Statutul persoanelor care fac
parte din minoritãti ( Protectia
Drepturilor Omului in Dreptul International Contemporan ) ( 3 )
( 4 ) In ultimul deceniu al secolului XX, atat pe plan european, cat si in cadrul
ONU, au fost adoptate documente care contureaza un standard minim privind
drepturile persoanelor care fac parte din minoritati si protectia identitatii
lor.
Astfel, documentul adoptat in 1990, de Reuniunea de la Copenhaga a Conferintei
asupra dimensiunii umane a OSCE, a inclus un capitol care
contine o abordare mai aprofundata a problemei.
Dupa ce
reafirmã postulatul egalitatii in drepturi si nediscriminarii, documentul
contine prevederi referitoare la dreptul persoanelor respective de a-si
exprima, mentine si dezvolta in deplinã libertate, identitatea etnicã,
culturala, lingvistica sau religioasa, si de a-si mentine si dezvolta cultura
sub orice forme, la adapost de orice tentative de
asimilare impotriva vointei lor.
Ca drepturi
specifice ale acestor persoane sunt prevazute :
- folosirea liberã a limbii materne in
particular si in public,
- crearea si mentinerea de institutii,
organizatii sau asociatii proprii, educative, culturale si religioase ;
- profesarea si practicarea propriei
religii ;
- stabilirea si mentinerea de contacte in interior si in afarã, cu
persoane care au in comun originea etnicã sau nationala, patrimoniul
cultural sau credintele religioase ;
- difuzarea si schimbul informatiei in
limba materna, si accesul la aceasta ;
- crearea si mentinerea de organizatii
sau asociatii in tarile lor ;
- participarea la organizatii
neguvernamentale internationale.
In cadrul Consiliului Europei, Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare,
adoptata in 1992, cuprinde angajamente destul
de flexibile, privind folosirea acestor limbi in procesul educatiei, in fata
autoritatilor judiciare, administrative sau altor servicii publice, in
mijloacele de informare, in activitatile culturale, si in viata economica si
sociala.
Fiecare Stat
care devine parte la Cartã, se angajeaza sa aplice un numar de prevederi ale acesteia,
la alegere, dar cu obligatia de a include un anumit numar din
fiecare din capitolele mentionate, mai multe din domeniile educatiei si culturii.
Desi trateaza
numai problematica folosirii limbilor minoritare, prin aria largã de domenii la
care se referã, Carta acoperã o mare parte a
problemelor care se ridicã cu privire la statutul minoritatilor.
Documentul
care prezinta cea mai mare importanta, adoptat de
Consiliul Europei, este Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor
nationale, adoptata in noiembrie 1994 si semnata la 1 Februarie 1995, de 27
State membre ale Consiliului.
Conventia
porneste de la conceptia cã, protectia minoritatilor nationale, si a
drepturilor persoanelor care fac parte din acestea, constituie parte integrantã a protectiei internationale a
drepturilor omului.
Alte prevederi
de principiu ale Conventiei statueaza :
- dreptul fiecarei persoane, care face parte dintr-o minoritate, de a
alege liber sa fie tratatã in acest fel sau nu, fara ca din aceasta sa
decurga vreun dezavantaj ;
- dreptul de a exercita drepturile
prevazute in Conventie, individual sau in comunitate cu altii ;
- garantarea egalitatii si a protectiei
in fata legii, si eliminarea oricarei discriminari bazate pe apartenenta
la o minoritate, ca si
- obligatia Statelor de a adopta,
atunci cand este necesar, masuri adecvate pentru a promova egalitatea
deplina intre persoanele care fac parte din minoritati si din majoritate,
in toate domeniile vietii economice, sociale si politice si culturale,
fara ca asemenea masuri sa fie considerate discriminatorii.
In ceea ce priveste identitatea persoanelor care
fac parte din minoritati, Conventia prevede cã
Statele-parti vor promova conditiile necesare, pentru ca aceste persoane sa-si
mentinã si sa-si dezvolte cultura, si sa-si pastreze elementele esentiale ale
identitatii, si anume religia, limba, traditiile si mostenirea culturala.
Fara a afecta
masurile luate in promovarea politicii lor generale de integrare, Statele pãrti
se angajeaza sa se abtinã de la politici si practici indreptate spre asimilarea
acestor persoane impotriva vointei lor, si sa protejeze persoanele impotriva
oricarei actiuni de asimilare, ca si impotriva amenintarilor sau actelor de
discriminare, ostilitate sau violenta, intemeiate pe identitatea lor etnica,
culturala, lingvistica sau religioasa.
Ca drepturi specifice, Conventia
prevede obligatia Statelor parti,
- de a asigura respectarea drepturilor
persoanelor care fac parte din minoritati, de a-si manifesta liber religia
sau credinta, si a crea institutii, organizatii sau asociatii religioase,
- a libertatii de opinie, si
- a dreptului de a primi si difuza
informatii si idei in limbile minoritatilor, fara interventia
autoritatilor publice, ca si
- obligatia de a asigura accesul la
mijloacele de informare in masa fara discriminare, in cadrul sistemului
lor juridic.
Statele parti
pot insa supune posturile de radio, televiziune, ca si intreprinderile de
cinema, cerintei unei licente, fara discriminare si pe criterii obiective.
In ceea ce priveste limba materna, Conventia prevede recunoasterea dreptului persoanelor in
cauza, de a o folosi liber si fara piedici, in particular sau in public, oral
si scris, iar in regiunile locuite de aceste persoane traditional, sau in numar
substantial, daca ele cer, si daca cererea lor corespunde unor nevoi reale,
Statele parti se angajeaza sa creeze, pe cat posibil, conditii care sa permita
folosirea limbii minoritare in relatiile intre aceste persoane si autoritatile
administrative.
In aceasi
ordine de idei, Statele parti s-au angajat sa recunoasca dreptul fiecarei persoane care
face parte dintr-o minoritate, de a-si folosi numele si prenumele in limba sa,
si de a-i fi recunoscute ca atare, de a
prezenta in limba materna semne, inscriptii si alte informatii de natura
particulara, vizibile pentru public.
De asemenea,
in zonele traditional locuite de un numar substantial de persoane, care fac
parte dintr-o minoritate, si tinand seama de conditiile lor specifice, Statele se vor stradui sa prezinte numele locale traditionale, numele
strazilor si alte indicatii topografice, destinate publicului, si in limba minoritara, atunci cand existã cereri suficiente pentru asemenea
indicatii.
In domeniul
educatiei, Statele recunosc dreptul fiecarei asemenea
persoane, de a studia limba sa minoritarã, iar in zonele
locuite de aceste persoane traditional sau in numar substantial, se vor strãdui
sa asigure, in functie de cereri si de situatie, ca persoanele respective sa
aiba posibilitati adecvate de a invata limba minoritarã, ori de a primi o
educatie in aceastã limba, si aceasta fara prejudiciul studierii limbii
oficiale, ori al educatiei in aceasta limba ; de asemenea, Statele parti vor
lua masuri pentru a promova cunoasterea culturii,
istoriei, limbii si religiei minoritatilor lor nationale, si ale majoritatii, vor crea posibilitati pentru
formarea de profesori si accesul la manuale, vor facilita contacte intre
studenti si profesori din comunitati diferite.
In cadrul
sistemelor lor de educatie, Statele parti s-au angajat sa recunoasca
persoanelor care fac parte din minoritati, dreptul de a crea
si conduce propriile lor institutii private de educatie si formare, fara ca exercitarea acestui drept sa atraga obligatii
financiare ale Statului.
Referitor la
alte domenii, Statele parti s-au angajat sa creeze conditiile necesare, pentru
participarea efectiva a persoanelor care fac parte din minoritati, la viata
culturala, sociala si economica si la treburile publice, mai ales cele care le
afecteaza.
Statele se vor abtine de la masuri care ar altera
proportiile populatiei, in zonele locuite de asemenea
persoane, si ar restrange drepturile decurgand din principiile Conventiei.
Ele s-au
angajat sa nu intervinã in exercitarea dreptului
persoanelor care fac parte din minoritati, de a stabili si mentine contacte
libere si pasnice peste frontiere, cu persoane stabilite legal in alte State,
in special cele cu care ele au aceeasi identitate etnica, culturala,
lingvistica sau religioasa, ori o mostenire culturala comunã, ca si in exercitarea dreptului acestor persoane, de a
participa la activitatile organizatiilor neguvernamentale, atat la nivel
national, cat si international.
Cu privire la
aplicarea principiilor enuntate de Conventie, Statele parti s-au angajat sa
practice, numai acele limitari, restrictii sau derogari, care sunt prevazute in
documente internationale juridice, indeosebi in Conventia Europeana pentru
Protectia Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului.
In sfarsit, in
clauzele sale finale, ca si in alte documente internationale din acest domeniu,
se prevede cã in exercitarea drepturilor mentionate, orice persoana care face
parte din minoritati va respecta legile nationale si
drepturile altor persoane, indeosebi ale celor care fac parte din majoritate
sau din alte minoritati.
In plan
international, eforturile incepute in 1978, in cadrul Comisiei pentru
drepturile omului, au dus, in 1992, la adoptarea
Declaratiei asupra drepturilor persoanelor care fac parte din minoritati
nationale sau etnice, religioase si lingvistice.
Declaratia
porneste de la afirmarea dreptului la respectarea identitatii etnice,
culturale, lingvistice sau religioase, a persoanelor care fac parte din
minoritati, de la afirmarea tuturor drepturilor omului in favoarea lor, fara
discriminare.
Declaratia prevede
dreptul persoanelor respective, de a fi protejate impotriva oricarei actiuni,
inclusiv de propagandã, care poate sa ameninte existenta lor, sa se opuna
libertatii lor de expresie, sau sa impiedice exercitarea deplina a drepturilor
omului.
Ca drepturi specifice, se prevad
dreptul de a se bucura de culturã proprie, de a-si profesa si practica religia,
de a-si folosi propria limbã, in privat si in public, liber si fara amestec sau
discriminare.
Persoanele
respective au dreptul de a-si exprima trasaturile specifice, de a-si dezvolta
cultura, limba, religia, traditiile si obiceiurile, si de a participa pe o baza
echitabila, la viata culturala, religioasa, sociala, economica si politica, de
a lua parte la deciziile pe plan national si, atunci cand este cazul, pe plan
regional, privind minoritatea lor sau regiunea in care traiesc, de a stabili si mentine propriile lor asociatii, precum si contacte cu alti
membri ai grupului lor, cu persoane din alte minoritati, ca si cu cetateni ai
altor State, cu care sunt inruditi prin legaturi nationale sau etnice, religioase,
ori lingvistice.
Statele se
angajeaza sa adopte masuri legislative si de alt ordin, îndeosebi in domeniile
invatamantului, educatiei, culturii si informatiei, pentru a promova si a
proteja drepturile persoanelor respective.
Aceasta implicã si
facilitarea dreptului de a primi si raspandi informatii, de a participa la
schimbul de informatii intre State, cu scopul de a intari intelegerea mutuala,
toleranta si prietenia intre popoare.
Persoanele in
cauza pot exercita aceste drepturi, individual sau in comun cu alti membri ai
grupului lor.
Declaratia
cere Statelor sa ia masuri, pentru a crea conditii favorabile ca aceste
persoane sa-si poata exprima trasaturile si sa-si dezvolte cultura, limba,
religia, traditiile si obiceiurile, cu exceptia practicilor contrare legii
nationale si standardelor internationale, pentru ca, atunci cand este posibil,
aceste persoane sa aiba posibilitati adecvate de a studia limba materna, sau de
a primi educatie in limba materna, iar in domeniul educatiei, atunci cand este
oportun, sa incurajeze cunoasterea istoriei, traditiilor, limbii si culturii
minoritatilor aflate pe teritoriul lor.
In ceea ce
priveste problematica dezvoltarii si progresului
economic, se cere Statelor sa examineze masurile adecvate, pentru ca persoanele
care fac parte din minoritati, sa poata participa pe deplin la acestea, iar politicile si programele
nationale, ca si programele de cooperare si asistenta, sa fie planificate si puse in aplicare, cu luarea in
considerare, a intereselor legitime ale acestor persoane.
Extras din manualul de Drept “Protectia Drepturilor OMULUI in Dreptul International Contemporan”, profesor dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Drept si Administratie Publica Editura Fundatiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2007.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu