Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 23 ianuarie / janvier 2018
Sa va dau o veste care ma intristeaza, desi nu ma priveste in mod direct, si va dau si mici alte vesti :
Inainte sa ies de pe Facebook ( recunosc ca am intrat sa vad daca varul meu Fanel mi-a scris vreun mesaj, vreun raspuns, dar nu, nu inca, insa a vazut ce i-am scris/trimis, pentru ca mai nou, facebook-ul iti arata ora la care destinatarul mesajului tau, il citeste, il vede, l-a citit, l-a vazut ! ) am gasit un articol cu o veste trista :
( Pe Doxologia ) : ASTAZI 23 Ianuarie 2018 a decedat +Aspazia Otel Petrescu in varsta de 94 de ani - era nascuta la 9 Decembrie 1923 [ cu 4 ani mai mare ca raposatul meu unchi + Dumitru Andrei, avocatul ] in comuna Cotul Ostritei, din [ actuala ] Ucraina.
Acum am cautat si desi nu l-am gasit imediat, totusi articolul de pe doxologia.ro il puteti citi aici, mai ales ca nu e lung deloc :
Pe mine, ceea ce m-a impresionat la +Aspazia Otel Petrescu ( si de fapt atunci am auzit si eu de ea ) a fost cat de frumos, cu cata veneratie, cu cata dragoste a vorbit ea despre Parintele Arsenie Boca pe care l-a cunoscut in tineretea ei, si, in paranteza fie spus, nu cu mult timp inainte sa fie arestati si ea si Parintele !
Despre Aspazia am aflat deci intr-o seara cand intamplator ( eu, care sed ziua toata la computer, in dormitorul-birou ! ) am venit in sufragerie, si in urma cu cativa/ ceva ani, inca functiona televizorul nostru ( parca la TV ? ) sau era la laptopul lui Silviu ?
Era o emisiune despre Viata Parintelui Arsenie Boca si ea era una dintre persoanele care au dat marturie despre Parintele si asa frumos vorbea, incat m-am oprit in fata televizorului !
Mama si Silviu se uitau atunci la emisiunea aceea, pe care mai apoi am gasit-o si pe youtube.com ( sub forma de film documentar ).
Felul in care + Aspazia vorbea despre Dumnezeu, despre credinta, despre Parintele Arsenie m-a cucerit, in tot cazul m-a emotionat !
Anul trecut am vazut un scurt, ca parca nu era prea lung, filmulet cu + Aspazia, povestea despre perioada aceea grea din temnita, sau despre cum a trait dupa aceea ( amintiri ), si a spus iarasi ceva ce m-a impresionat :
In inchisoare s-a rugat la Dumnezeu, se ruga, dar s-a imbolnavit si s-a rugat si Iisus a vindecat-o ! Mai tarziu, cineva i-a spus daca nu ii e frica ca s-ar putea imbolnavi din nou ( recidiva ), dar + Aspazia cu toata increderea, ferm convinsa, categorica, dar pe un ton blajin si emotionat i-a raspuns cam asa : " Acolo UNDE VINDECA DOMNUL IISUS, BOALA NU SE INTOARCE NICIODATA !"
Si asa a fost, boala de care a vindecat-o, nu a revenit.
Ea a spus cam asa : " Ce vindeca Iisus, Dumnezeu, ramane vindecat pe veci !" - cam acesta era mesajul ei.
Am citit astazi pe Doxologia in articolul de mai sus ( a se vedea link-ul mai sus ! ) ca Aspazia, pana la urma, ca sa zic asa, s-a casatorit si ea la viata ei, cu un barbat vaduv si a crescut cei doi copii ai barbatului un baiat si o fata care au ajuns inginer si medic !
+ Aspazia a trait si murit in locuinta care a fost a sotului ei.
Si iata, iarasi m-a impresionat : despre viata ei, a ei, si dupa anii de inchisoare, concret ce s-a intamplat, ce-a devenit, cum a trait, nu stiam nimic !
Si ma gandesc asa, este bine, este o binecuvantare ( dar nu multi pot face asta ! ) sa cresti tu un copil, iar ea a crescut 2 copii care - in fond - nu sunt ai tai !
Si ea, cat o priveste, copiii nu a avut.
Unii pot, altii nu pot - sa creasca un copil care nu este al lor.
Mai ales cand nu au si ei copiii lor, din fiinta lor zamisliti.
Dupa ce am citit stirea aceasta, i-am spus mamei, cu care nu prea vorbesc, pentru ca - nu din semetie, incapatanare sau orgoliu, dar simt ca imi cedeaza inima, din noaptea aceea cand a avut loc discutia despre garsoniera bunicului meu matern, m-am simtit DIN CE IN CE MAI RAU.
Asa incat, nu mai pot, ma feresc acum de ea, parca dintr-un instinct de conservare, de frica ca daca iarasi imi face criza de nervi, crap, mor, imi plesneste inima !!!!
Iar ea se lumineaza la fata cand ma vede ca ma simt rau.
Eu nu vreau sa fiu rea, in niciun caz eu nu intentionez sa am vreo rautate, dar recunosc, o spun cu toata sinceritatea ca ma copleseste rautatea ei, veninul ei pe care mi-l arunca, plang, ma doare inima, am palpitatii, nu pot adormi ca sa ma linistesc, sa-mi treaca durerile, ma scol la 4h30 dimineata si nu mai pot dormi un timp, noaptea trecuta m-am sculat la 5h30 cam asa, dimineata....
Dar, sa vedeti, ma duc la mama in bucatarie ( desi zilele astea nici in bucatarie nu am prea intrat, am evitat-o, am stat mai mult nemancata, mi-am luat apa in camera mea si atata tot ! ), si ii spun, pentru ca mama se uita cu incantare acum nu multi ani, la emisiunea despre Pr. Arsenie Boca, cand vorbea + Aspazia Otel Petrescu, ma duc si ii spun mamei :
"A murit Aspazia Otel Petrescu. Avea 94 de ani."
Mama - dar reactie fireasca nu este - pare foarte multumita, linistita, ea care cel mai adesea e tare nemultumita de noi toti in casa, daca e s-o luam asa, nimeni nu o multumeste cu nimic, dar nici nu vreau sa caute multumirea in sufletul ei, o alunga cu obstinatie...
Mama imi raspunde senina : " NU STIU CINE ESTE. "
Am ramas totusi perplexa.
Despre Aspazia am mai discutat cu mama si anul trecut, poate pe la inceput de an, si acum 2 ani, cand gasisem niste video-uri cu Aspazia pe youtube.
Si stia cine este Aspazia, atunci, mama mea.
Ii spun mamei : " Dar cum ? Nu ai vazut-o la emisiunea despre Parintele Arsenie Boca, cand vorbea asa frumos despre Pr. Arsenie Boca ? ", si am continuat sa-i amintesc.
Mama insa , la fel de senina ( ea, dupa o discutie precum cea din noaptea aceea, despre garsoniera lui Paraschiv Mardale, nu mi-ar fi vorbit cu saptamanile !!! ) imi spune : " NU STIU CINE ESTE, NICI SA MA OMORI !"
II spun mamei : " Stii, Aspazia a crescut DOI COPII CARE NU ERAU AI EI ! I-a facut inginer si medic !"
Mama e senina.
Nici macar nu mai este consecventa cu propriile ei reactii !
Pentru ca ar fi stat bosumflata rau, mult timp !
Cand, ieri, a venit la noi la usa vecinul de pe scara B, Nelu BUNEA, mama i-a spus, ca o explicatie, de ce nu i-a raspuns cu o seara inainte cand el venise si sunase, fara raspuns, la usa noastra : " Era Politia [ aici ], ia medicamentele !", ei bine, dar imediat dupa aceea a inceput un scurt dialog si sa vedeti ca si Nelu Bunea se ambalase si o intreba pe mama : " DAR IA MEDICAMENTELE ?"
Parea ca Nelu se ambaleaza daca mai continua, dar s-a linistit singur.
Insa dupa plecarea lui de la usa noastra, mama a mai stat putin, s-a imbracat [ de strada ] si a plecat de acasa !
Poate s-a dus ea la ei acasa, la familia Bunea, sa continue discutia, cine stie ?!
Acum cateva zile, cand o credeam la etajul 8, la familia Calugaru, ei bine nu cred ca a fost la ei acasa, pentru ca spre seara am vazut in frigider un pui rotisat, si stiu ca spunea ca " O sa cumpar un pui de la CORA, pentru ca , pe urma " gata !", pe 18 februarie intram in Postul Pastelui ! "
In concluzie cred ca fusese la magazinul " Cora " ( Lujerul ).
Insa eu nu am mai mancat deloc pui, pentru ca a intervenit discutia cu pricina si mi s-a facut rau.
Silviu, pe 20 ianuarie 2018, la 23h20 - si cam pana la 23h40 s-a dus la bucatarie unde a vorbit la telefonul sau mobil ( are un smartphone-tableta, nu stiu bine sa fac diferenta, imi pare a fi chiar o mica tableta ) cu cineva.
Inainte ca Silviu sa plece la serviciu, si acum ... azi a spus, mi-a raspuns la intrebare cam in sila, ca merge la bucatarie la ora 15h00 pentru masa de pranz, si inainte de plecarea la serviciu....
Mama ii pregateste sandviciuri lui Silviu, vreo 3, vreo 4, din chifle, si de obicei o face putin inainte de ora 15h00 sau pe la 14h00 si ceva, depinde....
Astazi am intrat in bucatarie spre ora 13h00 si mama m-a vazut, avea e drept, pe masa untul si nu mai stiu ce, si a scos apoi 2 chifle, le-a taiat pe din doua, apoi a adus sunculita de Praga din frigider, si s-a apucat sa ii faca sandviciurile lui Silviu, e adevarat ca se grabea putin, pentru ca cel mai adesea se lungeste cu cateva sandviciuri " la nemurire ".... pana le face ea !!!
De aceea, eu am crezut ca Silviu incepe mai devreme programul azi.
M-am dus sa-l intreb, el , Pasa, sedea la laptop... putin obosit la fata, a catadicsit totusi sa-mi raspunda ca, vezi bine, la ora 15h00 se duce la masa, la bucatarie.
Deci acelasi program, nimic schimbat !
De obicei mama ne trimite din bucatarie si pe tata si pe mine - de acum stim - cand si pentru ca trebuie sa ii faca mancare lui Silviu, uneori ii si gateste o mancarica si i-o pune la borcan.
Trebuie sa plecam din bucatarie : 1 / cand gateste pentru toata lumea din casa ; 2/ cand gateste pentru Silviu anume ; 3/ cand ii face sandviciuri pentru serviciu ; 4/ cand vine Silviu la masa ( moment in care intr-un fel nici la baie nu mergi, mai mult de 5 minute, pentru ca de la masa, merge la dus, sau invers ! ).
Apoi, in continuare, nu putem sta in bucatarie, alt timp alocat, 5/ cand mama calca camasile lui Silviu, pentru ca intinde masa de calcat, ca e lunga si ocupa aproape intreaga bucatarie pe lungimea ei, si incinge fierul pe aragaz !!!
Si chiar nu ai loc in bucatarie.
Apoi, daca te gandesti, ramane noaptea :
Da, dar noaptea mama se scoala pe la miezul noptii, sau ora 1h00 A.M. si se duce sa-l astepte in bucatarie pe Silviu, care vine pe la 4h00 A.M., mai devreme pe la 3h00 A.M. si dupa ce vine el, incep sa vorbeasca amandoi in bucatarie !
Ar trebui sa "pandesti " cand in sfarsit se retrag la culcare si mama si Silviu, dar ramane cu totul destul de putin timp si e noapte si vrei si tu sa dormi, iar dimineata, mama se scoala prima si merge la bucatarie, isi face lista pentru cumparaturi, mai sta ea pe acolo, nu stiu ce mai face, apoi se pregateste- cauta sacosele, - sa plece la piata !
Cand vine din piata, gateste.
Revenind la Aspazia Otel Petrescu : deci despre credinta Aspaziei, noi am vorbit adesea in casa, mama si cu mine, sau am mentionat-o si este imposibil ca mama sa nu o stie, e imposibil !!!!
Si da, deci, vorbeam destul de des despre ea.
Mi-a fost asa rau zilele acestea, incat nu m-am putut ruga, si aveam asa o durere in suflet, dar ieri si inima ma durea, ca nu ma puteam concentra la rugaciune deloc !!!
Intr-o noapte m-am rugat putin, m-am rugat ceva, dar o rugaciune scurta pe care am repetat-o si mi-am impus s-o repet, desi vedeam negru inaintea ochilor de durere, sa repet cuvintele, sa le repet, sa le repet.... si atat, dupa aceea nici atat.
Tata a fost azi la plimbare, dupa cateva zile in care a stat in casa, mai ales ca a fost frig si a nins.
Cand se plimba, - dupa aceea merge mai bine, mai sigur pe el, dar nu ca un om care nu a suferit un AVC, nu ca inainte de AVC-ul din mai 2017 !!! Doar ca e ceva mai sigur pe el.
Cand il vad in casa, cum face pasi mici, mici, nesigur pe el, zile si nopti intregi pana adormeam, ma uitam dupa el cum merge, uneori se mai impedica, eu ma speriam de sarea inima din mine...
Asa am trait din mai 2017, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca l-a salvat.
Mai ales de Craciun si sarbatori ( sfarsit de An ), chiar asa, pur si simplu, imi venea si ii multumeam si i-am multumit lui Dumnezeu mereu si mereu : " Doamne, Iti multumesc ca e tata cu noi, a venit sfarsitul de an, Craciunul, si noi suntem cu totii acasa impreuna, cu tata si mama si Silviu ! Iti multumesc Dumnezeu !"
Nu ma saturam sa ma uit la tata, cum e cu noi, cum sta si se uita la filme sau emisiuni pe laptopul ( care a fost al lui Silviu, e cadou de la Silviu )...
Cum am ales icoanele cadou de Craciun ?
Ma si mir acum ca am reusit sa le fac acel cadou !
Am ales pentru Silviu anume, icoana Nasterii Domnului :
Pentru ca, dupa ce s-a angajat, sau dupa ce era clar si si-a dat seama si nu s-a mai ascuns, ca vad si eu ca lucreaza, ca merge undeva, la un program fix, Silviu, dupa ce s-a simtit mai sigur pe el, ca are job si ii placea jobul lui, a inceput sa rada de mine, sau sa ma repeada chiar : " Hai mai Olivia, trezeste-te si tu si fa ceva mai bun ! Parca esti copil ! Acum ai devenit bisericoasa ! Toata ziua stai cu Isus ! Fii si tu realista !", o spunea ca si cum Iisus nu exista !!!
Si, ca sa vedeti ca pentru el, anume pentru el, s-a dus si la mormantul Pr. Arsenie Boca de 2 ori, da, asta in ultimii ani, au trecut niste ani, dar el nu lucra, nu avea serviciu, si s-a dus sa se roage pentru el si la Biserica, si la Biserici si la manastirea Ciorogarla si in general, a vizitat si alte manastiri.
Imi spunea mie, imi REPROSA MIE ca sunt bisericoasa, si ca ma rog, si nu sunt realista,asta mi-a spus tot anul 2017, si el in schimb, il aud intr-o zi dupa externarea lui tata de la Municipal sau dupa ce a venit acasa, dupa Municipal, de la recuperarea la spitalul Sf. Luca , zice Silviu cand vine acasa intr-o seara : " AM FOST LA SF. ANTONIE SA-I MULTUMESC PENTRU TATA !"
Dupa mai 2017.
Fusese la Curtea Veche, la Bucuresti la Biserica cu hramul Sf Antonie cel Mare.
Si cand in vara 2017 mergeam la Biserica, si ii spusesem lui tata ca ma duc eu sa ma rog pentru el, tata zicea : " Nu vreau sa mor !", o spunea cu o voce, un ton de copil, asa mai dulce, dar o spunea !
" Nu vreau sa mor !", o spunea bland, el, care de felul sau nu a fost chiar bland in voce si in felul de-a fi ( cel putin cu mine nu a fost ).
Ma duc sa ma rog, eu cand plec undeva, obligatoriu mama stie, tata stie, Silviu stie, si Silviu imi spune ( tata se simtea rau ) : " ACUMA STAI LA BISERICA TOATA ZIUA, AI CAZUT IN EXTREMA CEALALTA, ESTI BIGOTA !"
Prin anii 2000- 2002, cam pe atunci, Silviu el stie cum a facut, ce i-a spus, dar l-a, pot sune mi l-a adus acasa ( e clar ca se intelesese cu mama pentru asta, ca altfel nu intra in casa noastra nimeni ! ) pe Pr. Constantin Tincu, care mi-a spus ca " Daca tu te intorci cu fata spre Dumnezeu, la Dumnezeu, Dumnezeu o sa te ajute ! daca tu vii la Biserica si te intorci la Dumnezeu.... !", ca si cum eu eram, tocmai eu, o persoana necredincioasa.
se ducea Silviu la Biserica, chiar eu l-am indemnat si il indemnam, dar el s-a dus, si se ducea.
Dar cand s-a angajat a incetat sa se mai duca, a rarit-o mult, si nu s-a mai dus deloc.
Asta, dincolo, e drept de programul lui de lucru.
Dar am impresia ca nici nu mai vroia sa se duca, si asta cred inca si acum.
"Hai mai Olivia, fii serioasa !", vroia sa zica ca sunt nebuna, cand ii spuneam ceva, orice, despre Iisus.
De exemplu " Martisorul de la tine, i L-am dat lui Iisus !", si Silviu razand : " Hai mai Olivia !!!!", adica cum sa i-L dai lui Iisus ?
Il intreb : " Ce e cu tine ? PANA ACUM NU AI AUZIT DE IISUS ? AI UITAT CA EXISTA IISUS ?"
Tace.
Pana la urma, in sila, oarecum razand, zice : " Nu, dar fa si tu ceva, gaseste-ti de lucru ! FA SI TU CEVA SERIOS !"
Poate credea ca IISUS NU E CEVA SERIOS.
De aceea, date fiind cele de mai sus, pentru Craciunul 2017, imi zic sa ii fac cadou icoana Nasterii Domnului, si pentru ca Silviu ma persifleaza cand e vorba de Pruncul Iisus.
Si nu e bine ce face el, deloc, nu e bine !!!
Ii fac cadou icoana, nici nu se uita la ea, insist sa se uite, zice : " Multumesc, DAR CHIAR NU TREBUIA ! Avem icoane destule !" , de precizat ca mai mult el a avut si avea " icoane destule ", dar nu are multe pe lemn, el are mai multe icoane pe hartie, din acelea mici, mai mult sau mai putin plastifiate, invelite in plastic.
"Unde s-o pun ? ca nu e loc !" - intreaba Silviu.
Zic : " O asez eu, dupa ce pleci tu la job !", zice : " Bine !"
Am ales icoana Sfanta Marama a Domnului Iisus Hristos pentru tata, dat fiind Istoricul sau Povestea icoanei :
Un boier dintr-o cetate instarita s-a imbolnavit, grav, urat de tot, grav de tot, lepra vanata " pe dinafara " si " sfaramarea oaselor " pe dinauntru.... si nu se mai scula din patul durerii.
Auzise el despre Iisus Hristos pe Pamant, si ne aflam in timpul in care Iisus Hristos traia pe pamant !
Ii scrie lui Iisus sa vina la el sa-l vindece, auzise ca vindeca oamenii, si se gandeste boierul, ca cine stie poate Iisus nu va voi sa vina la el, asa ca prudent, trimite un zugrav [ un pictor de icoane ] cu Scrisoarea catre Iisus, prin care Il ruga sa vina la el sa-l tamaduiasca de bolile lui.
Daca nu insa, zugravul sa ii zugraveasca Chipul, Sf. Sa Fata !
Si zugravul pleaca cu Scrisoarea boierului bolnav, si ajunge si Il gaseste pe Iisus in multime, predicand, si era multa lume si nici nu putea ajunge la El. Se gandeste atunci, sa se urce pe o piatra sa incerce sa ii vada Fata bine si sa i-o zugraveasca !
Dar pictorul nu reuseste nici asa, caci Fata Lui Isus nu putea s-o vada bine prin multime, si nici s-o retina, ca s-o picteze !
Insa Iisus stia despre el.
Si isi trimite unul dintre Apostoli sa il cheme la El, Apostolul il cheama si Iisus ii spune pe nume pictorului si il intreaba unde este Scrisoarea pe care o are pictorul pentru El ?
Zugravul sau pictorul ramane uimit, ii da Scrisoarea.
Iar Iisus ia apa, se spala pe Fata Sa Sfanta si Isi sterge Fata cu o marama, pe care APARE ZUGRAVIT SFANTA SA FATA, A DOMNULUI IISUS HRISTOS ! Ii da Marama pictorului sa se intoarca la boierul sau bolnav si sa i-o daruiasca boierului.
Pictorul se intoarce in cetatea lui, iar boierul cand primeste Sfanta Marama cu Chipul lui Iisus, SE ROAGA, I SE INCHINA, SI SE VINDECA aproape complet !
Iisus ii spusese boierului ca nu poate veni in cetatea lui, insa dupa ce se va Inalta la Tatal Ceresc, deci dupa Patimile lui Iisus, El, Iisus, ii va trimite boierului un ucenic al Sau, care il va vindeca complet pe boier.
Si asa a fost, l-a trimis Iisus pe Tadeul la boier, care l-a vindecat, dar mai intai l-a botezat, l-a crestinat.
Am ales pentru mama de Craciun, icoana Sfantul si Dreptul Iosif cu Pruncul Iisus in brate, pentru ca , sau anume pentru ca familia noastra sa fie unita, sa fie incredere intre noi - TOCMAI PENTRU CA NU A FOST NICIODATA, SI NUMAI NECAZURILE SI NEINTELEGERILE AU FOST IN FAMILIA NOASTRA, sa ne ajute, pe noi toti, familia noastra sa avem o familie buna, ca Sfanta Familie, si pentru ca Sf. Familie, Sf. Iosif, Pruncul Iisus, sa ne ocroteasca pe mama, tata, Olivia si Silviu Marcov.
Si pentru ca mama e nepotolita si e mereu sursa de artag, nemultumire, ura, venin, cearta, rautate....
I-am dat si cartea de rugaciuni catre Sf Iosif, nu stiu daca la rugamintea mea, s-a rugat Sfantului Iosif, insa a lasat cartea langa Icoana, si Icoana e langa patul ei.
Dar, DEGEABA, INUTIL CU MAMA CU ICOANELE !!!
Niciun efect asupra ei !!!!!!! Nimic !!!!!
Si acum sa va spun altceva :
La inceputul anului 2005, prin luna februarie, invitata fiind, am fost si eu prezenta in sala in care - in sfarsit, dupa o perioada lunga de 9, noua ani de zile ( la doctorat la A.S.E. ) , Adriana Motatu, o prietena, care ma rugase s-o ajut cu traduceri ale materialelor necesare tezei ei de doctorat, din franceza in romana ( mai putin invers, doar la final cred ca am scris CV-ul ei in franceza ) , sustinea lucrarea ei de doctorat.
In sala erau dna prof.univ. Stefanescu Brandusa - cum se numea ea " conducatoarea de teza " a Adrianei, si conducatoarea adjuncta, mult mai tanara, al carei nume insa nu-l mai stiu, si profesori universitari de la A.S.E. si alti invitati , nu ii stiu pe toti.
Era un profesor univ. Andrei Popescu il chema cred.
El a facut poate parte chiar din Comisia de doctorat.
Dupa sustinerea tezei si acordarea titlului de " doctor " Adrianei Motatu, doctor in Drept, am coborat, in continuarea invitatiei primite, la subsolul facultatii, la subsolul A.S.E.-ului de fapt, si ne aflam in cladirea veche a A.S.E.-ului, unde era Bufetul sau cum se numea.
Aici, Adriana organizase o masa, la o masa a stat dna Brandusa Stefanescu, si alti profesori, si Adriana cu mine, cu Mirela, cumnata ei, oare era si Lucian, fratele Adrianei ? - am stat la alta masa, insa in acelasi loc.
IN aceeasi sala unde mai era si o a treia masa, care insa nu avea legatura cu teza de doctorat a Adrianei.
Si privirile mi-au fost atrase spre masa aceea, cand unul din meseni, cel din capul mesei, dinspre noi, un barbat inalt, bine cladit, plin, insa nu obez ( nu genul gras, obez, dar un barbat plin, bine facut, adica pana la urma, gras, insa cum era inalt, grasimea se aseza proportional pe el ), cu camasa bleu deschis mi se pare, cu pantalon ( gri ? ) , cu bretele ( ? ), tuns regulamentar, parca purta si ochelari de vedere ? Statea cu spatele la noi....
El s-a ridicat in picioare la masa lui si a inceput sa se adreseze invitatilor sai si ce a spus el ???
A spus, a inceput sa-si faca un fel de autocritica, cred, posibil, nu o spun cu dispret, cred ca si ceva alcool isi spunea cuvantul... dar a inceput sa spuna : "
Fratele meu, [ sa bem, / beau pentru fratele meu ] CU CARE M-AM PURTAT URAT, CARUIA i-am facut rau.... ", si a continuat sa spuna in ce mod s-a purtat rau, urat cu fratele sau care cred ca murise saracul frate.....
Mesenii cu ochii ridicati spre el, in scaunele lor, in jurul mesei, il ascultau.
Adriana statea in stanga mea la masa noastra.
Eu priveam spre barbatul acesta, elegant, scump imbracat, si mai ales ca in 2005, as spune ca inca nu erau asa multi oameni ( care or fi azi ) asa instariti ca acesta, judecand dupa portul sau, cum vorbeste despre fratele sau, cred ca ii lacramau putin ochii, dar poate si alcoolul era de vina... si vorbea si explica ce rele i-a pricinuit in viata si spunea ca nu ii vroia binele, fratiorului sau, fara sa vreau ma uitam spre el, si incercam sa ascult ce spune...
Eram asa uimita, de "SPOVEDANIA" aceea publica, si parca si atunci fara regret special, anume, " intuitu personae", adica anume fata de persoana careia nu ii dorise binele...
Poate ca avea asa un imbold sa se " spovedeasca " la masa la ASE la subsol, poate isi visase fratele noaptea urat, adica avusese un vis rau, cine stie ?!
Insa primul meu gand a fost ca un om asa bine imbracat CUM SA VREA/ CUM SA FI VRUT EL RAUL FRATELUI SAU ? CUM ? CUM ASTA ?!
Si sa nu uit :
Un articol din Libertatea de azi, l-am gasit apoi online, pe libertatea.ro :
Are titlul in ziarul pe hartie, la pagina 8,in Libertatea din 22 ianuarie 2018 " Zuckerberg de Romania are sutana si ambitii mari ", e vorba de Parintele Ion Neculai Darjan din MURES care si-a creat propria retea de socializare, cu banii sai si o mentine tot cu banii sai , iar reteaua este/ se numeste si o gasiti pe internet :
tecunosc.ro
Reteaua de socializare a unui preot ortodox.
Si v-am scris...
Nicio veste de la varul Fanel...
Ah, da, si sa nu uit, am mai spus mai demult despre cazul acestei fete, era atunci o fata tanara, dar era desigur o doamna...
In anii 1993-1995 candva in acest interval, am avut pe rol, in sedinta mai exact, de judecata, [ judecatoria a avut ], un dosar, nu imi mai amintesc totul, insa stiu ca in cauza era o tanara procuroare de la Curtea de Apel Bucuresti, cred ca fusese avansata/ promovata oarecum de putin timp, in baza vechimii, se numea Carmen Tîrlea, si imi amintesc ca se judeca pentru ca parintii ei sau tatal ei, nu vroia sa stie de ea, si nu vroia sa ii lase nimic din mostenirea/ averea parintilor ei.
Si stiu ca judecatoarea ( dar cine era, oare dna Valentina Tatulescu ? o alta judecatoare ? ) il audia pe tatal procuroarei si era un domn in varsta, destul de slabut, uscat, cu parul alb, dar foarte inveninta si ferm impotriva fiicei sale Carmen ! Asa m-a socat, un tata, asa hotarat impotriva fiicei sale ! Si fiica era era procuror, nu era deloc bucuros, mandru de ea ?
Pe atunci, salariile nu erau mari, nici ale magistratilor, ele s-au marit multi ani mai tarziu...
Totusi, e legitim, e normal, e imperativ necesar sa ai un acoperis deasupra capului, locuinta ta, proprietate personala, pentru ca nu te poti bizui pe chirie, chiriile cresc, salariul azi il ai, maine poate nu il mai ai, salariul sta pe loc, chiria creste, mancarea ( pretul ) creste, si toate cresc.... cum sa traiesti asa ???
Am inteles ca, mama nu mi-ar putea lasa garsoniera bunicului Paraschiv Mardale, pentru ca, DACA EU NU AM SERVICIU, DIN CE AS PLATI INTRETINEREA, CUM AS PLATI INTRETINEREA ?
Deci sa nu am o casa a mea, fie ea si mica, pentru ca nu am loc de munca si salariu.
Pe de alta parte, i-am spus lui tata ( el a spus ipoteza de mai sus ! ), ca mie si lui Silviu Marcov, dupa lege, ni se cuvine mostenirea jumatate-jumatate.
Eu nu vreau decat ce imi apartine.
Dupa lege.
Cand locuiesti intr-o casa, ( aici acasa din drumul taberei 57 ), normal ca si tu pui umarul la treaba, desi nu ai muncit ca s-o cumperi....
Si pe urma sa te vezi azvarlit in strada de mama ta ?
Pentru ca ar rezulta asa dupa lege : as avea jumtatea din apartamentul din Dr. Taberei 57, jumatate din garsoniera din str. Iancu Jianu 72, si jumatate din pamantul de 1,5 ha ( hectare ) din comuna Piatra, din Teleorman - ultimele 2 bunuri fiind ale lui Paraschiv Mardale, bunicul meu, care spunea cand cumpara in rate garsoniera : " Olisor, pentru VOI O CUMPAR, CA ACUM NU O MAI CUMPAR PENTRU MINE... "
Cu toate ca pe mine perspectiva, sa stai cu chirie intr-o casa care - deci - nu e a ta, la o varsta inaintata, dupa ani de munca... - ma speria...
Totusi parintii mei traiau si eu am insistat prin 1990, 1991, si am obtinut ca mama sa se impace cu bunicul, mai exact ea l-a iertat - nu stiu de ce, pentru ce - pe bunicul Paraschiv Mardale.
Adica bunicul nu era singur.
Pentru ca reluasem relatiile si eu mergeam acasa in vizita la bunicul dupa ziua de munca la judecatorie, ma opream la el, in Iancu Jianu, pe urma veneam acasa in Drumul Taberei.
Mai tarziu am inceput s-o vizitez pe matusa mea + Maria Dragomir, pe tanti Mitza.
Pentru mine e greu sa aflu si ziua anume din calendar in care, in iunie 1997 a decedat bunicul meu matern, Paraschiv Mardale, pentru ca nu am stiut-o.
Mama dupa decesul lui, dupa inmormantarea lui - de care nu am stiut - a zugravit garsoniera, a aruncat niste lucruri, sau le-a dat, sau si una si alta, si a facut o masa.
Ne-a invitat, pe tata, pe mine, la masa, alaturi de ceilalti invitati, rudele bunicului.
A venit si un nepot din Piatra al bunicului atunci, nu mai stiu daca nu se numea Gheorghe, ar fi fost deci un nepot de frate.
Era deja in varsta el insusi, nepotul.
Si iarasi, sa nu uit :
Acum cateva nopti, Silviu venind acasa, s-a oprit direct la un dulap al sau si a inceput, febril, sa caute o hartie.... pe care nu stiu daca a gasit-o, nici macar a doua zi....
Intrucat mama stie tot ce face, cauta el, si ei isi vorbesc, mama il intreaba : " Nu poti sa ai o zi asa, o zi asa, ? "
Era vorba ca Silviu trebuia cred, sa aiba un program de 10 ore, timp de 2 zile lucratoare la rand, si apoi sa urmeze ziua de pauza, si 10 ore e prea mult, l-am auzit pe Silviu, si nu stiu ce face, dar poate fi mult, vezi bine, joburile nu sunt prea usoare....
Daca e adevarat ca el e un fel de telefonist, care vorbeste si da relatii la telefon, un fel de serviciul de informatii, - cu asta se ocupa, trebuie sa fie cam greu....
Si mama, auzind ca nu se poate, ii spune lui Silviu : " Bine am sa trec eu SA VORBESC CU DOMNUL ACELA .... !"
Care e concluzia ?
Mama stie unde si chiar cu cine lucreaza Silviu, stie precis, si poate chiar ea l-a ajutat sa se angajeze la TELUS, sau a vorbit cu cineva care l-a purut ajuta pe Silviu sa se angajeze.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu