Profetul si neamul sãu, sau Pãrintele Arsenie si neamul
românesc, (
Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )
Profetul este un
trimis al lui Dumnezeu în neamul sãu si în vremea sa, pentru ca sã lumineze, sa
îndrepteze si sa ridice neamul sãu la nivelul destinului rânduit si voit de
Dumnezeu.
Pe de o parte
profetul vine la si cãtre neamul sãu, pe de altã parte el se ridicã din adânc
de istorii, redescoperind neamului temeliile propriei lui fiinte, luminându-i
radacinile, transfigurându-i sensul si aratandu-i menirea crestinã.
Profetul
pregãteste în neam si pentru neam “caile Domnului”, indreptandu-i cararile prin
viata, mesajul si faptele sale, chiar daca va trebui sa plateasca cu pretul
propriei vieti misiunea sa primitã de la Dumnezeu, precum Isaia, sfantul Ioan
Botezatorul sau sfantul arhidiacon Stefan.
Profetul
coboarã pentru ca neamul sa se ridice, profetul vorbeste pentru ca neamul sa se
trezeascã.
Profetul este
un apostol al neamului, un pãstor al lui, un mijlocitor înaintea lui Dumnezeu
pentru neam ; el este din neamul lui, dar in acelasi timp este mai presus decat
cei din neamul sãu.
De obicei
contemporanii nu-l înteleg, cãpeteniile il marginalizeazã, cãrturarii îl
prigonesc si doar posteritatea incepe sa-l recunoasca.
Atunci cand
neamul sau poporul se indoieste, impietrirea acestuia se spulberã doar prin
semne : plãgile Egiptului pe vremea lui Moise sau jertfa sfantului Ilie de pe
Carmel.
Profetul nu
este trimis la întâmplare, el vine sa coboare din cer sau sã redescopere atat
Tablele legii evanghelice pentru vremea sa, cat si pentru a suna din trambita
ca strãjer al casei Domnului.
La randul sãu,
neamul ii este dator profetului cu ascultare si fidelitate.
Viata profetului
este o parte din crucea neamului sau mai bine-zis, profetul este un Simon
Cireneanul care-si ajutã neamul sa-si inteleaga si sa-si poarte crucea pe
urmele lui Hristos.
Profetul se
identificã cu neamul sãu pana la contopire, el spalã zidurile Ierusalimului sau
ceea ce a mai rãmas din ele, precum Ieremia, cu lacrimi si le sfinteste cu
rugaciuni, restaurând altarele parasite.
Profetul
calauzeste poporul prin pustie, il adapã cu apã din stâncã, il hraneste cu manã
din cer, il conduce pana la trecerea Iordanului, il încredinteaza urmasului sãu
rânduit si moare invaluit in mister si tainã, precum Moise in muntii Moabului.
Alteori,
profetul isi însoteste poporul in robie, precum Iezechiel si Daniel, sau il
intoarce din robie, precum Agheu si Zaharia.
Profetul,
viata si mesajul lui sunt ca un fulger ce lumineaza intr-o clipita in noaptea
lunga si neagra a istoriei neamului.
Prin el Dumnezeu
fie lucreaza revelatia catre neamul respectiv – Moise si sfantul Ilie – fie o
talcuieste si o innoieste, “aducand-o la zi”.
Vazand sabia,
el sunã din trâmbitã, vazand potopul care vine, el pregateste corabia, precum
Noe.
Profetul exprimã
si surprinde energia cea mai curatã si sfanta a neamului, pe care o capteaza, o
concentreaza si o canalizeaza orientand-o inspre Cel ce este Alfa si Omega.
El este luat
din neam, pentru neam, el este randuit sa fie constiinta treaza a neamului.
IN urma lui, profetul lasã semne si scrieri, precum
Moise si Samuel, sau numai fapte si minuni, precum Ilie si Elisei.
Profetul isi
aduce neamul sãu pana la poalele Sinaiului sau Taborului, unde vine ca martor
la Schimbarea la Fatã.
Profetul se
sileste si se strãduieste sa-si induplece neamul pentru a-si pleca genunchii
sub Crucea lui Hristos Cel Înviat, pogorand peste acesta prin mijlocire,
binecuvântarea si harul lui Dumnezeu.
Neamul profetului
este atat cel din care rãsare omul lui Dumnezeu, cat si cel la care este trimis
uneori.
Mai mult decat Israel, neamul cu care Iona s-a
identificat au fost ninivitenii !
Unora dintre
profeti Dumnezeu le incredinteaza mai multe misiuni si revelatii, altora una
singura.
In randul
celor dintai este sfantul Ilie si Elisei si cei patru prooroci mari : Isaia,
Ieremia, Iezechiel si Daniel, iar in randul celor de-al doilea : Avdie, care
profeteste impotriva Edomului, Naum, care prooroceste impotriva Ninivei sau
Agheu, care stãruieste pentru rezidirea templului.
Moise a fost
legiuitor pentru Israel, pentru vremea lui si profet mesianic.
David a fost
rege pentru vremea lui, profet pentru vremuri indepartate si psalmist pentru
toate vremurile.
Sfantul Ilie a
fost profet pentru vremea lui si va fi din nou in vremurile de pe urma, ca
inaintemergator al celei de a Doua Veniri a lui Hristos.
Daniel a fost
profet atat pentru vremea lui, cat si pentru cele urmatoare, dar si pentru cele
de pe urma.
Iona a fost profet
doar pentru o zi de propovaduire, careia i-au urmat trei zile de pocainta a
ninivitenilor, iar prin minunea cu chitul a fost semn pentru Fiul Omului, dat
neamului lui Israel.
Unii dintre
profeti au proorocit si vestit pentru mai multe neamuri sau chiar pentru toate neamurile,
dupa cum sfantul Pavel avea sa fie trimis si numit “apostolul neamurilor”.
In general profetii sunt inaintemergatori ai lui Hristos,
dupa cum apostolii sunt urmatori ai Lui.
Toti proorocii
se regasesc si se implinesc in Hristos “Proorocul cel Mare” ; la fel arhiereii
si imparatii, prin intreita demnitate, slujire si misiune a Fiului lui Dumnezeu
intrupat.
Legatura dintre
profetism si chenozã se exprimã si prin legatura dintre profetism si
eshatologie, lucratã de Acelasi Duh Sfant prin Biserica.
Astfel, cu cat
se apropie tot mai mult “plinirea vremii”, cu atat profetii si profetiile tac !
A se vedea, spre
exemplu, vremea de aproape trei sute de ani de la profetul Maleahi pana la
sfantul Ioan Botezatorul.
La fel, cu cat
se apropie tot mai mult cea de “a doua plinire a vremii” – si noi ne apropiem
de ea -, cu atat asteptarea este mai tacuta si mai tainica si Parusia mai
cutremuratoare.
Chiar daca
uneori profetul este prigonit, intemnitat, alungat sau taiat cu fierastraul,
ucis cu pietre sau rastignit de cei din neamul sãu, el strigã in vremea
Pãresimilor vietii lui : “Lumina lui Hristos lumineaza
tuturor !” iar in Noaptea Inverii de Apoi ii
cheama pe toti : “Veniti de luati luminã !”
Asa a fost si
este legatura dintre Parintele Arsenie si neamul nostru romanesc “cel
crestinesc si de Hristos iubitor”, pe al carui Liturghier de slujbã, am gasit
scris de sfintia Sa la sfarsit, rugaciunea din vremea
Ceasurilor din sfantul si marele Post :
“Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne
binecuvanteaza, lumineaza Fata Ta peste noi si ne miluieste !”
Extras din cartea “Parintele
Arsenie-Omul Imbracat in Haina de In” si “Ingerul cu Cadelnita de Aur” (
Iezechiel 9,3 ; 10,2 si 6 ; Apocalipsa 8, 1-6 ),
Daniil Stoenescu Episcop-Loctiitor al
Daciei Felix, Sinaia 2008, Editura
Charisma, Deva, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu