Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! Drept funciar si drept notarial - despre cartile de drept 6/01/2018
Pentru ca scriam in email-ul anterior ca intentionez sa va trimit un Curs de Drept Notarial, de fapt mai am si un curs de Drept Funciar si proceduri funciare...
Legislatia, pe ici pe colo, se mai schimba, insa Dreptul opereaza cu aceleasi notiuni si concepte, cu aceleasi categorii.
De altfel, in Cursul de Drept Notarial - si in toate cursurile de Drept in general - intotdeauna, un curs bine documentat iti va indica in note de subsol si sursele, si aceste izvoare sau surse documentare sunt mai intotdeauna si vechi, nu numai noi, astfel avem trimiteri la cursuri din 1927 sau 1928 sau din anul 1970....
In al doilea rand, trebuie sa cunosti un Istoric, nu poti fara sa-l cunosti.
Ah, da, si sa mai precizez ca o cartea despre activitatea notariala, desi buna ) cum a fost aceea pe care eu o cumparasem prin ultimii mei ani de grefier ) este deosebita de UN CURS UNIVERSITAR DE DREPT, este o diferenta foarte mare, nu se pot compara de fapt.
Cursul de Drept Funciar si proceduri funciare il am - gratuit - chiar din anii mei de studentie la Drept, intr-o zi la intrarea studentilor din str. Doamnei ( colt cu str Ion Ghica 13, sector 3, acolo fiind intrarea numita " Pe la Rectorat" [ rectoratul universitatii spiru haret ], am gasit pe o masuta asezata langa lifturile care ne duceau la etajul 5, unde se afla facultatea de Drept in acei ani, cateva cursuri de Drept, diferite, tiparite la Tipografia Fundatiei Romania de Maine, a Universitatii noastre Spiru Haret, pur si simplu erau acolo, considerate " expirate " sau invechite, dar noi am luat, la alegere cateva.
Eu am ales cursul de Drept Funciar si Proceduri Funciare scris de profesorii Adam Popescu si Danut Cornoiu ( Adina Cornoiu, fiica profesorului a fost colega noastra de an la Drept, in anul I 2005-2006, pana la urma insa nu stiu daca a si dat licenta cu noi sau la noi, insa invata pe rupte, o si punea tatal ei, vroia si ea, si tocea, ea spunea... ma si amuza, era o tocilara din aceea clasica, care ia cartea in mana si invata si invata pe dinafara... poate ca nu numai pe dinafara insa ).
Cursul e foarte bun si printre alte carti de Drept, este cel mai potrivit pentru a ne prezenta, desi o face mai pe scurt, " Evidenta Funciara si Publicitatea Imobiliara ", in cadrul careia ne explica si " Evolutia cadastrului funciar ", " Cadastrul funciar ", " Publicitatea imobiliara", " Cartea funciara si publicitatea imobiliara "....
Aici vorbim de originile evidentei funciare, ale cartii funciare... si intotdeauna au fost sisteme diferite in Romania ( de azi ), adica un sistem exista in Transilvania, Bucovina si Banat , si un alt sistem in Tara Romaneasca , de fapt in " Vechea Tara ", ...asta in mare...
Au fost de fapt TREI sisteme de publicitate imobiliara, al 3-lea nu s-a aplicat insa decat in Bucuresti si in unele comune din jurul Bucurestiului, a fost introdus prin Legea 242 / 1947 si s-a numit " Sistemul cartilor de publicitate funciara ".
Dar in general, lumea, oamenii stiu doar despre cele 2 mari sisteme, cel din Vechea Tara si cel din Transilvania + Banat + Bucovina, respectiv, sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni, de inspiratie franceza, - si sistemul cartii funciare de influenta germana, reglementat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea de legislatia austriaca si ungara, iar apoi de legea romana 115/1938 aplicabila in Transilvania, Banat, Bucovina.
Cursul de Drept Funciar si Proceduri Funciare este de format A 5 si are 191, 192 de pagini, a aparut in Editia a II-a din 1999, Bucuresti, Univ. Spiru Haret Facultatea de Drept, Editura Fundatiei Romania de Maine, eu am cursul din 29 Februarie 2008.
Manualul de Drept Notarial, editia 2, Editura C.H. Beck, Curs Universitar scris de prof. Ioan Les ( cel care a scris procedura civila din cate imi amintesc ), Bucuresti, 2008, manual pe care il am din 28 Octombrie 2008, eram in anul IV la ZI la Drept USH, ultimul an de facultate, acest curs e mai mare, si contine 210 pagini de curs + vreo 2 pagini de reclame la alte cursuri si alte aparitii ( anunturi ) - il am de la libraria Mihai Eminescu de la Universitate (str. Academiei ).
Si deci v-am spus despre ce este vorba si o sa incep, usor, usor sa le fotografiez, problema mai mare e expediatul, nu fotografiatul....
Va spusesem ca fostul meu amic, Bruno Lavail locuia in strada Dogarilor, colt cu strada Tunari, la coltul format de cele 2 strazi, pe Tunari, locuia, imi spusese Bruno, primarul capitalei dl Viorel Lis....
De prin sau chiar in 2003, Bruno s-a mutat din str. Dogarilor unde locuise de prin 1991, in Calea Doboranti, in fond nu foarte departe, totusi departe pentru ca si Bucurestiul e destul de intins....
Candva in 2003, dupa iunie 2003 am fost la el, o data sau chiar de vreo, da, am fost de vreo 2 ori, nu stiu daca de 3, 4 ori, nu mai stiu... din vara 2005, din acea vara, sau atunci ne-am vazut ultima oara la el, in vara 2006 sau 2007 l-am reintalnit si am fost pentru prima data la firma lui, isi facuse o firma, de data asta, separat de locuinta sa...
Si atunci am vazut-o si eu, era un apartament de 2 camere, intr-un bloc inalt si vechi de pe Calea Victoriei, undeva sus, la etaj, apartamentul insa era foarte mic si culmea " arhitecturii ", cabinetul de w.c. era asezat exact in sufrageria apartamentului, din sufragerie intrai in baie, usa avea si glasvand mi se pare, la baie.
Langa usa baii era asezat un birou, o masa birou, ceea ce era nostim, nu am vizitat cabinetul, dar parea mic, si nu stiu daca acolo exista si un dus macar, nu mai stiu sa fi vazut alta baie in acel apartament.
Din sufragerie dadeai in dormitor, unde nu era nimic, nici birou, birourile, cele 2 mese de lucru erau in prima incapere, in sufragerie.
exista persoane carora le place sa schimbe decorul, sa locuiasca in case diferite, din cand in cand sa-si schimbe adresa...
Nu pot spune ca apartamentele, imobilele nu sunt interesante de vizitat, s-ar putea face si un Muzeu al apartamentelor sau imobilelor, dar ar necesita o mare suprafata de teren....
Odata, cu Bruno am intrat intr-un apartament, situat undeva pe strada sau pe o strada din strada de langa cladirea veche a A.S.E.-ului, a Academiei de Stiinte Economice din Piata Romana, era o cladire veche, apartamentul extrem de intunecos pentru ca avea in fata alte imobile, alta strada cu imobile, avea si obloanele mari, maro, lasate, ah, de fapt, poate era numai o garsoniera, ca nu mai stiu, o incapere mare, insa cam asa, cam pustie....
Intr-adevar, si daca revin la el, este pentru ca mie mi s-a parut foarte frumos, " romantic ", in sensul unor ani in care poate, probabil s-a trait mai frumos, mai bine chiar si in biata Romanie...
Nu trebuie sa credeti ca apartamentul din str. Dogarilor era ceva unic, sau nemaipomenit, dar isi avea farmecul sau....
Cand intrai, in vestibulul cu gresie sau ciment in patratele mari, unele albe, altele negre, , era o masuta de toaleta cu oglinda si pe masuta era un bibelou din portelan in chipul unei BUFNITE albe, bibeloul alb, destul de inalt, si mare, nu un bibelou mic, obisnuit, si pe capul bufnitei era asezat un JOBEN NEGRU LUCIOS, autentic !!!!!
Deja de cand paseai in apartament, parca intrai in alt secol, in anii in care se purta joben !!!
Si era liniste in cartier, si erau putine case, si zona totusi apropiata de centru, de inima capitalei....
Mai interesant era poate un alt apartament, din alt corp de cladire, cand intrai pe terasa apartamentului din Dogarilor, ocupat de Bruno, in fata si in dreapta ta mai mult, putin mai jos ca nivel, zareai o terasa mai intinsa si mai deschisa, si care avea trepte, care coborau chiar la nivelul solului, afara, la parter, cum s-ar spune....
Era interesant, ma intrebam, probabil poti urca direct in casa, urcand treptele pe terasa, dar treptele ajungeau intr-o gradina, gradina imobilului, si totusi, aceste imobile aveau curti sau terase, in spatele imobilului, deci nu spre fata, spre strada pe care era imobilul si intrarea in imobil....
In spate erau curti si gradini, dar totul era perfect ascuns si nici nu banuiai existenta unor astfel de apartamente si vieti... parca erai intr-o Carte si in Istorie...
Da, din dreptul hotelului Dorobanti de pe Bulevardul Dacia, incepea si strada Mihai Eminescu care facea colt cu Dacia, puteai merge pe Dacia, cel mai bine pana in Piata Spania si de acolo coteai stanga pe o strada, dupa harta strazilor, totusi nu stiu daca chiar pe strada Tunari sau pe o alta, dar pe acea strada in stanga ta din piata spania, dadeai in strada Tunari, o lasai la stanga ta, ea facea colt, caci de aici incepea str. Dogarilor, colt cu Dogarilor.....
Bruno prefera sa mearga acasa, din oras, mergand pe str. Mihai Eminescu, intr-un fel era ceva mai scurt drumul....
Insa din 2003 ( exact momentul sau anul pana la urma nu-l mai retin ) cand Bruno s-a mutat pe Calea Doboranti, am fost de vreo 2 ori la el, poate de 3 ori ?
Insa nu prea am retinut numele strazilor, stiu ca ma uitam dupa placute cu numele strazilor si nu reusesc sa imi amintesc precis pe care, sau prin dreptul carei strazi se afla blocul in care se mutase Bruno.
De la intersectia Doboranti cu sos. Stefan cel Mare, daca mergi in sus pe Calea Doboranti, pe dreapta ta ai sa vezi numai blocuri din beton, din perioada comunista, sunt mai multe strazi paralele, le veti vedea pe harta strazilor pe care o atasez la litera sau sectiunea F pe harta, F 8.....F 6- F 8...
Totusi din amintirile mele, cam vagi, am impresia, stiu ca am mers, mi se paruse mie, mult cu masina lui Bruno, mult dupa intersectia cu Stefan cel mare, in sus, pe Dorobanti si ma intrebam unde s-a mutat, unde ne oprim ca el spunea " aici, aici "...
Ne-am oprit poate in dreptul strazii Tudor VIANU ????
E destul de departe Tudor Vianu, strada aceasta care deriva din Calea Doboranti, de unde pornesc pana la str. Tudor Vianu mai multe strazi paralele, din unele se desprind alte strazi....
Pe stanga, pe Calea Doboranti in sus apar strazile cu nume de capitale ale tarilor de pe glob....
Strada Lisabona ar fi mai in dreptul, ar corespunde mai mult la nivelul strazii Tudor Vianu, mai jos de Lisabona, mult mai jos ceva, sunt si alte strazi cu nume de capitale....
Daca apartamentul din Dogarilor era o mica casa, vilisoara, cu adevarat cu farmec, spre deosebire de viloaiele mari din Cotroceni sau alte cartiere cu vile vechi nationalizate, si ii apartinea chiar proprietarului sau, cel " initial" domnul Stefanescu se numea mi se pare...
Bruno s-a mutat de acolo pentru ca trebuia - si platise deja - sa faca lucrari de reparatie a acoperisului, el si zugravise apartamentul spre plecarea sa de acolo, si i se cereau mereu mai multi bani.... iar proprietarul, Stefanescu ( deci nu cred ca era un comunist care locuia intr-un imobil al cuiva, ce fusese in 1948 nationalizat, nu, acesta era se pare chiar adevaratul proprietar ), a spus ca fiica lui ( Stefanescu era in varsta, desi nu l-am vazut, insa isi avea fiica la Paris, ea insasi precis avea deja copii mari, aproape sigur ) intelege sa se intoarca in Romania, dupa ani in Franta, multi multi ani, si are nevoie de apartamentul lui Bruno, sa se mute in el fiica sa.
Posibil, tatal femeii fiind in varsta, fiica lui Stefanescu sa vrea sa fie in Romania, daca sau cand se va intampla ceva, ii va deceda mai exact, tatal....
Pentru ca in Romania exista o tendinta cam dubioasa, sa vrei sa pui mana pe casa altuia....
Si cine stie in ce maini incapea casa, intregul imobil ii apartinea, sunt aproape sigura, lui Stefanescu, el insusi locuia in apartamentul de la etajul 1, casa avea 2 etaje.... si daca mostenitorii lui erau plecati, si cine stie cum plecasera si in ce an, din Romania .... cine stie daca nu cumva Statul sau careva nu punea mana pe imobil !!!!!
De data asta, pe Calea Dorobanti, Bruno se mutase intr-un bloc de beton, comunist, la un etaj superior, 7, 8, nu mai stiu la ce etaj exact.... un bloc cred, da, exact spre Calea Dorobanti.... dar ferestrele acelui apartament dadeau spre blocul din fata....
Erau bloc dupa bloc, aliniate, pe Dorobanti....
Va trimit si harta strazilor, m-am " concentrat " cu aparatul foto pe sectiunile F 6, F 8 unde sunt strazile Dogarilor, Tunari, Eminescu, Dacia, Doboranti, Lisabona si altele pana la nivelul strazii Lisabona......
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu