Buna Seara ! Grefieri pensionare NOUA LEGE 130/2015, 8 Septembrie 2015

Buna Seara ! Grefieri pensionare NOUA LEGE 130/2015, 8 Septembrie 2015

Objet :	Buna Seara ! Grefieri pensionare NOUA LEGE 130/2015
De :	Olivia Marcov (...)
À :	...
Date :	Mardi 8 septembre 2015 20h19

Buna Seara,

Am citit un articol din Lumea Justitiei din 7 septembrie 2015 care ii priveste pe grefierii pensionati.

In ce ma priveste am lucrat intre anii septembrie 1993 - iunie 1999 in calitate de grefier de sedinta, la judecatoriile sectoarelor 1, 2 si din nou 1,  Bucuresti, la sectorul 1 am inceput si tot acolo am terminat, si de acolo am plecat, prin demisie in iunie 1999 din Justitie, sau din.... lumea Justitiei.

Eram studenta in anul patru la Drept, incepuse anul patru, anul universitar 2008-2009 cand in facultate, stand la rand pentru vizarea carnetului de student, abia incepuse anul universitar ce se deschide la 1 Octombrie, am intalnit o colega de birou grefiera de sedinta, Sanda Burlacu pe numele ei, la rand la Secretariatul facultatii noastre de Drept din strada Doamnei, Universitatea Spiru Haret Bucuresti, era impreuna cu, de acum, fiica ei mare, si pe fiica ei o inscria sau inscrisese la Drept si venise sa ii plateasca taxa personal, sau si pentru alte formalitati.

Sand Burlacu avea o vechime mai mare in munca decat mine, cel putin in munca de grefier de sedinta, catva timp, spre finele 1998, si la inceputul 1999 am fost in acelasi birou de la parter, din Palatul de Justitie, al Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, ce isi avea sediul in aripa Palatului care dadea peste drum de cladirea, mai mica, din strada Danielopol ( unde se afla inca, atunci, Tribunalul Municipiului Bucuresti, unde azi este judecatoria sector 1 bucuresti ) si inca aripa aceea de cladire a Palatului de Justitie, dadea, sau privea ( daca te uitai pe ferestrele birourilor judecatoriei ) spre raul Dambovita, spre Calea Victoriei, spre podul care traverseaza raul Dambovita de la blocul Turn, - unde e si statie RATB, pe acolo circula un autobuz...... 183 ? nu mai retin  - acel bloc Turn aflat langa o Biserica, care are cred, hramul Sf. Spiridon ( era inchisa cred pentru renovare in acei ani ).

In fata acelui bloc Turn si a statiei RATB se aflã standuri cu carti de Drept si coduri de legi, tot acolo e un semafor, la rosu masini trec pietonii, la verde pietoni trec masinile, niciodata invers ! Sau masinile trec si la rosu masini si la verde pietoni ! Daca reusesti insa si scapi nevatamat, treci peste pod si te afli pe Calea Victoriei, care urca, urca, spre Muzeul de Istorie, spre magazinul Victoria, spre fosta banca, cea falimentata, numita candva BANCOREX si de acolo mai departe in sus, spre Pizza Hut si intersectia cu Romarta Copiilor ( care magazin de copii azi nu stiu ce a mai ajuns sa fie.... ) si mai sus, ajungi la CAPSA, restaurant, casa de comenzi pentru bomboane ( mai sunt ? cine stie ? bomboane la Capsa ? ), in acel punct, Calea Victoriei dã spre o straduta numita Edgar Quinet, si Edgar Quinet ( unde e Libraria Cartaresti ) dã spre sau in fata intrarii de pe colt, din strada Academiei, a Facultatii de Matematica a Universitatii Bucuresti care are in fata ei cladirea facultatii de Arhitectura, Institutul Ion Mincu.

In acea zi, octombrie 2008, incepusem anul patru la Drept, iar Sanda Burlacu pe care din 1999 nu o mai intalnisem si nici vazusem, normal, m-a recunoscut pe loc, ca si cum am fi fost NEDESPARTITE in toti acei ani 1999-2008 ( grefierele au calitatile lor, o buna memorie, recunosc persoanele - pentru ca sunt oameni care nu recunosc, uita persoanele sau le confunda, ma refer cand vad o aceeasi persoana, nu o alta ! ), Sanda mi-a spus ca printr-o OG, ordonanta a guvernului, au fost pensionati la cerere, grefierii cu 25 de ani vechime in munca DE GREFIERI, de specialitate, cu o pensie de 80 % din salariul de grefier : cine a vrut. La cerere.

Unii au vrut si s-au pensionat.

Inca din 1993 cand am inceput sa fiu grefiera, am constatat si aflat ca aveam colege - erau predominant femei, fete tinere - care lucrau in instantele judecatoresti de la 19 ani, de la 18 ani, si chiar de dinainte de 18 ani !

Erau si fete de seama mea, cel putin aproximativ de seama mea, care deci se aflau acolo, in instante, de cativa ani buni sau de mai multi ani buni deja, cand iata, in septembrie 1993 am sosit si eu !

Sa reamintesc ca sunt nascuta in 1968.

Si acum, va trimit sa cititi un articol din ziarul Lumea Justitiei, despre grefieri si noua lege 130/2015, acesti grefieri au alcatuit o Scrisoare deschisa catre autoritatile din Romania, ei o semneaza la final, si vad printre semnaturile grefierilor pensionati, numele de familie pe care le purtau judecatoare pe care le-am cunoscut.

In 1993 am aflat ca - asa fusese pana atunci, asa era si atunci in acea clipa - erau angajati grefieri numai si numai cei care da, nu va vine sa credeti, asa era insa ! - care erau rude cu vreun magistrat, cu cineva care deja lucra in Justitie, mai ales in instantele judecatoresti, dar nu numai ( minister, etc. )

Instantele se aflau la putini ani de la 22 dec 1989 revolutia din Romania, caderea comunismului, lucrau cu aceiasi oameni, magistrati si personal auxiliar ( grefieri, arhivari, registratori, aprozi, .... ).

Pentru reamintire, in 1993 in Romania s-a re-infiintat calea de atac care nu ( mai ) exista in vremea regimul comunist, - in comunism, pana in 1989 exista doar Recursul, dar, apelul era complet inexistent ! - s-a reinfiintat APELUL.

Prin urmare era nevoie sa fie infiintate si instantele de apel, curtile de apel, si sa fie angajat personal pentru aceste curti si parchetele de pe langa ele.

Se creau "ditamai" institutiile care aveau nevoie din plin de Personal.

Personalul judecatoriilor, al TMB-ului ( tribunalul bucuresti ), in functie de numarul de ani vechime cerut atunci de lege, a fost avansat/promovat la - chiar direct - la Curtile de Apel, astfel din biroul meu de grefieri, plecau si plecasera de o zi, doua, 2 doamne grefiere, doamna Onica si doamna Mitran ( Mitran a murit de cancer peste putini ani ), ambele aveau o varsta, dna Onica a devenit grefier-sef la o sectie ( Comercial ? ) a Curtii de Apel.

Deci, la judecatorie ramaneau locuri libere, eu am fost prima angajata, asa s-a intamplat, pentru ca am facut parte dintre candidatii la postul de grefier care s-au prezentat la primul Concurs organizat atunci, dupa reinfiintarea Apelului, au fost mai multe posturi, la concurs au participat fete/femei deja grefiere sau arhivari, etc, care lucrau, dar nu pe un post definitiv cred, nu stiu bine cum era legea atunci, nu aveau postul definitiv mi se pare, dar auzisem si stiam ca ele participa si una cel putin a spus cred ca lucra deja in instante.

Am fost angajata dupa concurs si dupa ce s-au dat rezultatele, desigur.

Dar era enorm de munca.

La judecatoria sector 1 bucuresti.

Ordonanta Guvernului, nu stiu in ce an a fost data, inainte de 2008 cu putin sau in 2008 ? Cred, inainte de 2008, dar dupa 1999 cand eu am plecat din Justitie prin demisie, in iunie.

Ma refer la OG prin care grefierii se puteau pensiona cu 25 ani vechime.

Mentionata de Sanda Burlacu.

Ei bine, si acuma - eu m-am gandit ca totul e nesigur in Romania, mai ales legile - se pare ca, prin noua lege 130 din 2015, GREFIERII SI-AU PIERDUT DREPTUL CASTIGAT cum spun ei in Scrisoarea lor Deschisa, pesemne acel drept castigat, de a se pensiona cu numai 25 ani vechime !

O astfel de schimbare in legi !

Insecuritatea juridica !

Acum, prin legea din 2015, grefierii se pensioneaza la 60 de ani.

De unde, prin legea de pensionare se pensionau cred inainte de 60, la 55-57 ani femeile, cum era legea pentru toti oamenii, din toate domeniile de activitate.

La inceput, si era "normal" sa fie asa in Romania, cand au iesit la pensie prin acea OG, au fost fericiti unii, pentru ca li s-a dat o pensie de 80 % din - fie din ultimul salariu lunar incasat, fie din ultimele 6 luni de zile ( media salariului ), si au fost pe moment, multumiti, cei care au ales pensionarea.

Dar, cum se stie, la noi exista inflatia, si mai exista si dorinta trecerii la euro, ceea ce va prabusi salariile in Romania, cand Romania va trece la euro, va fi un dezastru.

Un exemplu : un vecin austriac, Wolfgang Klaar din Viena, sotul Magdei Calugaru de la et 8 din R 4 sector 6 Drumul Taberei 57, ii povestea mamei mele ca in Austria au crescut preturile, lor li se parea cu mult, la alimente, la cele de baza existentei, cand Austria a trecut la euro, sper ca tin bine minte, Austria are euro, nu ?

Si Austria nu avea situatia Romaniei si nici moneda si salariile romanesti.

Si acum ?

Grefierii pensionati : unii cu acei 20- 25 ani vechime, vedem in Scrisoarea lor deschisa, altii cu pensie de boala/invaliditate - un grefier pensionat a spus ca el are un cancer si nu mai traieste inca 6 ani, pana la varsta pesnionarii sale pentru limita de varsta de 60 de ani ! si hepatita a facut-o in spital datorita unei injectii, si ulterior, a facut cancer la ficat.

Sa cititi NEAPARAT toate comentariile grefierilor, de sub articol, consecintele asupra vietii lor personale.

De asemenea, diferentele de tratament, cand au fost pensionati, au suferit diferente de tratament, in mod ciudat, spun ei.

Ceea ce a dus/ sau ar fi trebuit sa duca la dezbinarea lor.

Astazi, grefierii au sindicat.

Mi se pare ca nu aveau in trecut.

Parca prin 1998 ? sa fi auzit de vreun sidicat ? nu mai stiu daca aveau efectiv un sindicat, nu mai stiu....

Dar situatia lor e rea, e grava.

Mie, uniti, oamenii nu mi s-au parut niciodata, indiferent de "cu diploma' sau "fara diploma", oamenii nu au fost uniti niciodata.

Ba, e si mai rau, cand nu sunt locuri de munca si cand fiecare angajat, cauta sa mai angajeze pe cineva, vreo ruda eventual, nu numai insa, si atunci se uita dupa unul deja angajat caruia i s-ar putea lua locul !!!!!

Desi tu, cel angajat, ai semnat un contract de munca pe durata nedeterminata, la angajare si te bucuri de stabilitatea locului de munca.

E greu pentru oameni sa inteleaga ca, toate faptele lor rele, si spun rele, prin care actioneaza, adesea din umbra - ca nu stii, chiar nu stii cine "te loveste", uneori nici nu afli vreodata, alteori peste ani afli... si te inchini, iti faci cruce ! - au consecinte.

Este cel mai simplu lucru si in acelasi timp, ceea ce  oamenii nu pot, nu pot intelege niciodata, am vazut asta cu ochii mei, ani de zile si azi e cam la fel...

Nu poti sa nu suferi consecintele unui fapt urat, rau, este foarte simplu, de la cauza la efect.

Nu stiu de ce nu se poate intelege.

Cand citesc despre grefieri, ma inchin ! La cazul lor ma gandesc.

Grefierii  prin conditiile de munca si cred, prin natura lor, nu au fost niciodata uniti, solidari, dar niciodata.

Desi angajati prin/ datorita faptului ca aveau o ruda magistrat sau personal auxiliar, adesea - odata cineva mi-a povestit un caz -  sunt prost tratati de acea ruda a lor, magistrat sau altul, prin care, datorita caruia au fost angajati in Justitie.

In Justitie, oamenii au avut un complex, poate mai mare ca in alte locuri de munca si domenii : judecatorii au fost mereu ingrijorati, sa nu care cumva sa fie confundati cu grefierii, sa puna o distanta cat mai mare intre judecatori si grefieri, si nu existau sentimente !

De altfel, inainte de 1989 si inca, dupa aceea, pentru ca oamenii au ramas aceiasi si ceea ce a fost facut, ramane bun facut, asa cum a fost facut, bine sau rau - au existat familii dezbinate, familii in care rudele se "turnau" la securitate sau isi faceau rele, unii altora, sau, cu alte cuvinte, FAMILIA A FOST DISTRUSA IN ROMANIA.

Familia, celula de baza a societatii.

Toate ideologiile politice distrug FAMILIA, CELULA DE BAZA SOCIETATII.

In Romania s-a lovit in familii si in familie si in dreptul oamenilor de a-si intemeia o familie.

S-a lovit voit, cu intentie directa, calificata prin scop, au fost distrusi oamenii.

O grefiera spune ca dupa 34 de ani de casatorie a divortat.

La randul meu am auzit de o fosta colega a mea Ionela Burniche de la sectorul 2, care a divortat, am fost colega de birou cu ea in 1995- finele 1997-inceputul 1998, atunci la inceputul 1998 chiar, am fost mutata sau m-am mutat in alt birou, a fost o reamenajare a birourilor facuta in toata judecatoria, iar prin februarie 1998 am plecat de la sectorul 2, mutata, prin Decizia Curtii de Apel, iarasi la sectorul 1 unde am ramas pana in ianuarie 1999 concret, am lucrat pana spre jumatatea lunii ianuarii, si inca, dupa aceasta data, 6 luni in concediu fara plata, astfel am ajuns in iunie 1999 cand mi-am prezentat demisia.

Ionela Burniche se pensionase, ea, - inainte, fusese promovata la curtea de apel bucuresti.

Am aflat intamplator in noiembrie-decembrie 2004 de la colega mea, "colege de scaun", stateam una langa alta, de la judecatoarea Elena Ursulescu ( pensionata si ea in urma cu 2, 3 ani ), am fost colege la cursul de franceza juridica de la institutul francez din bulevardul dacia 77, sector 1 bucuresti.

Pe Elena Ursulescu nu o cunosteam deloc, ea insa a fost in complet de judecata cu Ionela Burniche, - grefiera, colega mea de la sectorul 2 din 1995, - la Curtea de Apel Bucuresti, o vreme.

In 2004 cand discutam cu Elena Ursulescu, Ionela era deja pensionata.

Divortase, avusese doar un sot, din tineretea ei, era tanara in 1995 inca, arata foarte tanara, dar avea multi ani vechime in instanta, dar si ca....sotie, acasa.

Avea o fiica, pe Irina, care cred ca a terminat Dreptul.

Ma gandesc, eu am "luat" mereu greu ORICE despartire, acum nu ma refer anume la un divort, la orice despartire, si nu ma refer anume nici la despartirea de persoana iubita, apropiata ( iubitul, iubita, cum se spune ), pur si simplu ma atasez de oameni si ma despart greu, ma refer cum se spune, la "cunostinte", la amici, prieteni, pe mine despartirile ma dor, sunt un moment foarte trist si lasa urme asupra mea.

Dar un divort !!!!!

Divortul e considerat o trauma, mai exact un eveniment traumatizant, deci care produce o trauma, in Psihologia Familiei.

Am auzit o colega de liceu, mi-a scris, si la ea, aproape ca nu ma asteptam sa spuna asta, mi-a scris doar cateva cuvinte - ea traieste in SUA de foarte multi ani si vad, de acolo nici nu scrie, nu comunica ! - ea a divortat ( cand, nu stiu ), dar prin 2009 imi scria ca "Orice ar fi, un divort este [ totusi ] traumatizant!" La ea nu asteptam aceasta sensibilitate, si nu glumesc, la ea nu ma asteptam la sensibilitate, o consideram insensibila, sau mult prea putin sensibila, crescuta in ideologia comunista, dar indrumata, crescuta si sa plece din tara, asa am dedus eu, dupa terminarea liceului cand am revazut-o o data, sau de doua ori.

Oamenii nu pot trai fara iubire, familie, care le asigurã echilibrul in viata.

Comunismul i-a facut pe oameni sa aiba un psihic, niste mecanisme psihologice sucite, deformate, distorsionate, pentru ca invãta la o viata artificiala, inumanã, nu tinea cont, dimpotriva, incalca drepturile firesti ale oamenilor.

Nici sotii intre ei nu aveau o relatie adevarata de iubire, de comunicare, de convietuire, ci, adesea, o relatie rece, artificiala, nu comunicau bine, sau nu comunicau deloc, sau chiar puteau fi unii impotriva altora.

Am atasat articolul din LUju.ro si agenda mea din oct 2008 cand am intalnit-o pe sanda burlacu.

http://www.luju.ro/magistrati/instante/condamnati-la-moarte-zeci-de-grefieri-pensionati-din-cauza-unor-boli-profesionale-nerecunoscute-si-necatalogate-i-au-scris-premierului-victor-ponta-cei-responsabili-de-vietile-noastre-au-gasit-de-bine-sa-ne-rasplateasca-ridicand-varsta-de-pensionare-la-60

olivia