“Cand se umple masura, atunci vine masura...” ( Parintele
Arsenie ) (
Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )
Aceste cuvinte inspirate sintetizeaza si exprimã conceptia si viziunea
teologica a Prea Cuviosului Parintelui nostru Arsenie, intemeiata pe Sfanta
Scriptura si Sfanta Traditie, privitoare la cunoscuta lege a ispasirii.
In acest sens,
tot Sfintia Sa amintea si scria adeseori despre “Legile care atârnã peste
faradelegi”, adica legile, poruncile si hotararile divine, care atârnã si, nu
de putine ori, se pogoarã peste faradelegile noastre, ale oamenilor, greseli,
pacate si faradelegi prin care de atatea ori incalcam dumnezeiestile legi
cuprinse si ascunse in porunci, chemari, indemnuri si sfaturi.
“Cand se umple masura, atunci vine masura”, insemneaza depasirea de catre noi, prin pacate, patimi
si faradelegi, a nevazutelor si necunoscutelor hotare ale milei, indurarii,
iertarii si bunatatii dumnezeiesti si silirea, prin nepocainta noastra, a manifestarii
dreptatii sau justitiei divine, prin necunoscute si neasteptate masuri
dureroase si usturatoare, ce au ca rost si scop atat penalizarea raului
savarsit si inmultit, pentru a-l stavili si ingrãdi, cat si indreptarea
noastra, deoarece pacatul ne indeparteaza de la calea lui Dumnezeu, iar
masurile divine, ca niste corectii, ne readuc din ratacire pe cale.
Pentru
aceasta, vom intari cuvintele Parintelui Arsenie cu cateva exemple, dovezi si
argumente biblice, cum sunt cele despre potopul cu apa de pe vremea lui Noe (
Facere 6-9 ), nimicirea Sodomei si Gomorei ( Facere 19, 1-29 ), pieirea lui
Faraon si a oastei sale in adancul Marii Rosii ( Exod 14, 21-31 ), sfarsitul
cumplit al lui Abesalom, fiul razvratit al lui David ( II Regi 18, 6-18 ) si
pedepsirea lui Ahab si a Izabelei ( III Regi 22, 34-38 ; IV Regi 9, 30-37 ),
ducerea poporului ales in robia babilonica si pedepsirea Ierusalimului prin
Nabucodonosor ( IV Regi 25, 1-30 ; II Cronici 36, 1-23 ), iar mai tarziu prin
romani ( Matei 24, 1-51 ), pedepsirea lui Nabucodonosor si sfarsitul lui
Beltasar ( Daniel 4, 1-34 ; 5, 1-30 ), lovirea de catre inger a lui Irod Antipa
si sfarsitul acestuia mâncat de viermi ( Faptele Apostolilor 12, 1-4 si 19-23
), precum si canonirea Izabelei din Tiatira ( Apocalipsa 2, 20-23 ).
Atunci cand
oamenii de pe vremea lui Noe si-au umplut masura nelegiuirilor si pacatelor
lor, a venit de la Dumnezeu masura
potopului : “Vazand insa Domnul Dumnezeu cã rautatea oamenilor s-a marit pe
pamant si cã toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rãu in
toate zilele, I-a parut rãu si S-a cait Dumnezeu cã a facut pe om pe pamant.
Si a zis
Domnul : “Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut ! De la
om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde,
caci Imi pare rau ca le-am facut”.
Noe insa a
aflat har inaintea Domnului Dumnezeu.
Iata viata lui
Noe : Noe era om drept si neprihanit intre oamenii timpului sãu si mergea pe
calea Domnului.
Si i s-au
nascut lui Noe trei fii : Sem, Ham si Iafet.
Pamantul insa
se stricase inaintea fetelui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicii.
Si a cautat Domnul Dumnezeu spre pamant si iata
era stricat, caci tot trupul se abatuse de la calea Sa pe pamant.
Atunci a zis
Domnul Dumnezeu catre Noe : “Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul,
caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata Eu ii voi pierde de pe
pamant... Si iata Eu voi aduce asupra pamantului potop de apa ca sa pierd tot
trupul de sub cer, in care este suflare de viata, si tot ce este pe pamant va
pieri” “ ( Facere 6, 5-13 si 17 ).
Despre
umplerea masurii nelegiuirilor omenesti ii vorbeste Dumnezeu si lui Avraam : “La asfintitul soarelui, a cazut peste Avram somn greu si
iata l-a cuprins intuneric si fricã mare.
Atunci a zis
Domnul catre Avram : “Sa stii bine ca urmasii tai vor pribegi in pamant strain,
unde vor fi robiti si apasati patru sute de ani ; dar pe neamul acela, caruia
ei vor fi robi, îl voi judeca Eu si dupa aceea ei vor iesi sa vinã aici, cu
avere multã.
Iar tu vei
trece la parintii tai in pace si vei fi ingropat la batraneti fericite.
Ei insa se vor
intoarce aici, in al patrulea veac de oameni, caci nu s-a umplut
inca masura nelegiuirilor Amoreilor” “ ( Facere
15, 12-16 ).
Peste Sodoma
si Gomora a venit masura dreptatii divine a nimicirii acestor cetati in urma
umplerii masurii destrabalarii lor : “Iar
oamenii Sodomei erau rai si tare pacatosi inaintea Domnului” ( Facere 13, 13 ).
“Zis-a deci Domnul
: “Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu.
Pogorî-Mã-Voi deci
sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pana la Mine
strigarea impotriva lor, iar de nu, sa stiu”.
De acolo doi
din Oamenii aceia, plecand, S-au îndreptat spre Sodoma, in vreme ce Avraam
stãtea inca inaintea Domnului.
Si apropiindu-se
Avraam a zis : “Pierde-vei oare, pe cel drept ca si pe cel pacatos, incat sa se
intample celui drept ce se intampla celui nelegiuit ?” “ ( Facere 18, 20-23 ).
“Cand s-a ridicat soarele
deasupra pamantului a intrat Lot in Toar.
Atunci Domnul a slobozit peste
Sodoma si Gomora ploaie de pucioasã si foc din cer de la Domnul.
Si a stricat
cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si
toate plantele tinutului aceluia.
Femeia lui Lot
insa s-a uitat inapoi si s-a prefãcut in stâlp de sare.
Iar Avraam s-a
sculat dis-de-dimineata si s-a dus la locul unde stãtuse înaintea Domnului.
Si, cautand spre Sodoma si Gomora si spre toate
imprejurimile lor, a vazut ridicandu-se de la pamant fumegare, ca fumul
dintr-un cuptor” ( Facere 19, 23-28 ).
Cand Faraon si
egiptenii sãi si-au umplut masura impotrivirii lor contra planului lui Dumnezeu
de a pune capat robiei egiptene, a venit mãsura
groaznicului sfârsit al acestora in adancurile Marii Rosii : “Iar Moise si-a intins mâna sa asupra mãrii si a alungat Domnul marea toatã
noaptea cu vânt puternic de la rasarit si s-a facut marea uscat, cã s-au
despartit apele.
Si au intrat fiii
lui Israel prin mijlocul marii, mergand ca pe uscat, iar apele erau perete, la
dreapta si la stânga lor.
Iar Egiptenii
urmãrindu-i, au intrat dupa ei in mijlocul mãrii toti caii lui Faraon, carele
si calaretii lui.
Dar in straja
diminetii a cautat Domnul din stâlpul cel de foc si din nor spre tabãra
Egiptenilor si a umplut tabãra Egiptenilor de spaimã.
Si a facut sa
sarã rotile de la carele lor, incat cu anevoie mergeau carele.
Atunci au zis Egiptenii : « Su fugim de la fata
lui Israel, cã Domnul se luptã pentru ei cu Egiptenii ! »
Iar Domnul a zis
cãtre Moise : « Întinde-ti mâna asupra mãrii, ca sã se întoarcã apele
asupra Egiptenilor, asupra carelor lor si asupra calaretilor lor ».
Si si-a întins
Moise mâna asupra mãrii si spre ziuã s-a întors apa la locul ei, iar Egiptenii
fugeau impotriva apei.
Si asa a înecat
Dumnezeu pe Egipteni in mijlocul mãrii.
Iar apele s-au tras
la loc si au acoperit carele si calaretii intregii ostiri a lui Faraon, care
intrase dupa Israeliti in mare, si nu a ramas nici unul dintre ei.
Fiii lui
Israel insa au trecut prin mare ca pe uscat si apa le-a fost perete la dreapta
si la stanga lor.
Asa a izbãvit
Domnul in ziua aceea pe Israeliti din mâinile Egiptenilor ; si au vazut fiii
lui Israel pe Egipteni morti pe malurile mãrii.
Vãzut-a Israel
mâna cea tare pe care a intins-o Domnul asupra Egiptenilor, si s-a temut
poporul de Domnul si a crezut in Domnul si in Moise, sluga Lui” ( Exod 14,
21-31 ).
Îngerul
Domnului îl loveste pe regele Irod pentru uciderea sfântului apostol Iacob,
pentru întemnitarea sfantului apostol Petru si pentru hulã impotriva lui
Dumnezeu : “Si în vremea aceea, regele Irod (
Agripa ) a pus mâna pe unii din Bisericã, ca sa-i piardã. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
Si vazand cã este
pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru ( si erau zilele Azimelor ).
Pe care si
prinzându-l l-a bãgat in temnitã, dandu-l la patru strãji de câte patru ostasi,
ca sa-l pãzeascã, vrând sa-l scoatã la popor dupa Pasti...
Iar Irod
cerandu-l si negasindu-l, dupa ce au fost cercetati paznicii, a poruncit sa fie
ucisi.
Si el,
coborand din Iudeea la Cezareea, a ramas acolo.
Si Irod era
manios pe locuitorii din Tir si din Sidon.
Dar ei,
intelegandu-se intre ei, au venit la el si castigand pe Vlast, care era
cãmãrasul regelui, cereau pace, pentru cã tara lor se hranea din cea a regelui.
Si intr-o zi
randuita, Irod, imbracandu-se in vesminte regesti si sezand la tribuna, vorbea
catre ei ; iar poporul striga : Acesta e
glas dumnezeiesc, nu omenesc !
Si indata ingerul
Domnului l-a lovit, pentru cã nu a dat slavã lui Dumnezeu.
Si mancandu-l viermii, a murit.” ( Faptele Apostolilor 12, 1-4 ; 19-23 ).
Umplerea
mãsurii prin pãcatele personale, atrage boalã pentru Izabela din Tiatira si
moarte pentru fiii ei, ca mãsurã dumnezeiascã :
“Dar am
impotriva ta faptul cã lasi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorocitã,
de invatã si amãgeste pe robii Mei, ca sa faca desfranari si sa manance cele
jertfite idolilor.
Si i-am dat timp
sa se pocaiasca si nu voieste sa se pocaiasca de desfranarea ei.
Iata, o arunc pe
ea bolnava la pat si pe cei ce se desfraneaza cu ea, in mare stramtorare, daca
nu se vor pocai de faptele lor.
Si pe fiii ei cu
moarte ii voi ucide si vor cunoaste toate Bisericile cã Eu sunt Cel care
cercetez rãrunchii si inimile si voi da vouã, fiecaruia, dupa faptele voastre.”
( Apocalipsa 2, 20-23 ).
Doar
ninivitenii, desi si-au umplut mãsura, au evitat mãsura, prin pocainta lor
deplinã si unicã, in urma propovaduirii sfantului prooroc Iona ( Iona 1-4 ).
Cand se umple
masura ridicarii oricarui Turn Babel interior, atunci vine masura pustiirii si
daramarii lui ( cf. Facere 11, 1-9 ), a taierii copacului din visul lui
Nabucodonosor ( Daniel 4, 20 ), a sfarsitului lui Abesalom cu parul incalcit in
crengile copacului ( II Regi 18, 6-18 ), a lui Ahab si a Izabelei, care au dus
poporul lui Israel in idololatrie pe vremea sfantului Ilie ( III Regi 22, 34-38
; IV Regi 9, 30-37 ) si a lui Belsatar, fiul si urmasul lui Nabucodonosor (
Daniel 5, 30 ).
Cuvintel
Parintelui Arsenie “Cand se umple masura, atunci vine masura”, explicã si
lumineazã ca o stralucire de fulger pe cerul existentei noastre pamantesti
nenumãratele si chiar nesfârsitele intamplari si evenimente neasteptate si
dureroase, dramatice si tragice din viata oamenilor si Istoria lumii, care nu
pot fi intelese si explicate decat in lumina Providentei si Judecatii lui
Dumnezeu, caci tot binele se rasplateste si
orice rãu se pedepseste.
Extras din cartea “Parintele
Arsenie-Omul Imbracat in Haina de In” si “Ingerul cu Cadelnita de Aur” (
Iezechiel 9,3 ; 10,2 si 6 ; Apocalipsa 8, 1-6 ),
Daniil Stoenescu Episcop-Loctiitor al
Daciei Felix, Sinaia 2008, Editura
Charisma, Deva, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu