in subordonata introdusa prin conjunctia " que " am verbul la subjonctiv imperfect, in cazul acesta vor arata ca este vorba de simultaneitate, exprim " prezentul " daca vreti in trecut, intr-o relatare din/ in trecut !!!
De exemplu :
Elle souhaitait qu'elle l'aimât.
Cum traduc, ce am spus exact prin fraza de mai sus ?
Mai intai observ ca am verbul la trecut ( la imperfect : elle souhaitait ) in principala, deci e vorba de o povestire la trecut....
" Ea dorea [ ca ] sa-l iubeasca.
In limba romana spun " Ea dorea sa-l iubeasca ", insa in franceza, nu pot sa scriu verbul din subordonata " sa-l iubeasca " la timpul prezent.
De aceea in subordonata voi avea timpul trecut, mai precis imperfectul subjonctivului.
Mai e necesara o conditie :
Verbul din principala sa fie un verb care cere in subordonata introdusa prin conjunctia " que " verbul la modul subjonctiv, iar " souhaiter " cere verbul la subjonctiv.
( Spre deosebire de " espérer " dupa care pot scrie verbul la indicativ ).
Deci :
Elle souhaitait [ verbul principalei la indicativ, imperfect ], qu'elle l'aimât [ verbul subordonatei la subjonctiv imperfect ].
*
( Sa iubesc/ sa iubesti / [ el / ea ] sa iubeasca/ sa iubim / sa iubiti / [ ei/ ele ] sa iubeasca = conjunctiv prezent )
Sa va atasez fisierul, mai vroiam sa scriu ceva, da... am uitat....
Da, sa ne amintim verbul être [ a fi ] conjugat la subjonctivul imperfect :
Que je fusse
Que tu fusses
Qu'il fût
Que nous fussions
Que vous fussiez
Qu'ils fussent.
Si verbul avoir [ a avea ] conjugat la subjonctivul imperfect :
Que j'eusse
Que tu eusses
Qu'il eût
Que nous eussions
Que vous eussiez
Qu'ils eussent.
Specificul terminatiei de persoana a II-a singular este " s"-ul final ( subjonctiv imperfect ) :
Tu fusses.
Tu eusses.
Obligatoriu cu " que " in fata !
Subjonctivul mai mult ca perfect / plus-que-parfait al verbului être " se formeaza din subjonctivul imperfect al verbului/ auxiliarului " avoir " + participiul trecut al verbului " être " care este "été".
Subjonctivul mai mult ca perfect incepe sa se conjuge, nu-i asa ? - cu " que " in fata, si este identic cu conditionalul trecut forma a 2-a, care insa se conjugã fara " que " !!!
Etre la subjonctiv plus-que-parfait :
Que j'eusse été
Que tu eusses été
Qu'il eût été
Que nous eussions été
Que vous eussiez été
Qu'ils eussent été.
Verbul " avoir " la subjonctivul plus-que-parfait :
Avoir se conjugã cu el insusi , tot cu avoir ! " Eu " este participul trecut al verbului avoir.
Que j'eusse eu
Que tu eusses eu
Qu'il eût eu
Que nous eussions eu
Que vous eussiez eu
Qu'ils eussent eu.
Concluzie : Cand vedeti un accent circumflex la persoana a III-a singular, forma simpla a verbului [ nu forma compusa ] , imediat stiti ca verbul este la subjonctiv imperfect !!!!
Daca verbul este la forma compusa, la o forma compusa, si vedeti accentul circumflex la persoana a III-a singular, atunci stiti ca : - daca il are pe " que " in fata, sau daca rezulta din context, ca sens, ca semnificatie a textului, atunci verbul este la subjonctivul plus-que-parfait / mai mult ca perfect ; - daca nu il are pe " que " in fata si nici nu rezulta din context, atunci verbul este la conditional trecut forma a 2-a.
Acestea toate de mai sus, concluziile : DACA VEDETI SCRIS ASA !!!!
Atentie la cum scrie, la forma scrisa !
Pentru ca, subjonctivul imperfect poate avea valoare, poate " suna " ca un conditional !!!!
De exemplu in fraza ( pe care o regasiti in fisier ! ) :
"J'aurais aimé qu'il passe nous voir, ne fût-ce qu'un court instant "
J'aurais aimé = verbul la conditional trecut ( forma intai )
j'aurais aimé = mi-ar fi placut ;
ne fût-ce que.... = aici verbul este la subjonctiv imperfect !
Forma perfectului simplu , persoana a 3-a, singular se deosebeste de forma subjonctivului imperfect, persoana a 3-a, singular, numai prin accentul circumflex care apare la subjonctivul imperfect !!!!!
Perfectul simplu apartine modului indicativ.
Ce fut = indicativ perfect simplu, se traduce prin " Fu...", Fu o petrecere frumoasa !
"
Ce fût = subjonctiv imperfect !!!
Revenind la fraza de mai sus :
"J'aurais aimé qu'il passe nous voir, ne fût-ce qu'un court instant "
Cum traduc ?
Mi-ar fi plãcut [ ca el ] sã treacã sã ne vadã, de n-ar fi fost decât un moment/ o clipã.
Mi-ar fi plãcut sã treacã sã ne vadã, de n-ar fi fost decât [ pentru ] un moment/ o clipã.
olivia
Pièces jointes
- Grammaire française Ne serait-ce ou ne fût-ce 27 janv.2018.doc (117,00 Ko)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu