Statutul persoanelor care fac
parte din minoritãti ( Protectia
Drepturilor Omului in Dreptul International Contemporan ) ( 2 )
( 3 ) Dupa cel de-al
Doilea Razboi Mondial, Tratatele de pace cu Bulgaria, Finlanda, Italia,
Romania, Ungaria, din 10 Februarie 1947, ca si Tratatul de Stat cu Austria, din
15 Mai 1955, contin prevederi generale referitoare la protectia drepturilor
omului si la interzicerea discriminarilor.
Tratatul de Stat cu Austria contine prevederi speciale,
referitoare la drepturile minoritatilor slovenã si
croatã in trei provincii austriece.
Unele reglementari cu caracter bilateral, adoptate in
perioada ONU, vizeaza solutionarea unor conflicte sau eliminarea urmãrilor lor,
ori lichidarea statutului colonial al unor teritorii ; problema minoritatile
este tratatã printre altele, iar obligatii isi asumã numai Statul invins, sau
care devine independent.
Problema minoritatilor nu este abordatã in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 10 Decembrie 1948, decat sub forma generala a egalitatii in drepturi a
tuturor, fara deosebire de rasã, culoare, sex, limba, religie, opinie politica
sau altele, origine nationala sau sociala, avere, nastere, sau alt statut.
In acelasi timp cu Declaratia Universala, a fost adoptata
o Rezolutie intitulatã “Soarta
minoritatilor”, in care, desi Adunarea generala
declarã cã ONU nu poate ramane indiferentã, fata de soarta minoritatilor, se
aratã cã “este dificil sa se adopte o solutie
uniformã a acestei chestiuni complexe si delicate, care prezintã aspecte
specifice in fiecare Stat in care se pune.”
Totusi, in aceasta perioada trebuie sa mentionam Conventia din 1948 pentru prevenirea si reprimarea genocidului, relevantã pentru problematica minoritatilor, prin
incriminarea faptelor de distrugere, in intregime sau in parte, a unor “grupuri nationale, etnice,
rasiale sau religioase.”
In esentã, in primele douã decenii de activitate, ONU a
pus accentul pe egalitatea in drepturi si pe
respectarea universala a drepturilor si libertatilor individuale ale persoanei, pornindu-se de la conceptia cã prin aceasta se asigurã si protectia drepturilor persoanelor care fac parte din
minoritati.
Prima reglementare care marcheaza trecerea la abordari specifice in acest domeniu, este cea
cuprinsa in Pactul international din anul 1966,
referitor la drepturile civile si politice.
Potrivit articolului 27 din acest Pact : “In acele State
in care existã minoritati etnice, religioase sau lingvistice, persoanele care
fac parte din aceste minoritati nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, in comun
cu ceilalti membri ai grupului lor, propria lor viata culturala, de a profesa
si de a practica propria lor religie, sau de a folosi propria lor limba.”
Alte prevederi cu un caracter mai general sau specific,
in functie e domeniul tratat, au fost inscrise in Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare
rasiala din 1965.
Prin definitia datã discriminarii rasiale, ca si prin
obligatiile pe care le prevede pentru Statele-parti, aceasta Conventie, ca de altfel si Conventia impotriva discriminarilor in domeniul invatamantului, adoptata de
UNESCO in anul 1960, sunt direct relevante
pentru problematica minoritatilor, prevazand eliminarea discriminarilor,
inclusiv pe motiv de rasa, culoare, origine nationala sau etnica, si masuri pe
care Statele trebuie sa le ia pentru a le preveni si inlãtura, intre care si
posibilitatea unor masuri speciale in favoarea unor
persoane sau grupuri, in vederea si pana la restabilirea egalitatii in
drepturi.
Pe plan regional, trebuie sa remarcãm cã in Conventia americana a drepturilor omului din anul 1969, nici nu se mentioneaza
cuvantul minoritate, ca de altfel si in Carta africana a
drepturilor omului si popoarelor din anul 1981 ; Declaratia universala islamica a drepturilor
omului din 1968 se refera numai la minoritatile religioase.
De asemenea, Conventia
europeana asupra drepturilor omului din 1950 nu cuprinde o
prevedere clarã si directã, referitoare la drepturile minoritatilor,
limitandu-se sa mentioneze “asocierea cu o minoritate
nationala”, ca un motiv pentru care este interzisa orice discriminare (
articolul 14 ).
Extras din manualul de Drept “Protectia Drepturilor OMULUI in Dreptul International Contemporan”, profesor dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Drept si Administratie Publica Editura Fundatiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2007.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu