Salut ! Notitele roz si Pasii in sandale : noaptea, 14-16 Septembrie 2015

Salut ! Notitele roz si Pasii in sandale : noaptea,14-16 septembrie 2015

olivia maria MARCOV < ... >

---

Salut ! Notitele roz si Pasii in sandale : noaptea

---

olivia maria MARCOV < ...>                            17 septembrie 2015, 14:37

Către:

Maria Craciunas , olivia marcov , Arjen Dijksman , Iulia Motoc , irina buricescu, Florin I MUNTEANU , Leon Zagrean , Liliana IACOB BARNA , Nicoleta CADICHIAN , iulia talvescu , Petru Craciunas , Anna BELOVA , prdominich , castanela-marcela popescu, ... , ..., ...

Salut !                                                                                                                    

Si acum sa va povesc doua imprejurari pe care nu mi le explic foarte bine :

Intotdeauna am langa mine foi, fie coli A 4, o coala indoita, fie am pagini desprinse ( se gasesc la Cora ) dictando de culoare roz, de marimea unui caiet studentesc, le indoi si le pastrez langa mine, si in cursul zilei imi notez adrese web, articole ( titlul lor ), ce gasesc interesant pe Facebook, etc.

Si o astfel de fila, de pagina de marimea A 4, de culoare roz, o foaie perforata ( ele sunt perforate ca pentru a fi asezate intr-un clasor ) dictando, si indoita, pe care notasem in ziua de Duminica 13 septembrie 2015, apoi Luni 14 septembrie 2015.... sa vedeti ce s-a intamplat cu ea....

Notasem referinta unui Mesaj al lui Dumnezeu din 1 Nov 2014 catre Rosanna in Italia ( un avertisment ) publicat pe Magazine La Voix de Dieu, am scris de asemenea si cuvintele enumerate de Arjen, in romana, sa le caut in Dictionarul Etimologic, acelea "dulap, iubire, degeaba, odihnit, ... " am scris si citatul ce figura pe o fotografie a lui IL EST VIE, prietenul de pe FB, si anume : "Je suis la résurrection et la vie Celui qui croit en Moi vivra - Jean 11:25 si mai jos "quand même il serait mort".

Am scris si "Mon Seigneur et Mon Dieu Dieu Le Père Eternel Je Vous aime, Je Vous aime, Père Eternel Vivant, Je Vous aime !, am mai scris odata putin diferit, notasem pe 13 septembrie 2015 ca mama plecase la piata si cam atat.

Pe aceeasi pagina roz indoita era ziua de Vineri 11 septembrie 2015 in care notasem ca nu avem apa calda, sambata 12 septembrie 2015, notasem In casa bunicilor.

Si acum....

In cursul verii cand era canicula, luasem in [ din ] debara o fata alba din panza cu putina broderie, de perna, o asezasem pe perna mai mare de pe pat, pe care nu dorm, e pusa la capatul celalalt al patului, pentru ca, in cursul zilei, eventual sa ma sprijin pe ea ( la capul opus celui unde dorm ) ca pe o canapea, sa citesc.

Cum e cam intuneric acolo, am renuntat, nu am lumina buna.

Ziua tata se odihneste acolo, e chiar sub icoana Maicii Domnului Pantanassa vindecatoarea de cancer, eu i-am spus sa stea acolo si el citeste acolo, si stã.

Tot cu fata de perna alba curata il inveleam pe Petit Jesus vara cand era foarte cald.

Nu demult, nu mai gasesc fata de perna, care statea stransa, impaturita pe perna de sub icoana Maicii Domnului Pantanassa.

Nu mai retin, poate ca totusi da, m-am uitat langa pat, la capul patului, daca nu a cazut intre pat si fotoliu.

In prelungirea patului, lipit de pat aproape, e un fotoliu si in fata patului si a fotoliului e masa mare din sufragerie, toate mobilele acestea sunt apropiate unele de altele.

Daca m-am uitat nu mai stiu, dar stiu ca nu am gasit fata de perna alba cu broderie.

Trec zilele.

Intr-o noapte [ 14 Septembrie spre 15 Septembrie 2015, ora 5h40 a.m. ], spre dimineata, dormeam, dintr-o data prin somn, aud zgomotul caderii unei foi de scris, de hartie, un zgomot destul de usor, de fin, insa foarte pregnant, foarte precis, foarte distinct.

Prin somn in noapte, lumina stinsa, toti dormeau, era liniste deplina in casa, aud cum cade o foaie de hartie, cum cade efectiv si atinge covorul persan din sufragerie.

In clipa urmatoare, m-am si trezit, dar eu stiu ca dormeam bine de tot, si am aprins veioza de langa mine.

Aprind veioza si ma uit in jurul meu sa vad daca vreo foaie de scris se vede cazuta, ca a cazut pe jos.

Nu vedeam de unde ar fi putut ea sa cada ?

Pe masa am carti suprapuse, asezate unele peste altele, si chiar daca aveam o foaie, ar fi fost intre carti, nu putea cadea.

Seara de dinainte sa ma bag in pat, sa ma culc :

Ma asezasem pe patul lui Silviu, cu Dictionarul gros Etimologic al lui Al Cioranescu, cu un caiet roz mare studentesc simplu ( acela in care e CVul prof. Zugravescu ), cu un Indreptar ortografic, Ortoepic si de Punctuatie mai vechi in care am alfabetul grecesc, si imi scriam din Dictionar, etimologia cuvintelor "lui" Arjen : dulap, odihnit, iubire, degeaba, parasi, etc.....

Dupa ce am terminat de scris, si in acest timp am avut langa mine notita roz, foaia roz dictando pe care imi notasem aceste cuvinte, pe care le-am notat din emailul lui Arjen Dijksman, - aici e aici.... ca nu mai retin bine.... cred ca am luat Notita Roz dictando indoita pe care notasem cuvintele, si mai cred ca am asezat-o in Dictionarul Etimologic, lasasem cuvantul IUbire, era cel mai lung si Silviu sosise acasa si se plangea ca nu poate sta in patul lui in care m-am instalat eu si ma zorea sa termin..."ce tot scrii acolo ? "

Nu am stiut ce sa fac cu Notita Roz pe moment si cred ca am asezat-o in Dictionar.

Apoi Dictionarul si Indreptarul le-am luat si le-am dus in dormitor pe birou unde sezusera, pe coltul biroului langa imprimanta unde am dictionarele mele Larousse.

Tata lucra la computer, era seara, noapte.

Caietul Roz l-am asezat pe masa din sufragerie insa, cum ar veni in camera cu mine, unde dorm eu noaptea.

Ma gandisem cred ca Notita Roz, asta sigur am gandit, oricum, a doua zi o voi aseza la locul ei, peste alte notite, langa computer, pentru ca le am in timp ce ziua sunt la computer, si le pastrez pe toate una peste alta, in acelasi loc, pe cutia computerului, pe unitatea de disc.

Intrucat tata era asezat la birou, si ar fi trebuit sa trec peste el, sa asez Notita Roz peste celelalte notite, am preferat sa pun Notita Roz in Dictionar, Dictionarul in dreapta mea cand stau pe scaun asezata la birou, si, a doua zi, sa o iau din Dictionar, sa o asez in stanga mea, pe unitatea de disc a computerului care se afla pe biroul meu.

Bun.

Noaptea....

Marti 15 septembrie 2015 ora 5h40 a.m. : ma trezeste zgomotul produs de o foaie in cadere, pe covor, un zgomot distinct, clar.

In linistea deplina din camera, si de afara.

Aprind lumina, cum am spus, veioza, ma asez pe patul meu, in sezut, ma dau jos din pat adica, ma asez pe marginea patului si ma uit in jurul meu si nu vad nimic pe jos cazut !

Ma uit, privesc putin in jurul meu, ca mai mult nu aveam unde privi.Nimic.

Nimic pe jos cazut, si mai ales nicio foaie de hartie.

Raman asezata pe marginea patului, imi zic, sa stau putin sa ma gandesc, poate mi s-a parut.

Ma uit spre masuta mai scunda, mai joasa pe care am 2 teancuri mari, unul langa altul, de pagini A 4 pe care sunt imprimate rugaciuni si acatiste si paraclise, si cam tot ce v-am trimis si voua.

Si am si carti mici de rugaciuni si cateva carti pe un colt al masutei.

Privesc spre masuta pentru ca numai acolo sunt foi de scris, rugaciunile imprimate !

Teancurile de rugaciuni erau la locul lor, nimic nu se clintise.

Nimic sub masuta.

Cand ma uit spre masuta, automat ma uit in directia patului, cum ar veni la picioare, la capul opus pernei unde dorm noaptea, spre masa mare din sufragerie.

Nu vad nimic pe covor, pe jos.

Ma linistesc, si stau putin cu veioza aprinsa, pe marginea patului, asezata.

Dintr-o data, ma uit din nou, imi indrept iar capul spre masuta cu rugaciuni si spre pat si masa din sufragerie.

Si, ce sa vezi ??????

Intre piciorul mesei din sufragerie, celei mari, si patul meu, sub masa mare e o cutie inalta si mare din carton - intre piciorul mesei mari si patul meu, e un spatiu de maxim 3, 4 cm.

In acel spatiu, jos, pe covor, se afla cazuta exact perpendicular, in picioare, Notita Roz indoita.

Stiti cum e o foaie A 4, o luati, o indoiti.

Apoi scrieti, sau notati pe ea, diferite note, pe lungimea ei, eu asa notez, nu pe latimea ei, caci arata ca un dreptunghi.

Notita Roz se afla cazuta, intre pat si piciorul mesei mari, dreapta, in picioare, complet in picioare, nu se clãtina, nu se lãsa, nu se indoia sub fragilitatea hartiei, statea teapãnã, dreaptã, pe lungime, cazuta pe covor, si, cred, sprijinita usor de masa.

De remarcat, imi spun eu in sinea mea in clipa aceea, ca nu am vazut-o, desi m-am uitat cu cateva clipe in urma numai si nu era.

In fine, ma aplec si ridic Notita Roz, o iau.

Atunci am vazut ca era Notita Roz pe care am scris cuvintele mentionate mai sus.

Nu imi aminteam sa o fi lasat pe patul in care eu dorm, pentru ca, ar fi cazut demult, nu putea ramane, si as fi vazut-o cand ma bagam in pat, mai ales ca eu nu sting lumina imediat, ci dimpotriva, raman mult timp treaza.

Pe urma m-am gandit : "dar nu o asezasem in Dictionarul pe care l-am dus dincolo, in dormitor ? "

Am ridicat prin urmare Notita Roz si m-am gandit, "acuma, daca tot a 'aterizat" asa, ce sa insemne asta ? inseamna ceva, sunt sigura !"

Si, sa vedeti ca asa a fost : a insemnat ceva !

Am luat Notita Roz si am asezat-o pe masuta cu rugaciuni, peste unul din teancurile cu Rugaciuni, cel mai indepartat de mine, de patul meu, la vedere, deasupra am asezat Acatistele-carticele ale Sf.Efrem Cel Nou si Sf.Nectarie.

Dedesubt, in teanc, deasupra, la suprafata, prima rugaciune era de fapt Povestea Aparitiilor Fecioarei Maria la San Damiano, Rosei, pe care a vindecat-o de boala ei de care suferea si era pe cale sa moara.

Ulterior femeia, Rosa, aceasta Rosa, s-a numit "Mamma Rosa", dar nu si atunci cand i se aratase ei Fecioara la capul patului ei, daca va amintiti povestea, atunci i se spunea cred, numai Rosa, simplu, cum o chema, era o femeie maritata si la a -3-a nastere nu i se mai inchisese operatia deloc, si asa a ramas ani de zile.

Pentru ca, de aceea si se afla pe moarte, fusese la spital unde au spus ca moare oricum, sa moara acasa.

Nu mai spera nimic Rosa cand i-a intrat in casa Fecioara Maria si a si vindecat-o.

Bun.

Mai stau eu cateva secunde pe marginea patului, acum ma gandeam privind la Nota Roz, pe care tocmai o asezasem pe masuta mica.

Si ma gandesc : ei bine, acum ce sa fac ? Precis caderea Notei Roz inseamna, imi aratã mie ceva ; dar, ce ???

Ma gandesc- totul a durat putin de tot, 2, 3 minute - si ma indrept spre locul in care am gasit Nota Roz, adica ma duc mai aproape si ma uit intre piciorul mesei si pat. Nu era nimic.

In schimb, imi spun, "sa ma uit inca o data, la capul patului, intre pat si fotoliu" - un alt spatiu ingust de tot, de numai 6, 8 cm, asta, la baza patului, sus, patul si fotoliul sunt lipite aproape.

Ma uit la capul patului, in acel spatiu dintre fotoliu, pat si masa mare.

Si, ce vad eu ?

Vad fata de perna alba cu broderie.

Fata de perna alba pe care nu o mai gaseam din ultimele zile de caldura intensa de la Bucuresti.

Care zile de canicula au trecut de ceva timp.

In clipa aceea m-am aplecat si am ridicat fata de perna alba, cu care il inveleam peste zi pe Petit Jesus.

Si atunci ma gandesc :"ia stai, cand am cautat-o prima data, nu era parca langa pat" -, pentru ca ma uit in general langa pat, instinctiv, la capul patului uneori iarna mai cad sosetele mele pe care le iau prin casa, mai ales dupa dus, curate, caci imi dau cu Diflex [ pentru reumatism ] si ele imi tin de cald [ la ] picioarele care ma dor, dar le dau jos cand ma bag in pat, sub plapuma.

Si asa am gasit eu fata de perna alba, pe care parca o "inghitise"  pamantul.

Era insa cam mototolita, ceea ce m-a mirat, pentru ca fusese calcata si eu o tineam impaturita.

Nici nu aveam vreun motiv, oricat de mic, sa o fi mototolit.

In general nu mototolesc fetele de perna.

De notat faptul ca : spatiul intre pat si masa e intr-atat de ingust, incat o persoana nu are cum, obiectiv vorbind, nu are posibilitatea, nu are cum sa lase sa cada o foaie de hartie, de sus, pe covor.

Iar probabilitatea ca tu, sa zicem, "tu" la modul general - sa lasi sa cada o hartie de sus, jos pe covor intre masa si patul meu - si hartia sa poata avea o traiectorie de sus, pe covor, jos, este nula, nu exista, nu se poate asa ceva.

Hartia daca o lasi sa cada de sus, nu poate avea o traiectorie dreapta, dat fiind spatiul extrem de ingust dintre masa si pat, ea nu are cum cadea "drept", se loveste de pat, pana sa ajunga la nivelul covorului si i se schimba traiectoria ! deci nu poate cadea, asa cum a cazut.

In plus, cand am aprins imediat lumina, in casa nu era nicio miscare, si nimeni nu era in preajma, nimic.

O A DOUA IMPREJURARE :

O a 2-a imprejurare s-a produs noapte dinspre marti 15 septembrie 2015, inspre miercuri 16 septembrie 2016 : candva, in cursul noptii, nu mai stiu cum a fost, cred ca tot spre dimineata insa, mai degraba ? - am aprins eu lumina si ( am aprins lumina pentru ca merg la baie noaptea ) in sufragerie, de-a lungul sufrageriei, singurul loc, "culoar" unde poti sa mergi ( ca avem multe mobile ), intre usa sufrageriei, si capatul opus, balconul cu usa balconului, adica paralel cu patul meu, am auzit foarte clar, distinct, zgomotul pasilor in sandale, ai cuiva, am auzit pasi, pasii unei persoane sau om incaltat cu sandale, iar sandalele se auzeau foarte clar scartaind foarte usor.

Efectiv cineva mergea, pasea, in camera, pasi in sandale care scartaiau usor ( sandalele, nu picioarele ) ; un zgomot usor, in liniste noptii, dar teribil de bine conturat, de neted, de distinct. 

REVIN LA PRIMA IMPREJURARE :

Dupa ce am gasit fata de perna, si inaintea ei, Notita Roz, am lasat insa veioza aprinsa si m-am bagat in pat cu lumina aprinsa.

Dupa nu foarte mult timp, din dormitor a iesit tata : nu stiu daca intre timp atipisem, nu mai stiu.

Tata, desi era o ora matinala,  - reamintesc la  ora 5h40 a.m. auzisem cazand Nota Roz pe covor -  poate ora 6, poate 6h30 sau maxim 7 a.m. dimineata, tata era in forma, se ducea spre bucatarie, iesise din dormitor, a vazut lumina mea aprinsa ( de obicei cand o vede o stinge ! ) si parea vesel, ca niciodata, si hotarat, se indrepta spre bucatarie.

Eram adormita insa, si nu stiu daca mama nu se sculase inaintea lui si nu se afla deja la bucatarie, posibil.....