Drepturile oamenilor si cetatenilor : Romania in anul de gratie 2013

Drepturile oamenilor si cetatenilor : Romania in anul de gratie 2013

( vineri, 4 octombrie 2013 )

Ieri scriam ca am primit un e-mail pe care l-am gasit in folderul “Spam” si care privea un site, in speta era vorba despre o firma care recruta personal din Romania si din Moldova pentru durate determinate sau definitiv, site-ul fiind realizat in limba franceza.

Era vorba despre “Interim Emplois Roumanie” sau inca “Interim Europe Emplois Roumanie et Moldavie”, [ emplois = locuri de munca ] cu privire la care va puteti documenta aici : www.emplois-roumanie.ro, www.interim-europe.ro, dar si www.casa-ecomert.ro.

Locurile de munca sau “les emplois” erau pentru toti oamenii si toate meseriile sau profesiile, astfel in urma cu vreo sase luni, scria pe site, a exista o cerinta pentru un post de doctor cardiolog.

Ieri am trimis si eu acest e-mail – despre care vorbesc mai sus – colegilor, prietenilor pentru ca poate fi util.

Ei bine, ca urmare, intreaga zi, si inca si azi dimineata, am gasit in Cutia Postala de e-mail acest mesaj electronic, care mi-a fost returnat.

Timp de ore intregi am primit acest e-mail expediat de mine, care mi-a sosit inapoi !

Ma gandesc ca, in urma cu mai multe luni de zile, primisem un e-mail din  SUA, de la o persoana pe care nu o cunosc.

E-mailul se referea la un accident despre care a scris presa, o explozie la o fabrica de ingrasamant din SUA, poate din Cleveland.

In mod normal, un astfel de mesaj, odata lansat, ar trebui sa trezeasca o reactie vie de compasiune, de interes, la fel cum se intampla pe facebook cand utilizatorii lanseaza una sau mai multe fotografii carora le dau “share” si pe care si le trimit unii altora.

Insa, cand am trimis la randul meu mai departe acest email, colegilor si prietenilor, s-a intamplat o reactie imediata, dar imediata, instantanee si anume : e-mailul provenit din SUA, pe care eu l-am retrimis colegilor din Romania, mi-a fost urgent si categoric returnat, pe loc, imediat !

Nici nu credeam ca se poate atata rapiditate, chiar daca vorbim despre mijloace electronice !

De data aceasta imi spun ca nu mai poate fi vorba despre o coincidenta :

Iata eu ma aflu in Romania, care teoretic se doreste democrata, care din 2007 a reusit si ea cu chiu cu vai sa devina un Stat membru al Uniunii Europene, dar care continuu ia decizii sau elaboreaza ( scria chiar zilele acestea ziarul Lumea Justitiei – luju.ro ) Coduri de legi ( se facea referire la codul de procedura penala mi se pare, cel nou, al Romaniei intr-un articol scris pe luju.ro ) legi care transforma ceea ce francezii ar numi Republica românã sau România intr-un Stat Represiv !

De data aceasta nu poate fi o coincicenta :

E-mailul pe care l-am primit de la o firma care recruteaza personal in Romania si Moldova, in limba franceza ( firma fiind franceza ), apoi e-mailul pe care l-am primit din  SUA – ambele mi-au fost urgent si categoric trimise inapoi, returnate, ca si cum ar trebui sa ma simt vinovata de faptul ca impartasesc prietenilor, celor interesanti, in fond, colegilor juristi, informatii care privesc posibilitatea obtinerii unui loc de munca, sau mesaje care in mod normal ar trebui sa starneasca o reactie vie din partea oamenilor, pentru ca nici macar accidente sa nu mai aiba loc, si ma refer la mesajul care arata un accident la o fabrica de ingrasaminte din SUA, un accident despre care nu stiu cum s-a produs.

Bun. Si cine sau cum poate fi posibil faptul ca, de cate ori expediez un e-mail sa il denumesc asa, “strain”, mi se returneaza imediat sau in orele urmatoare ?

Cata vointa rea cand mi se returneaza aceste mailuri pe care le trimit !

Dar, din partea cui este aceasta vointa rea si care ar vrea parca, pesemne, sa ma demotiveze, sa ma descurajeze, sa ma dea la o parte ?

Trebuie sa spun ca sunt complet uimita, chiar naucita de cati oameni cu o vointa rea se bucura de posturi, de joburi, de ceea ce omenirea azi numeste “succes”, si asta in conditiile in care multi sau foarte multi se plang de lipsea de onestitate care domneste in societatea din Romania !

Daca exista multi sau destui oameni care reclama faptul ca se simte o lipsa de onestitate in Romania, in societate, cum mai putem vorbi despre vreun “succes” in vreun post ?

Cand spun “post” ma refer anume si in primul rand la functiile publice, la orice functie intr-o institutie publica, a Statului, unde omul stie ca in fiecare luna ii vine, regulat, salariul.

Fie ca il numim salariu, indemnizatie, venit, functionarul, demnitarul, stie ca luna de luna poate conta pe el.

Ok ?

Si ce face el in schimb pentru acest salariu, sau remunerare ?

Sunt convinsa ca se impune in Romania – dar nu numai in tara noastra – elaborarea si adoptarea si promulgarea unei legi prin care in mod categoric sa se interzica cetatenilor romani din Romania, si in primul rand celor care ocupa o functie publica, celor care sunt angajatii Statului, platiti de Stat in mod direct, sa loveasca, sa incalce, sa afecteze, sa reprime drepturile omului si cetateanului roman si libertatile sale fundamentale.

Pentru ca Romania in mod evident are ca preocupare incalcarea drepturilor, sau altfel cum sa explicam atatea procese, litigii, pricini, dosare, cauze, care ajung la toate nivelurile, oricum le-a spune inca, plangeri si asa mai departe, la Politie, in fata judecatorilor, a procurorilor sau in fata autoritatilor de maniera generala ?

Am observat comentariile celor care citesc ziarul Lumea Justitiei sau Luju.ro : de multe ori comentatorii isi reproseaza unii altora faptul ca nu cunosc limba romana, aceea, teoretic, invatata in scoala care este in Romania, gratuita !

Bun.

Pe 28 septembrie 2013 am incercat in mai multe randuri sa postez o lectie de gramatica a limbii romane despre Verb si anume despre modul Indicativ al verbului  si nu am reusit, despre aceasta am scris in postarile mele de ieri.

Prin urmare, constat ca intervin impedimente – oare impedimentele acestea cad asa, din Cer ? – inclusiv cand ma refer la limba romana, la gramatica limbii romane.

Si cati oameni din Romania, nu stiu daca sunt si cetateni romani totodata, nu isi criticã semenii ca nu cunosc limba romana, ai caror aparatori infocati par a se arãta !

Eu cred ca este vorba despre o vointa rea prezenta si pe care o manifesta multi oameni si cetateni romani, pentru ca, repet, altfel cum sa explici atatea articole in presa romaneasca, atatea cauze in care “lumea” reclama sus si tare ca i-au fost incalcate drepturile ?

Ca sa nu mai spunem de faptul ca, in mod totusi uimitor, Romania pare complet indiferenta si lipsita de reactie fata de faptul ca de multe ori pierde procesele la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg !

In continuare ma voi referi la ceea ce presa a scris in timp, odata am citit despre o ambasada sau consulat al Romaniei dintr-un oras european, care era inchis/a cu lacatul mare in poarta, in chip de “Bunvenit” !

Din cate auzim, citim, sau unii mai si vad, Statul prin politica lui si functionarii lui nu face decat sa se retraga, sa reprime, sa opreasca, sa afecteze, sa impiedice exprimarea si realizarea drepturilor omului si cetateanului.

Atunci cand tari precum Franta au diplomati si chiar simpli cetateni francezi care se afla in lumea intreaga si cauta sa solutioneze probleme de viata, cauta sa faca posibila in concret si rapid si firesc, realizarea sau punerea in valoare a drepturilor omului si cetateanului francez ( in primul rand ), in Romania in schimb ce fac functionarii Ministerului Afacerilor Externe ?

Dar nu e vorba numai de ei, nu ii “discriminez” nicidecum, este o situatie generala : functionarii romani inchid gura, inchid poarta, usile, refuza omul si cetateanul, lovesc, adica discrimineaza, dau la o parte, inlatura si asa mai departe.

Ce fel de fiinte sunt acestea ? Nu mai spun ce fel de cetateni ?

In urma cu cativa ani, au trecut cativa ani buni de atunci, un amic care traieste in Franta mi-a spus ca acolo serviciile secrete trebuie sa dea seama in fata Parlamentului francez, trebuie sa explice, sa justifice o initiativa, o “misiune” sau orice alta activitate, oricum am numi-o, avuta in vedere, mai ales ca pentru activitatile acestea se solicita bani de la bugetul de Stat.

Dar nu numai din cauza aceasta, ci pentru a se asigura ca nu au loc incalcari ale drepturilor omului, abuzuri.

In Romania insa nici vorba de asa ceva.

Tot presa romaneasca a scris ca in realitate, Serviciul Roman de Informatii nu este condus de directorul sau, ci de directorul adjunct.

Tot presa ne-a aratat mai ieri, ca directorul Serviciului Roman de Informatii ar fi refuzat sa dea mana cu presedintele unei Comisii, cu ocazia audierii – nu stiu daca nu se intampla acest lucru pentru prima oara in Romania ? – sale in Parlament sau in fata Parlamentului Romaniei.

Sunt mai multe aspecte care ar trebui macar remarcate.

Pe mine ma uimesc oamenii de aici, pur si simplu sunt uimitori, desi daca e sa consideri situatia in ansamblul ei, se pare ca nici cei care au functii nu se bucura de un climat de viata profesionala linistit, armonios, sau macar fara primejdii de tot soiul.

Numai atat cat am citit in presa din Romania si ma intreb daca este adevarat ca directorul SRI in fapt nu este el acela care conduce SRI-ul, ci adjunctul sau ?

Sa fie adevarat ?

Daca ar fi adevarat, ma intreb de ce nu scrie el negru pe alb, de ce nu pune titlul “Raport” sau “Nota” sau “Informare” si nu scrie pentru toate autoritatile si pentru cetatenii romani, azi preocupati de initiativa de la Rosia Montana care a adus si proteste in strada, ca in fapt, el nu conduce, directorul plin nu conduce SRI si prin urmare nu este corect ca el sa fie acela audiat in fata Parlamentului Romaniei ?

Eu nu inteleg pasivitatea oamenilor din Romania.

Pasivitate care pe moment te poate face sa crezi ca stai bine si linistit, dar care mai tarziu te poate costa sau te costa.

De ce, dar de ce rautatea ? De ce pasivitatea ?

Ma intreb ce anume isi impart oamenii care sunt angajatii Statului si platiti de Stat ?

Ce anume isi impart ei ? Salariul cuvenit lor de la bugetul de Stat, sau ce anume ?

Cu siguranta in Romania nu e libertate.

Ma intreb cand vor prinde si romanii gustul adevarat al libertatii ?

In ziar, chiar ieri un articol ( in Evenimentul zilei ? evz.ro ? ) avea un titlu care anunta ca SRI ar cauta oameni, adica noi angajati.

Ei bine, sa fim seriosi, poate oamenii s-au saturat de necazurile neincetate care izvorasc din clipa in care accepta sa lucreze pentru SRI, sau alt serviciu “secret”.

Ca sa nu mai spunem cata frustrare nu aduce munca intr-un astfel de serviciu, care iti distruge in fapt personalitatea, si daca ai fi vrut ( poate ca unii totusi vor ) sa fii om corect, te trezesti la ordin si pus sa faci lucruri nu tocmai crestinesti si oneste.

Pentru ca si de SRI se plang oamenii.

In loc sa deschisa usile, SRI, ca si MAE sau ca si judecatorii care au refuzat sa stea de vorba cu judecatoarea Mihaela Lamaita Ciocea – inchide usile, pocneste, loveste, te desfiinteaza, te aduce la faliment, la sapa de lemn, te da afara sau te face sa nu iti poti mentine locul de munca unde de altfel se ajunge numai daca ai norocul sa fii al cuiva, sau sa te stie cineva, ca si cum de unul singur nu valorezi nimic si nu ai dreptul sa existi si sa muncesti !

Despre SRI la prima vedere se poate, s-ar putea spune ca exista o diferenta mare intre directorul sau si ceilalti angajati.

Mie mi se pare in general, o diferenta mare de pregatire, de instruire, de scoala cum se spune ( nu ma refer la scoala SRI-ului, ma refer la scoala generala, la liceu, la facultate, etc. ).

Poate ca in Bucuresti sau orase mari din Romania mai exista si ofiteri SRI oameni cu scoala, cultivati, oameni bine crescuti, insa mai cred ca SRI are angajati inclusiv din sate, orase mai mici, comune.

Daca avem in Romania SRI, SIE, SPP, si STS ( Serviciul de Telecomunicatii Speciale ), daca toti angajatii sunt oameni competenti, de ce avem in Romania atatea obstacole, piedici, de ce suportam atatea necazuri, de ce ni se incalca drepturile, si nu de ieri, ci din trecut, putem spune dupa 1990 ; de ce ?

Dar, de ce ?

Aceste servicii de ce lovesc in noi ?

Ok, daca ele nu lovesc in noi, de ce sau de unde suntem loviti ?

Daca ele stiu, de ce tac ? De ce permit ?

I se pare cuiva normal, sa auda cum am auzit eu de la colega mea de facultate, ca sora ei, care nu demult s-a angajat la MAE din Romania, ar fi – colega mea a spus ca este, nu ca ar fi – controlata in corespondenta ei personala, primita pe adresa ei personala de e-mail ?

Ma intreb daca, cu adevarat, sefii, functionarii, ei sunt diplomati numiti, acestui minister roman al afacerilor externe, culmea, Externe ! – au putut sa spuna asa o grozavie, si daca da, sunt intregi la cap ?

Daca da, cat tupeu au, sau cata inconstienta au !

Probabil sunt paraleli cu realitatea, mai rau, ei nu vor un Stat democrat.

Cred ca toti cetatenii care lovesc in alti cetateni, in special cand ocupa o functie, o functie publica, au in ei instinctul criminal  - despre care ne-a spus prof. Butoi la psihologie judiciara inca de la primul curs in anul intai de facultate – INASSOUVI, adica NESATISFACUT.

Ce ne preda si explica prof. Butoi ?

Profesorul ne spunea asa : in picioare, la tabla, in amfiteatrul “Sala Studio” din str. Ion Ghica nr. 13, sector 3, si anume : oamenii, cu totii se nasc cu instincte puternice, numai ca, pe masura ce omul creste, el este educat, el invata sa isi domoleasca instinctele si invata sa se poarte civilizat, invata sa iubeasca, invata ca nu traieste in jungla, singur sau printre animale.

Ori, oamenii care au deficiente, se pare din nastere, sunt “nascuti defecti” nu pot asimila educatia.

Adica, oricat ar incerca parintii – daca incearca -, educatorii la gradinita, invatatorii in scoala primara, profesorii mai tarziu, exista oameni care nu asimileaza educatia.

Cu toate ca specialistii spun si ca, nu exista om needucabil, totusi exista oameni greu educabili, iar mai tarziu cine ii mai educa ?

Mai tarziu ajung niste “valori”, mai exact niste non-valori, asociali sau antisociali care se manifesta in societate si pe urma cu totii ne intrebam de ce ne merge rau, de ce nu ne merge bine, ce se intampla ?

Chiar asa, raul nu vine din Romania niciodata, el vine fie din Occident, fie din Rusia sau fosta URSS, dar niciodata din Romania !

Chiar asa sa fie oare ?

Cat despre serviciile numite “secrete”, - desi in Stat nimic nu poate fi si nu trebuie sa fie secret, oricat ar iubi secretul cei din sistemul informativ, nici macar un serviciu secret, intrucat este nevoie de o baza legala, de lege pentru a lua fiinta si a functiona si a se organiza – aspect care pare ca e pierdut din vedere de cei din SRI – odata, cu ani in urma, am prins putin dintr-o emisiune la TVR.

Era vorba chiar despre fostul director SRI, Virgil Magureanu, din anii 1990.

Acest om spunea ca, de cand e director al SRI nu mai are dreptul la viata alaturi de familia sa : el spunea ca a fost obligat sa se mute din domiciliul sau, unde locuia cu familia, si a fost mutat intr-un apartament, rupt de sotie, de copii pesemne, cred ca avea si copii, unde era Constrans, deci Constrans ! sa traiasca, asa, singur ca un Neica Nimeni.

Pentru ca omul in mod normal nu traieste chiar singur din vointa sa : de obicei se insoara, se casatoreste, exceptie mai fac preotii care nu se pot casatori sau calugarii, dar calugarii si calugaritele traiesc in ordine religioase, adica in comunitate cel mai adesea.

Sa il obligi sa isi paraseasca familia, chipurile pentru motive de siguranta, este o crima !

Eu nu inteleg aceste instincte brutale, care calca cu sadism viata omului si cetateanului.

Exista oameni in Romania si nu numai, care parca cer viata noastra, a oamenilor celorlalti, ne cer sangele, vor viata noastra toata !

A fost atunci singura data cand am auzit marturia lui Virgil Magureanu, director al SRI din Romania, probabil singurul care pe buna dreptate s-a indignat de metodele acestea criminale.

De ce asculta oamenii de criminali ? De ce ?

Acolo unde apare un om cu o idee mai rea, mai dementa, mai criminala, acolo isi si gaseste adepti, simpatizanti, oameni care sa adere la dementa lui !

Si cum se explica asta ?

Intr-o societate construita numai pe viata altora, adica unii de la “inaltimea” functiei lor calca peste viata noastra, oamenii nu manifesta dragoste de semeni.

Cazurile penale se inmultesc pe zi ce trece, oamenii ai spune ca multi sunt bestii si nu mai sunt oameni, iar importanta partidelor politice este exagerata.

Ce poti invata frumos, auzi, citi frumos in presa ?

Da, presa spune si scrie ce se intampla.

Dar ce anume se intampla ?

In fiecare zi, pentru ca traiesti in Romania deschizi macar un ziar si citesti macar titlurile.

Si ce afli ?

Politicienii sunt mereu in necazuri, in fierbere, varsa venin si fiere prin toti porii.

Ce anume sa invatam de la ei ?

Trec ore din viata noastra citind pomelnice de intentii urate si rele ce au unii la adresa altora si cu privire si la noi.

Iar daca nu faci “politica”, daca nu esti angajatul serviciilor secrete, bunii cetateni romani te inlatura, te dau la o parte, din punctul lor de vedere nu ai dreptul sa traiesti, sa muncesti, sa iti castigi viata, sa circuli liber, si asa mai departe, adica sa te bucuri de toate drepturile : in fapt, nu ti se da niciun drept !

Directorul SRI- altfel un om simpatic, si mai ales invatat – apare in Parlament si s-ar putea, pe buna dreptate, sa fie nemultumit ca el trebuie audiat, daca o fi adevarat ca el are functia de director pentru ca suntem in Uniunea Europeana, pentru ca el este un om si un barbat mai “soft” intrucat e un om cultivat, a citit mult, il vedem inconjurat de carti si precis stie multe, in schimb, SRI este condus de directorul sau adjunct, despre care poate cam malitios, - am citit undeva, chiar am citit, caci eu nu stiam nimic din toate acestea, - unii spun ca ar fi condus tractorul, el sau parintii lui.

Am citit pe un blog mi se pare, ca directorul adjunct al SRI, cel care in realitate conduce SRI-ul, ar proveni dintr-o familie simpla – ceea ce in opinia mea e ok, nu e ceva rusinos – insa, el nu ar suporta oamenii mai bine educati, pentru ca nu s-ar fi bucurat de prea multa educatie.

Faptul ca el nu ar suporta – repet, daca o fi adevarat – oamenii frumos educati, ma gandesc eu, in primul rand el se uita la cei din jurul sau si ma intreb unde a gasit el oameni prea frumos educati aici ?

Dupa ce ii apreciaza ca fiind frumos educati : au facut fapte frumoase, au facut fapte bune, au ajutat oamenii in viata lor, au luat pozitie pentru a apara oamenii, sau de cum a ajuns la aceasta apreciere ?

Pe ce temei ?

In plus, cel care scria pe blogul sau despre acest temut director adjunct al SRI mi se pare ca ii publica si o fotografie, si trebuie sa spun ca cel care a condus tractorul, el insusi, sau familia lui, avea o infatisare frumusica bine, sau tare frumusica !

E adevarat ca nu imi place ca in Romania se rade de oameni si de familia lor, nu e rusine sa ai o familie simpla.

Nu trebuie sa dispretuiti familia nimanui.

Dar chiar e rusine sa incalci drepturile altora si sa pui pe masa, sa etalezi diplome de studii, mastere, eventual si doctoratul si sa iti scrii un CV cat un roman, plin de studii si de merite !

Una peste alta, nu “discriminez” pe nimeni si nicio institutie publica : pur si simplu nu imi place sa nu ma bucur de libertate, sau sa citesc in presa – si intr-adevar e mult prea multa, s-a depasit orice masura – despre violenta, abuzuri, crime si numai si numai nenorociri.

De oriunde ar veni, din Romania sau din orice alt loc, alta tara, incalcarile sau violarile, atingerile drepturilor omului si cetateanului sunt condamnabile.

Bine. Si acum sa va spun pe ce blog am citit putin, intr-adevar putin, insa daca eu m-am hotarat sa spun care este blogul cu pricina, daca este adevar scris pe acest blog, acuma nu va apucati sa ii faceti rau titularului blogului, si daca el nu are intotdeauna dreptate, daca el poate – asta spun eu – uneori exagereaza, atunci demonstrati-i ca nu are dreptate si motive de ingrijorare sau nemultumire.

Blogul este : www.ohanesian.wordpress.com

In acelasi timp, vreau sa spun ca prin anul 1998 am avut ocazia sa cunosc o tanara, ea, tanara, o fata buna si cu suflet curat, da, chiar asa, o fata mai degraba rezervata, timida, dar o fata as spune, parca chiar prea cumpanita si linistita pentru varsta ei tanara de atunci.

Din aproape in aproape, tanara era din familia unei persoane cunoscute de mine in trecut.

O chema Ana-Karina sau poate Ana-Carina, in fine.

Am fost impreuna la un spectacol de teatru la sala “Majestic”, aceea de langa “Capsa”, de pe Calea Victoriei, insa spectacolul nu era incantator, fiind vorba despre as spune, o nostalgie dupa vremurile trecute ( de dinainte de 1989 ) din cate imi amintesc.

Insa tanara a fost amabila, draguta ca m-a invitat la teatru si mai mult m-am bucurat sa fiu in prezenta unei persoane dragute, si cu care puteam sa ies in oras.

Ei bine, fata tocmai se angajase, mi-a povestit la Asirom, desigur nu a fost usor sa se angajeze nici la Asirom, si a spus ca multi dintre colegii ei de munca era chiar din SRI, erau tineri, erau mai mult din mediu rural, de la tara, insa, surprinzator, ei se ajutau unii pe altii sau tineau unii la altii, erau solidari.

Ok.

Si daca nu ajungi coleg/ã cu cei din SRI, la Asirom, sau poate chiar in randul celor din SRI, acestia- adica lucratorii SRI-ului - nu mai sunt draguti, amabili, solidari cu oamenii si cetatenii ?

Sa fii un om simplu nu este rusinos, mie imi plac oamenii simpli, numai ca, fiind prea simplu s-ar putea ca uneori sa faci aprecieri eronate, judecati de valoare gresite, cu privire la oameni, la cetateni.

Adica cultura, stiinta, putina pregatire, deschiderea si deschiderea mentalitatilor, deschiderea spre alti oameni – pentru ca sunt tot oameni ! – nu face rau, dimpotriva.

Cu totii ar trebui sa invete sa nu mai aprecieze ca unii oameni sunt dusmanii altor oameni.