Sfantul
Ierarh Iachint de Vicina, Mitropolitul Tãrii
Românesti, 28 Octombrie
Sfantul Ierarh Iachint, Mitropolitul Tarii
Romanesti
Sfantul Iachint de Vicina este praznuit pe 28 octombrie.
Propunerea de
canonizare a Sfantului Iachint a fost inaintata Sfantului Sinod al Bisericii
noastre de Mitropolia Munteniei si Dobrogei pe data de 19 iunie 2008.
In sedinta
Sfantului Sinod din 8 iulie 2008 s-a facut canonizarea sa, iar proclamarea
solemna a sfinteniei sale a avut loc pe 26 octombrie 2008.
Sfantul
Iachint de Vicina este trecut in calendar cu cruce neagra, ca sfant cu
polieleu.
Argumente pentru canonizare
Vicina a fost o
cetate importantã in secolele XIII-XIV, asezatã in
regiunile de nord ale Dobrogei, cel mai probabil pe o insulã din fata asezãrii
actuale Isaccea (odinioarã orasul Noviodunum).
Astazi ruinele ei nu sunt cunoscute, poate
au disparut pentru totdeauna in apele Dunarii.
Insula se afla
chiar pe cursul principal al Dunarii, inainte de ramificarea ei in bratele prin
care se varsã in Marea Neagra.
Vicina a devenit
un important port comercial, unde negustori bizantini, occidentali (in special
genovezi), dar si altii din jurul Marii Negre faceau afaceri profitabile.
In acest
centru dependent de Imperiul Bizantin a luat fiintã, pe la inceputul secolului
al XIII-lea o mitropolie, care a avut un rol spiritual major pentru populatia
romaneasca din zona.
Catre mijlocul
secolului al XIV-lea, oricum dupa anul 1348, preia scaunul de mitropolit al
Vicinei, Iachint.
Era o vreme de
mare criza politica si economica, fiindca cetatea Vicina, protejata pana atunci
de puterea Bizantului, ramane acum fara aceasta protectie.
Bizantinii
mult slabiti de razboaie interne nu pot impiedica
stabilirea pentru prima oara a turcilor in Europa, care cuceresc in 1352 fortareata Tzimpe, asezata in
stramtoarea Dardanelelor (Helespontul), iar doi ani mai tarziu in 1354 in
aceeasi zona, cetatea Galipoli.
Anul 1352 este
nefast pentru bizantini si pentru faptul ca flota lor este distrusa intr-un
razboi cu genovezii, iar apararea Vicinei si a altor cetati de la gurile
Dunarii - Kilia si Lykostmion - nu se putea face fara ajutorul ei.
Putin mai inainte,
prin anii 1337-1338, Vicina fusese cucerita si
pradata de tãtari incat mitropolitii si
populatia, in general, faceau cu greu fata acestei situatii.
Inainte de Iachint, scaunul mitropolitan al
cetatii fusese ocupat de personalitati de seama, al caror nume il cunoastem
partial: Teodor (1285), Luca (1303), Macarie (1340-1343) si Kiril (mentionat in
anii 1347-1348).
Iachint succede
acestuia din urma si putem aprecia inceputul pastoririi lui prin anii
1349-1350.
Nu stim cat a
putut ramane in scaun, caci dupa 1352 Vicina intra, se pare,
sub ocupatie genoveza.
Este posibil
ca Iachint sa se fi retras la curtea domnitorului Basarab I (1330-1352) si a
fiului sau Alexandru Basarab (1352-1364).
Profitand de
slabirea puterii militare a tãtarilor, Tara Romaneasca isi largise mult
teritoriul spre rasarit, ajungand sa aiba in stapanire sudul Moldovei pana la
Chilia si Marea Neagra.
Teritoriul
Basarabiei de astazi isi trage numele de la cei doi basarabi, tata si fiu,
adevarati ctitori ai Tarii Romanesti.
In acest vast
teritoriu isi exercitau activitatea pastoral-misionara mitropolitii Vicinei,
precum si ai altor centre urbane importante de pe malul drept al Dunarii, ca
Durostorum (Silistra) si Vidinul.
In secolul al
XIII-lea, populatia romaneasca din vastul teritoriu nord-dunarean era indrumata
spiritual de episcopi si preoti aflati in stransa legatura cu mitropoliile de
pe malul drept al Dunarii.
In unele
documente papale ei sunt amintiti cu denumirea de pseudo-episcopi ori de
schismatici, denumiri care reflecta conceptia confesionala a papalitatii.
Clerul acesta
episcopal si preotesc asigura slujirea religioasa a populatiei autohtone,
ferind-o de atragerea ei spre credinte eterodoxe, ca aceea a cumanilor ori cea
catolica.
Este ceea ce
rezulta dintr-un document emis de papa Grigorie al IX-lea in noiembrie 1234 si
un altul dat de regele Bela al Ungariei in 1247.
Activitatea
aceasta pastoral-misionara condusa la romani din Vicina si alte centre
sud-dunarene i-a apropiat pe ierarhii ortodocsi de sefii formatiunilor politice
romanesti, ajutandu-i pe acestia sa-si creeze structuri organizatorice
bisericesti, necesare cultului si statorniciei in credinta.
Este greu de precizat cata vreme a putut
Iachint sa activeze la Vicina, dar in 1359 il gasim in Tara Romaneasca la
curtea voievodului Alexandru Nicolae Basarab, ca mitropolit al Ungrovlahiei.
Actul
patriarhal din mai 1359, prin care este aprobata mutarea lui, mentioneaza ca
domnitorul "l-a chemat la sine acum catva timp, pe cel care se afla in
vecinatatea lui", facand aluzie la apropierea teritoriala dintre ei.
Din acelasi
document reiese ca Iachint era prieten al domnitorului, fiindca in scrisorile
repetate adresate de acesta patriarhului Calist al Constantinopolului si
Sinodului il
"cere numai pe el, nu pe altul, cu multe rugaminti, fiind foarte agreat de
marele voievod".
Dorinta voievodului era ca Iachint "sa fie arhiereu,
pastor si dascal al locului".
Sinodul Constantinopolitan, patriarhul
Calist si imparatul Ioan al V-lea Paleologul aproba cererea voievodului Nicolae
Alexandru Basarab, numindu-l pe Iachint "pastor
legiuit a toata Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit (hypertimos),
spre binecuvantarea si indreptarea duhovniceasca a domnitorului, copiilor lui
si a intregii sale domnii".
Aluzia la indreptarea duhovniceasca a
domnitorului si a casei lui sugereaza influentele eterodoxe care se exercitau
asupra lui de catre regele maghiar Ludovic cel Mare (1342-1382), cunoscut ca
zelos slujitor al prozelitismului catolic.
Acelasi lucru
il indica referirea la grija pe care trebuia s-o aiba mitropolitul de a indruma
poporul nu numai spre "implinirea preceptelor mantuitoare ale lui Hristos,
tinandu-l departe de faptele cele neingaduite ale pacatului, ci si de la orice
dogma dinafara si straina Bisericii lui Hristos, intru pastrarea ferma a
credintei noastre".
Cand patriarhul se adreseaza direct
domnitorului intr-o scrisoare din luna mai 1359, el nu uita sa-i recomande
"sa se pazeasca de adunarile eretice si de dogmele dinafara si straine
credintei".
Referirile constante
la pericolul ereziilor si al dogmelor straine de credinta ortodoxa trebuie
intelese in contextul istoric al timpului, cand romanii de la oamenii simpli
pana la capetele incoronate si la nobili erau supusi unor presiuni prozelitiste
puternice.
Consider ca Iachint a avut un rol hotarator
in orientarea religioasa spre Constantinopol a domnitorului Nicolae Alexandru
Basarab, iar legamantul facut in scris si cu juramant fata de patriarh, Sfantul
Sinod si imparatul bizantin si apoi respectat, a asezat pentru vecie
crestinismul romanesc in vatra Bisericii Ortodoxe a Rasaritului.
Mitropolia nou
infiintata a contribuit la unificarea si centralizarea statului din punct de
vedere bisericesc, dar si politic, constituind un fel de proclamare a
independentei politice fata de Ungaria catolica.
De altfel,
voievodul roman este numit in actele constantinopolitane cu titluri care
reflecta noua stare de lucruri: "Preanobilul,
preainteleptul, prea-viteazul, mare voievod si domn de sine statator
(independent) a toata Ungrovlahia ".
Patriarhul
Calist spune in scrisoarea catre Alexandru ca "Domnitorul ca fiu legitim
al Sfintei Biserici a lui Hristos ortodoxa si apostolica, trebuie sa tina
dogmele din Marturisirea de credinta transmisa de Sfintii Parinti, precum si
Dumnezeiestile si Sfintele canoane si Legile iubitoare de credinta".
Informatii despre profilul spiritual-moral al
lui Iachint sunt foarte putine.
Actul sinodal si scrisoarea patriarhului
Calist catre voievodul Alexandru il numesc "Preasfintitul
mitropolit a toata Ungrovlahia, preacinstit (hypertimos), frate iubit in Domnul
si coliturghisitor al nostru ".
Ultimii ani din viata i-au fost grei din
cauza bolilor si a supararilor provocate de unii rauvoitori.
Faptul ca nu a
putut participa la sedintele Sinodului Patriarhal, al carui membru era de
drept, nu s-a datorat orgoliului si relei vointe, ci slabiciunilor batranetii.
Intr-o
scrisoare de justificare catre patriarh din anul 1370 scrie:
"O slabiciune
grozava m-a cuprins si sufar cele multe", "sufar si sunt jignit
tocmai la batranetile mele"... fiind considerat "profanator si
dispretuitor al Bisericii lui Dumnezeu ".
Ca nu a venit
la sinod s-a datorat si faptului ca "voievodul l-a oprit de la aceasta,
pretextand lungimea drumului si teama de ceva neasteptat", "iar in
vremea din urma, datorita slabiciunii peste masura de care sunt cuprins, sunt
neputincios cu totul si fara vlaga".
Ultimele
cuvinte adresate patriarhului sunt: "sa nu treci cu vederea batranetea mea
inaintata si asprimea bolii mele, iar rugaciunile preasfintiei tale sa-mi fie
pavaza pentru totdeauna".
Iachint a murit la
Arges intre octombrie 1370 si august 1372, dupa ce a pastorit cu ravna, a
sfatuit cu intelepciune si a patimit cu rabdare si smerenie.
Pentru
credinta sa ortodoxa, viata sa sfanta si dragostea sa fata de Biserica si neam,
Iachint merita sa devina sfant!
Bibliografie
selectiva:
Fontes Historiae Daco-Romanae, IV,
Bucuresti, 1982, p. 197-211
Joh, Koder-Marin Hinterberger, Otto
Kresten,
Das Register
des Patriarhats von Konstantinopel, vol. III,
Wien, 2001, p. 409-425.
V. Iorgulescu, Le sud-est europeen entre Byzance et occident, X - XIV siecle. Le cas des Roumains, Trinitas,Iasi ,
2005.
V. Iorgulescu, Le sud-est europeen entre Byzance et occident, X - XIV siecle. Le cas des Roumains, Trinitas,
Academician Profesor Doctor Emilian Popescu
Troparul
Sfantului Ierarh Iachint, Mitropolitul Tarii Romanesti
Glasul 1 - Podobie: Ceea ce esti
bucuria...
Vrednic urmator al ierarhilor dobrogeni si
intaiule intre mitropolitii Tarii Romanesti, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai
aratat marturisitor al dreptei credinte, lucrator al virtutilor si rugator
pentru sufletele noastre.
Condacul
Sfantului Ierarh Iachint, Mitropolitul Tarii Romanesti
Glasul 8 - Podobie: Aparatoare Doamna...
Pe aparatorul dreptei credintei, pe Sfantul
Ierarh Iachint, cel ce s-a aratat ca un luceafar stralucitor al Mitropoliei
Tarii Romanesti si a implinit cele duhovnicesti ale pastoritilor sai, sa-l
laudam cu inimi curate la praznuirea sa cea de peste an, zicand: Bucura-te,
sfinte slujitor al lui Hristos pe pamant romanesc.
Nota:
Troparul si Condacul Sfantului Ierarh Iachint, Mitropolitul Tarii Romanesti au
fost alcatuite de P.S. Ioachim Bacauanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei
Romanului si diortosite de Sinodul Mitropolitan al Munteniei si Dobrogei (19 iunie 2008 )
Sursa: CrestinOrtodox.ro
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ierarh-iachint-vicina-73099.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu