Dr. Dan Fărcaş, diagnosticat
cu Parkinson la 23 de ani: „Am crezut că lumea mea s-a sfârşit! Câte lacrimi şi
câtă durere pe capul meu!“ (adevarul.ro), 18 avril 2016
18 aprilie
2016, 12:43 de Daniela Serb
Cardiologul Dan
Fărcaş este unul dintre cei 72.000 de români diagnosticaţi cu maladia
Parkinson, a doua boală neurologică ca incidenţă după Alzheimer. Medicul a găsit o cale de a-şi reface echilibrul emoţional
pierdut în urma cruntului diagnostic, dar şi soluţii concrete de îmbunătăţire a
calităţii vieţii în condiţiile acestei maladii.
Viaţa
dr. Fărcaş împreună cu boala Parkinson a fost descrisă într-o carte care poartă
titlul: „Virtuţi adormite“. Cardiologul din Târgu Mureş explică ce s-a petrecut
în sufletul lui la vârsta de 23 de ani când a fost diagnosticat cu această
maladie, dar şi cum a reuşit să depăşească acest moment ajungând să aibă o
viaţă împlinită. Redăm mai jos câteva fragmente din această carte: „ Povestea mea a
început, în urmă cu peste 25 de ani, în luna octombrie, anul 1989, student fiind
în anul IV la Medicină, cu un banal
şchiopătat în urma unui meci de fotbal, în care am primit o lovitură în
genunchiul drept. Tulburarea de mers s-a agravat progresiv Am conştientizat că
ceva nu e în regulă după câteva luni, când şchiopătam în continuare şi colegii
mă întrebau tot mai des „ce se întîmplă????” Am început să vizitez din ce în ce mai
des cabinetele medicale. Simptomele au evoluat spre un sindrom extrapiramidal,
care nu a reacţionat la tratamentele uzuale, continuându-şi liniştit drumul, fără
să se găsească o soluţie de ameliorare a stării mele. După câtva timp, mi s-a
pus diagnosticul de boală Parkinson. Atunci am crezut că lumea mea s-a
sfârşit!!! Câte lacrimi şi câtă durere pe capul meu! Ulterior, am parcurs toate
etapele de interacţiune şi relaţionare cu o boală cronică: de la şocul
diagnosticului şi negarea acestuia, la faza de revoltă şi luptă, nerealizând că
înot împotriva curentului şi că sabia mea e mai scurtă decât cea a bolii. M-au
cuprins tristeţea, depresia şi deznădejdea. Am avut momente când am văzut
lucrurile doar în negru şi m-am simţit handicapat. Am aşteptat aproape 20 ani
ca medicamentele să facă totul, beneficiind, în schimb, din plin de efectele
lor secundare. În ultimii ani am învăţat cum să nu mă mai lupt ci cum să convieţuiesc
cu domnul Parkinson, cum să trec peste dizabilitatea creată de boală,
valorificând în schimb abilităţile mele care zăceau în hibernare într-un ungher
al creierului meu. Am conştientizat că nu este cazul să mă dau bătut şi, mai
ales, să nu mă simt marginalizat de semenii mei şi de societate. A fost nevoie
de aproape 25 de ani ca să învăţ un lucru simplu: cea mai mare biruinţă
împotriva bolii este însăşi acceptarea ei. Mereu îmi spun: există un singur
Dan, cu care eşti împreună 24 ore din 24. În prezent nu există altul, şi nici
nu e nevoie să fie altul. Nu ştiu de cât timp aş avea nevoie să mă acomodez cu
un alt Dan Fărcaş?! Am mai învăţat că poţi avea scuze, sau poţi avea rezultate.
Nu le poţi avea pe amândouă! Târziu, am învăţat că boala Parkinson poate fi
stăpânită. Pentru a reuşi asta îţi trebuie răbdare, perseverenţă şi cunoaştere.
Trebuie să fii informat, să ştii punctele slabe ale bolii şi să ai un plan de
acţiune pe care să-l respecţi cu stricteţe, dar, mai ales, să nu uiţi că mai
sunt în jur de 7 milioane de oameni în întreaga lume care trăiesc cu boala
Parkinson“. „A fost nevoie să „îmi ajungă cuţitul la os”, am aşteptat ca
starea sănătăţii mele să se deterioreze într-atât, încât calitatea vieţii să
îmi fie sever afectată, pentru a conştientiza că este necesară o schimbare
majoră în viaţa mea. Am aşteptat ca medicii şi medicamentele să facă totul
pentru mine, până când am realizat că, dacă nu devin avocatul propriei mele
vindecări, degeaba îi plătesc pe alţii să îmi trateze boala sau, cu alte
cuvinte, degeaba aştept ca alţii să facă treaba în locul meu. Abia atunci am
înţeles că refacerea echilibrului meu emoţional, sufletesc, refacerea mea
fizică şi ameliorarea simptomelor şi a bolii sunt strâns legate de practicarea
şi cultivarea virtuţilor. După atâţia ani în care am experimentat o multitudine
de opţiuni terapeutice sunt convins că starea mea de acum (foarte bună) se
datorează în primul rând schimbării de paradigmă, noului tipar mental şi
găsirii opţiunilor terapeutice alternative care mi se potrivesc cel mai bine.
Deciziile au fost acelea care m-au ajutat să descopăr în mine resursele
necesare reinventării mele şi, mai ales, să găsesc cheile pentru a deschide
uşile cunoaşterii şi a păşi încrezător pe drumul vindecării. Şi asta a venit
după ce am conştientizat prezenţa abilităţilor mele neştiute, după ce am trezit
şi am pus la treabă virtuţile adormite care hibernau neidentificate într-un
sertar al creierului meu“. „Am învăţat că pacientul care suferă de boala
Parkinson trebuie să facă eforturi personale, să fie optimist, să aibă un
psihic bun, toate acestea fiind cheia succesului în tratamentul acestei boli.
De asemenea am învăţat că nu trebuie să mă cramponez de simptomele pe care le
are un om care suferă de boala Parkinson şi mi-am văzut mai departe de viaţă,
la fel ca un om sănătos. Ca să mă definesc pe scurt: sunt un om la fel ca toţi
ceilalţi, cu calităţi şi defecte, împlinit familial şi profesional, care
munceşte 10 - 12 ore zilnic, un om sensibil, înconjurat de oameni care mă
preţuiesc şi care îmi creează emoţii pozitive. Un om care priveşte încrezător
în viitor. Un om care are o dizabilitate motorie“. Instalaţia din lalele,
inaugurată, astăzi, la Bucureşti Astăzi, la Bucureşti, a fost inaugurată
„instalaţia din lalele“, un ansamblu senzorial care marchează luna de luptă
împotriva bolii Parkinson. Instalaţia transpune artistic prin lumina
intermitentă şi vibraţii tremorul incontrolabil care este unul dintre cele mai
cunoscute simptome ale maladiei şi va fi expusă în perioada 18-24 aprilie în
pasajul pietonal de la Universitate. Atunci când lalelele sunt atinse, tremurul
încetează şi lalelele emit un mesaj sonor de mulţumire. Designul plafonului care susţine
instalaţia este inspirat din micro-structurile specifice sistemului nervos
central. Pentru a sublinia boala Parkinson, instalaţia a fost realizată din
metal, cel mai evocativ material pentru o boală a sistemului nervos care aduce,
treptat, limitări pacienţilor. Iniţiativa aparţine Asociaţiei de Luptă împotriva Bolii Parkinson, în parteneriat cu
Societatea de Neurologie din România şi are ca scop creşterea notorietăţii
bolii Parkinson, a adresabilităţii către medicul neurolog şi înlăturarea
stigmatizării pacienţilor. Laleaua roşie este simbolul
internaţional al bolii Parkinson. Povestea lalelei Parkinson a început în 1980
când un horticultor olandez diagnosticat cu această boală a creat o lalea roşu
cu alb, ce redă speranţa pacienţilor. „Simptomele motorii sunt cauza pentru care pacienţii
cu boala Parkinson sunt cel mai adesea confundaţi cu persoane aflate în stare
de ebrietate şi, astfel, stigmatizaţi. Prin crearea acestei instalaţii unice în
România, ne-am dorit să transpunem, pe înţelesul publicului larg, aceste
simptome. Sperăm că prin interacţiuea cu instalaţia să creştem empatia
publicului larg pentru pacienţii cu boala Parkinson şi să îi îndrumăm pe cei
care observă aceste simptome către medic”, declară Dan Răican, Preşedinte al
Asociaţiei de Luptă împotriva bolii Parkinson. „Boala Parkinson este o
boală cu potenţial invalidant, a cărei caracteristică majoră este
progresivitatea. Odată apărută boala, trebuie să facem toate eforturile pentru
ameliorarea calităţii vieţii pacientului. În cazul bolii Parkinson sunt
importante simptomele motorii, dar mai ales foarte multe tulburări non-motorii
şi comorbidităţi care apar (disfuncţii ale tractului digestiv, cardiovasculare,
depresii, tulburări de somn, deteriorare cognitivă cu evoluţie până în stadiul
de demenţă). Având în vedere că profilul pacienţilor este foarte heterogen atât
fizic cât şi psihologic, terapia nu poate fi aceeaşi în toate stadiile bolii şi
trebuie adaptată fiecărui pacient în parte. Deşi tratamentele în boala
Parkinson au evoluat foarte mult în ultimii ani, în acest moment nu există
terapii pentru oprirea din evoluţie a acestei boli, ci doar tratamente care
ajută la redobândirea mobilităţii şi a calităţii vieţii”, declară prof. Dr.
Ovidiu Băjenaru, preşedinte de onoare al Societăţii de Neurologie din
România. Tremorul necontrolabil, rigiditatea musculară, bradikinezia
(mişcări lente) şi pierderea echilibrului şi a coordonării sunt principalele
simptome motorii ale bolii Parkinson. Organizatorii campaniei au lansat, odată
cu „Instalaţia din Lalele” şi un website dedicat bolii Parkinson
www.boalaparkinson.ro, o platformă online interactivă unde, pe lângă
informaţiile generale despre boală, tratamente şi sfaturi pentru a creşte
calitatea vieţii pacienţilor cu boala Parkinson, utilizatorii vor găsi şi
materiale pentru a ţine o mai bună evidenţă a bolii, sfaturi de la medici şi
poveşti motivaţionale de la alţi pacienţi.
Citeste mai mult: adev.ro/o5tpls
Citeste mai mult: adev.ro/o5tpls
http://adevarul.ro/sanatate/minte-sanatoasa/dr-dan-farcas-diagnosticatcu-boala-parkinson-23-ani-atunci-crezut-lumea-s-a-sfarsit-catelacrimi-cata-durere-capul-meu-depasit-momentul-1_5714ab025ab6550cb81be123/index.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu