Pentru
Polemica Misionarului cu sectantii despre Preotime, Scutul Misionarului Ortodox
în Apãrarea Credintei ( 2 ) - ULTIMA PARTE.
( c ) Despre denumirile ierarhiei: pãrinte, învãtãtor, îndrumãtor
Textele Sf.
Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile
Matei. 23.8. Voi
insa sa nu va numiti rabbi, cã unul este Invatatorul vostru: Hristos, iar voi
toti sunteti frati.
9. Si tatã al
vostru sã nu numiti pe nimeni pe pamant, cã Tatal vostru Unul este, Cel din
ceruri.
10. Nici
invatatori sa nu vã numiti, cã invatatorul vostru este unul: Hristos.
Evrei 7, 24. Aici
insa, Iisus, prin aceea cã ramane in veac, are o preotie care nu mai trece la
altul.
25. Pentru aceasta
si poate sã mantuiasca desavarsit pe cei ce se apropie printr-Însul de
Dumnezeu, caci pururea e viu ca sã mijloceasca pentru ei.
Notã.
Prin
fragmentele citate, sectantii ii acuzã pe pãstorii ortodocsi, pentru cã ei sunt
numiti pãrinti, invatatori si indrumatori.
Adevãratul sens
al acestor texte
Domnul este numit singurul invatator, parinte
si indrumator, in sensul cã El este izvorul fara de care n-am fi avut o
invatatura adevarata, o povãtuire si tot binele.
Transmitandu-ne,
nu invatatura lor, ci adevarata invatatura primitã de la Dumnezeu, indrumarile
si tot binele, in sens figurat si pãstorii nostri pot
fi numiti invatatori : 1 Corinteni 12, 28 ; Efeseni 4, 11 ; parinti : 1 Ioan 2, 1 ; 18 ; 1 Corinteni 4, 15 ; Galateni 4, 19 ; Efeseni 3, 14-15
; Fapte ( Acte ) 7, 2, si indrumatori : Evrei 13, 7.
Cuvintele lui
Hristos tot despre invatator, tatã si indrumator, citate aici, sunt indreptate
impotriva carturarilor si a fariseilor, care s-au facut invatatori in mod
samavolnic in biserica vechi-testamentara.
Dupa porunca lui
Moise, cartile Legii lui Dumnezeu au fost incredintate preotilor-leviti.
Lor li s-a dat
dreptul de a citi si a talmaci legea poporului in timpul adunarilor de
sarbatoare ( Deuteronom 31, 9-12, 22-26 ) si, in afara lor, numai regelui i se
poruncea sa aiba de asemenea copia cartii legii ( Deuteronom 18, 40-20 ).
Dar in timpurile
lui Hristos Mantuitorul, asa-numitii carturari si farisei, nefiind preoti si
neprovenind din spita lui Levi, si-au asumat samavolnic [ samovolnic ] titlul
de invatatori ai poporului ( asemeni capeteniilor sectelor, care si-au insusit
rolul de invatatori ) si au inceput sa talmaceasca Legea lui Dumnezeu si sa
invete poporul.
Pe acesti
invatatori impostori ii si demascã Hristos prin cuvintele citate.
In ceea ce
priveste pe pãstorii Bisericii Ortodoxe, cuvintele lui Hristos, analizate mai
sus, nu se pot referi la ei, macar si pentru faptul ca ei ( pãstorii ) nu si-au
insusit samovolnic titlul de invatator in bisericã, ci prin hirotonia de
succesiune.
Textele Sf.
Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor
1 Corinteni 12,
28. Si pe unii i-a pus Dumnezeu in Biserica : intai apostoli, al doilea
prooroci, al treilea invatatori ;
Efeseni 4, 11. Si
El a dat pe unii ca sa fie apostoli, pe altii prooroci, pe altii binevestitori,
pe altii pãstori si invatatori.
1 Ioan 2, 1.
Copiii mei, acestea va scriu, ca sa nu pacatuiti. Si daca a pacatuit cineva,
avem Mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept.
1 Ioan 2, 18.
Copiii mei, este ceasul de pe urma.
1 Corinteni 4, 15.
Caci de ati avea zece mii de invatatori in Hristos, totusi nu aveti multi
parinti; caci eu v-am nascut prin Evanghelie in Iisus Hristos.
Galateni 4, 19. O,
copiii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii ( voastre ), pana ce
Hristos va lua chip in voi !
Efeseni 3, 14.
Pentru aceasta, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos.
15. Din Care isi
trage numele orice neam in cer si pe pamant.
Fapte ( Acte ) 7,
2. Iar el a zis : Barbati, frati si parinti, ascultati ! Dumnezeul slavei S-a
aratat parintelui nostru Avraam, cand era in Mesopotamia, mai inainte de a
locui in Haran.
Evrei 13, 7. Aduceti-va
aminte de mai-mari(i) vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu;
priviti cu luate aminte cum si-au incheiat viata si le urmati credinta.
( d ) Despre lãsarea pãrului lung la preoti si despre slujirea cu capul acoperit
Textele Sf.
Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile
1 Corinteni 11, 4.
Orice bãrbat care se roag sau prooroceste, avand capul acoperit, necinsteste
capul sãu.
7. Caci barbatul
nu trebuie sa-si acopere capul, fiind chip si slavã a lui Dumnezeu, iar femeia
este marirea barbatului.
14. Nu vã învatã,
oare, insasi firea cã pentru barbat, daca isi lasã parul lung este ocarã ?
Notã.
Aceste cuvinte
ale apostolului Pavel, adresate mirenilor, sectantii le referã si la preoti
ortodocsi.
Adevãratul sens
al acestor texte
Toate îndrumãrile
apostolului Pavel in Prima Epistolã cãtre Corinteni si, in special, textele
citate se referã de fapt la mireni, dupa cum se poate vedea din chiar pretextul
pentru care au fost scrise, deoarece in biserica corinteanã intrase in obicei
ca femeile corintene sa apara la intrunirile bisericesti cu capul descoperit,
cum era pe timpul slujbelor pagane, iar barbatii, dimpotriva, dupa obiceiul
pagan si cel iudeu, isi acopereau capul.
Aceasta si
indrepta apostolul.
Obiceiul
pãstorilor ortodocsi de a purta pãrul lung si de a sluji cu capul acoperit, isi
are intemeiere si in Sfanta Scriptura.
In Orient, in
timpul stravechi, era obiceiul ca oamenii care se consacrau slujirii lui
Dumnezeu, pe tot timpul slujbelor lor, sau a nazireniei, sa nu-si tunda parul :
Numeri 6, 5 ; Judecatori 13, 5.
Ca nazireu si in
toate asemanator proorocului Ilie, acoperit cu par : 4 Regi 1, 8 , si Ioan
Botezatorul Domnului, fara indoiala, purta parul lung : Iisus Hristos, Marele
Arhiereu si nazireu : Fapte ( Acte ) 22, 8, precum marturiseste istoria, purta
parul lung, impartit pe cap in doua parti si lasand la mijloc un fel de cãrare.
De asemenea si
apostolii, ca oameni inchinati lui Dumnezeu, purtau parul lung : Fapte ( Acte )
18, 18.
Obiceiul de a acoperi
capul persoanelor ierarhice, isi are de asemenea temeiul in Sfanta Scriptura si
in dispozitiile Bisericii : Levitic 8, 13 ; Zaharia 6, 11 ; Apocalipsa 4, 4.
Asadar, precum
demnitarul imparatesc, infatisandu-se imparatului, in semn de respect fata de el,
trebuie sa abia la el toate semnele demnitatii si puterii, la fel si preotul,
infatisandu-se la tronul Imparatului ceresc, trebuie sa apara cu toate
atributele demnitatii lui.
Textele Sf.
Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor
Numeri 6, 5. In
toate zilele fagaduintei sale de nazireu sa nu treacã brici pe capul sãu;
Judecatori 13, 5.
Cã iatã ai sa zamislesti si ai sa nasti un fiu ; si nu se va atinge briciul de
capul lui, pentru cã pruncul acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazireu
al lui Dumnezeu si va incepe sa izbaveasca pe Israel din mâna Filistenilor.”
4 Regi 1, 8. Si ei
i-au raspuns : “Omul acela este pãros peste tot si încins peste mijloc cu o
cingãtoare de curea”. A zis regele : “Acela este Ilie Tesviteanul”.
Fapte ( Acte ) 22,
8. Iar eu am raspuns : Cine esti, Doamne ? Zis-a catre mine : Eu sunt
Iisus Nazariteanul [ Nazarineanul ], pe care tu Îl prigonesti.
Fapte ( Acte ) 18,
18. Iar Pavel, dupa ce a stat multe zile in
Corint, si-a luat ramas bun de la frati si a plecat cu corabia in Siria,
impreuna cu Priscila si cu Acvila, care si-a tuns capul la Chenhrea, caci
facuse o fagaduinta.
Vezi : Sirah. 45,
7 ; 19, 50 ; 22, 23.
Levitic 8, 13. Si
a adus Moise pe fiii lui Aaron, i-a imbracat cu hitoane, i-a incins cu brâie si
le-a pus turbane, cum poruncise Domnul lui Moise.
Zaharia 6, 11. Si
vei lua argint si aur si vei face o cununã si o vei pune pe capul lui Iosua
marele preot, feciorul lui Iotadoc [ Iotzadoc ].
Apocalipsa 4, 4.
Si douazeci si patru de scaune inconjurau tronul si pe scaune douazeci si patru
de batrani, sezand, imbracati in haine albe si purtand pe capetele lor cununi
de aur.
( e ) Despre purtarea de catre preoti a hainelor lungi
Textele Sf.
Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile
Marcu 12, 38. Si
le zicea in invatatura Sa : Feriti-va de carturarii carora le place sa se
plimbe in haine lungi si sa li se plece lumea in piete.
Matei 23, 5. Si
toate faptele lor le fac ca sa fie vazuti de oameni ; cã isi lãtesc
filacteriile si isi mãresc ciucurii hainelor lor.
Adevãratul sens
al acestor texte
Desi sectantii
referã aceastã demascare a lui Iisus Hristos la clerul ortodox, care de
asemenea poartã haine lungi, este o deosebire intre clerul nostru si carturarii
contemporani lui Hristos : clerul poartã asemenea haine dupa lege si
datorie : Iesirea 28, 4 ; 4 Regi 2, 8-13, iar cãrturarii – din
proprie dorintã, ce reiese din trufia lor.
De fapt, aici
Domnul condamnã trufia, dar nu un model sau altul de hainã.
In afara de
Vechiul testament, sunt referinte si in Noul testament despre folosirea, inca
si in timpurile apostolilor, a hainelor lungi : 2 Timotei 4, 13, si chiar in Biserica cereascã : Apocalipsa 1,
13.
Filacteriile erau niste
sãculete mici, in care se purtau foile din papirus sau de pergament cu
cuvintele legii lui Moise ( Iesirea 28, 4 ; Deuteronom 6, 8, 11 ).
Ciucurii, in numar de patru, se coseau
la marginile hainei de deasupra la iudei ( Numeri 15, 38-40 ; Deuteronom 22, 12
).
Prin urmare,
textele citate de sectanti din Sfanta Scriptura nu-i condamnã nicidecum pe
preotii ortodocsi pentru modelul hainei.
Textele Sf.
Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor
Iesirea 28, 4.
Iatã dar vesmintele ce trebuie sa facã : hosen, efod*, meil, hiton**, chidar***
si cingãtoare. Acestea sunt vesmintele sfintite, ce trebuie sa faca el lui
Aaron, fratele tãu, si fiilor lui, ca sa-Mi slujeasca ei ca preoti.
_________
- *efod = hainã scurta.
- **hiton = hainã lunga dedesubt.
- ***chidar = podoabã pe cap.
4 Regi 2, 8-13.
Atunci luand Ilie mantia sa si strangand-o vãlãtuc, a lovit cu ea apa.
2 Timotei 4, 13.
Cand vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lasat la Troada, la Carp, precum si
cartile, mai ales pergamentele.
Apocalipsa 1, 13.
Si in mijlocul sfesnicelor pe Cineva asemenea cu Fiul Omului, imbracat in
vesmant lung pana la picioare si încins pe sub sân, cu un brâu de aur.
( f ) Despre castitatea episcopilor
Textele Sf.
Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile
1 Timotei 3, 2. Se
cuvine insa episcopului sa fie fara de prihanã, bãrbat al unei femei, treaz,
cuminte, cuviincios, primitor de straini, destoinic sa invete pe altii.
4. Bun
chivernisitor in casa lui, avand copii ascultatori, cu toata bunãcuviinta.
5. Caci daca nu
stie cineva sa-si randuiasca a sa casã, cum va purta grijã de Biserica lui
Dumnezeu ?
Tit 1, 6. De este
cineva fara de prihana, barbat al unei femei, avand fii credinciosi, nu sub
invinuire de desfranare sau neascultatori.
Notã.
Prin aceste
cuvinte, sectantii le reproseaza episcopilor ortodocsi ca ei, chipurile, contrar
cuvantului lui Dumnezeu, conduc turma, fiind necasatoriti.
Adevãratul sens
al acestor texte
In textele
amintite din Epistolele catre Timotei si Tit, apostolul Pavel povatuieste cum
trebuie sa se deosebeasca cel care ar dori sa intra in slujba ierarhica, si
spune ca persoane sfinte pot fi numai cei casatoriti o singura data, dar ca
aici nu se porunceste ca episcopul sa fie neaparat casatorit – se poate
intelege din cuvintele aceluiasi apostol : 1 Corinteni 7, 7-8.
Insusi apostolul
Pavel, ca episcop, nefiind casatorit, dorea ca toti oamenii sa fie ca el si ca
multi alti apostoli, cum ar fi, de exemplu, Ioan Teologul, Mantuitorul ii
considera pe cei fara de prihana, oameni care au un dar deosebit de la
Dumnezeu, cand spunea : “Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le
este dat” : Matei 19, 10-11.
Si astfel,
episcopii, ca oameni ce s-au consacrat inaltei slujiri lui Dumnezeu, dupa
cuvintele apostolului Pavel, si-au infatisat trupurile lor ca pe o jertfa vie,
sfanta, placuta lui Dumnezeu : Romani 12, 1 ; Matei 19, 12.
Textele Sf.
Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor
1 Corinteni 7, 7.
Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la
Dumnezeu darul lui : unul asa, altul intr-alt fel.
8. Celor care sunt
necasatoriti si vaduvelor le spun : Bine este pentru ei sa ramana ca si mine.
Matei 19, 10.
Ucenicii I-au zis : Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos
sa se insoare.
11. Iar El le-a
zis : Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat.
Romani 12, 1. Va
indemn deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile
voastre ca pe o jertfã vie, sfântã bine plãcutã lui Dumnezeu, ca inchinarea
voastra cea duhovniceasca.
Matei 19, 12. Cine
poate intelege sa inteleaga.
( g ) Despre rasplata pentru munca preotilor
Textele Sf.
Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile
Matei 10, 8.
Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi,
pe demoni scoateti-i ; in dar ati luat, in dar sa dati.
Ioan 10, 12. Iar
cel platit si cel care nu este pãstor, si ale carui oi nu sunt ale lui, vede
lupul venind si lasã oile si fuge ; si lupul le rãpeste si le risipeste.
2 Corinteni 12,
14. Iata, a treia oara sunt gata sa vin la voi si nu vã voi fi povarã, caci nu
caut ale voastre, ci pe voi. Pentru cã nu copiii sunt datori sa agoniseasca
pentru parinti, ci parintii pentru copii.
1 Petru 5, 2.
Pãstoriti turma lui Dumnezeu, datã in paza voastra, cercetand-o nu cu silã, ci
cu voie bunã, dupa Dumnezeu ; nu pentru castig urât, ci din dragoste ;
3. Nu ca stapani
ai pãstoritilor, ci pilde facandu-va turmei.
1 Tesaloniceni 2,
9. Vã aduceti aminte, fratilor, de osteneala si de truda noastrã ; lucrand zi
si noapte, ca sa nu fim povarã nici unuia dintre voi, asa v-am propovaduit
Evanghelia lui Dumnezeu.
2 Tesaloniceni 3,
8. Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci, cu muncã si cu trudã, am
lucrat noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi.
9. Nu doar cã nu
aveam puterea aceasta, ci ca sa va dam o pilda cu noi insine, ca sa faceti ca
noi.
Notã.
Toate textele
citate mai sus, sectantii le folosesc pentru a condamna preotimea ortodoxã, cã
iau platã pentru munca lor bisericeasca.
Adevãratul sens
al acestor texte
Prin aceste
citate, sectantii condamnã pe nedrept plata, luatã de preoti pentru munca lor
bisericeaca.
Astfel, la Matei
Evanghelistul se subintelege impartirea fara platã a darurilor harice date de
Dumnezeu : comp. Fapte ( Acte ) 8, 18-20, in timp ce preotii primesc rasplata
nu pentru darurile harice, dar pentru munca lor personala.
La Evanghelistul
Ioan, cu numele rusinos de “cel platit” este subinteleasa nu plata sau
multumirea, dar [ ci ] neglijenta de [
catre ] “cel platit” in indeplinirea obligatiilor : “lasã oile si fuge” ( Ioan
10, 12 ).
Apostolul Pavel
are in vedere, nu bogatia materiala, ci cea spirituala, sau invatatura ; de
aceea mai departe el asa se exprimã : “Eu voi cheltui ( pe sine, nu averea )
pentru sufletele ( dar nu trupurile ) voastre” : 2 Corinteni 12, 15.
Insusi Domnul si
apostolii porunceau propovaduitorilor Evangheliei sa traiasca din binevestire :
Matei 10, 10 ; 1 Corinteni 9, 7-14 ; prin urmare, expresia apostolului Petru
“nu pentru castig urat, ci din “dragoste”, nu contrazice porunca lui Dumnezeu
si a altor apostoli, dar sugereaza numai ca slujitorii Bisericii, primind
intretinerea de la ea, totodata sa nu fie lacomi, setosi de bani, pentru cã
acestia sunt osanditi aspru : ( comp. 1 Timotei 6, 5 ).
In sfarsit, daca
preotilor nu li s-ar cuveni rasplata pentru munca lor bisericeasca, atunci nici
n-ar fi fost data ingaduinta directã in aceasta privinta : 2 Corinteni 11, 8 ;
Galateni 6, 6.
Nu ne putem
intemeia nici pe 1 Tesaloniceni 2, 9 ; 2 Tesaloniceni 3, 8 in negarea rãsplatei
pentru munca personalã a pãstorilor, pentru cã acelasi apostol Pavel scrie cã
alte Biserici a prãdat : 2 Corinteni 11, 8 si-i lãuda pe Filipeni, pentru ca au
impartasit cu el necazul si nevoia : Filipeni 4, 14, 16. Iar Iisus Hristos
Insusi a poruncit apostolilor sa manance si sa bea in acea casã unde vor
propovadui : Luca 10, 7.
Iisus Hristos
primea darurile materiale si banesti pentru necesitatile Sale si ale
apostolilor de la ascultatorii si ascultatoarele evlavioase : Luca 8, 3 ; Ioan
12, 6.
In afarã de
aceasta, Iisus Hristos nu numai cã nu a anulat zeciuiala vechitestamentarã,
dar, dimpotriva, a confirmat-o spre indeplinire si in Noul testament, cand,
demascandu-i pe farisei, zicea : “Vai voua, carturari si farisei fatarnici ! Cã
dati zeciuialã din izmã, din mãrar si din chimen, dar ati lasat pãrtile mai
grele ale legii : judecata, mila si credinta ; pe aceea trebuia sa le faceti si
pe acelea sa nu le lasati” ( Matei 23, 23 ).
Deci Mantuitorul
a poruncit sa savarseasca judecata, mila si credinta, dar si sa continue sa dea
zeciuialã dupa poruncã ( Numeri capitolul 18 ; Levitic 7 si 10 ; Numeri 3,
46-51 ; Deuteronom 18, 1-5 ; Iezechiel 44, 28-45 ).
INCHEIERE
Sfantul Ioan Gurã
de Aur scrie urmatoarele despre supunerea pãstorilor duhovnicesti : Cine Îl cinsteste pe preot, acela Îl va cinsti si pe Dumnezeu ; iar cine a
inceput sa-l dispretuiasca pe preot, acela treptat va ajunge candva si pana la
profanarea lui Dumnezeu.
Cine vã va primi
pe voi, a zis Domnul, Mã va primi pe Mine ( Matei 10, 40 ).
Preotilor Lui, e
spus in alt loc, arata-le cinste ( Numeri 18, 8 ).
Iudeii au inceput
sa-L dispretuiasca pe Dumnezeu, pentru ca L-au dispretuit pe Moise, aruncand in
el cu pietre.
Cine este
evlavios, in fata preotului, acela cu atat mai mult va fi evlavios in fata lui
Dumnezeu.
Chiar daca preotul
nu este demn, dar Dumnezeu, vazand ca tu din evlavie fata de Dânsul, il
cinstesti chiar pe un preot nedemn, El Însusi te va rãsplãti.
Cine primeste
prooroc in nume de prooroc, zice Domnul, platã de prooroc va lua ( Matei 10, 41
).
Si, desigur, va
primi rasplata si acel care cinsteste pe preot, il ascultã si i se supune.
Daca atunci cand
primesti un strain, nestiind cine este el, tu primesti rasplata, cu atat mai
mult vei fi rasplatit, cand te vei supune celuia, caruia Domnul a poruncit sa
te supui.
{{{{{
Extras din cartea Scutul
Misionarului Ortodox In Apararea Credintei De Doctrinele False ale Sectantilor, paginile 151 si urm. ( pp.159-165 ), alcatuit de Diaconul Ioan Smolin, Sanct-Petersburg, 1913, traducere din limba rusã
si adaptare de prot.mitr.Zosima Toia, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a toata Moldova, prin staruinta prot.mitr.Zosima Toia, Chisinau, 1995.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu