Numele Sfântului Dimitrie si stema Capitalei Bucuresti
Numele Dimitrie provine din grecesul Demetrios, care are la bazã numele zeitei Demetra.
Zeita Demetra era una dintre principalele douãsprezece divinitãti olimpiene, fiica lui Chronos si a Rheei, sora lui Zeus si mama Persephonei.
In mitologia greacã, Demetra era maica grâului si simboliza “pãmântul-mamã”.
Din lumea elenisticã, acest nume a intrat si in onomastica ortodoxã, fiind consfintit prin mucenicia Marelui Martir Dimitrie, ale cãrui moaste izvorâtoare de mir se aflã pana azi la Tesalonic.
Mucenicul Dimitrie a trãit la sfârsitul veacului al III-lea, in vremea împãratilor Diocletian si Maximiam Galeriu ( 284 – 311 ), fiind fiul voievodului cetãtii Tesalonicului.
In anul 303 L-a mãrturisit pe Hristos înaintea împãratului, sãvârsindu-se în ziua de 26 octombrie, prin moarte martiricã.
Dupa mucenicia Sfântului Dimitrie, numele sãu s-a raspandit cu prisosintã în spatiul Estic al Europei, devenind foarte popular in obstea popoarelor ortodoxe.
Astfel se face cã, în Sinaxarul Bisericii Dreptmãritoare sunt prãznuiti 23 de Sfinti numiti Dimitrie si trei care poartã numele Dimitrian.
Acest nume a fost cunoscut si pe teritoriul tarii noastre inainte de veacul al XVI-lea, sub formele Dimitru si Dimitrie.
Dupa anul 1500, apare deja in documentele românesti sub forma care este cea mai raspandita la noi, anume Dumitru.
Astazi, mai bine de 350.000 de români poartã prenumele Dumitru si Dimitrie, precum si derivatele Mitru, Mitrea, Mitu, Mitache, Miticã, Dumitricã, Dumitrache, Dimitrian, Dumitra, Dumitrita, Mima, Mimi.
Acest nume si diminutivele sale feminine sunt purtate de mai mult de 49.000 de românce, dintre care peste 35.000 se numesc Dumitra, iar aproape 6.500 – Dumitrita.
Insa numele e cel mai intalnit la barbati, deoarece peste 290.000 de români se cheamã Dumitru.
Din veacul al XIX-lea, la noi in tarã au apãrut si formele ce imitã grafia latinã a vechiului nume grecesc Demetrios, astfel e intalnita si onomastica Demetru si Demetra, sau numele de familie Demetriade si Demetrescu.
Credem cã si traditia de a purta numele Dimitrie sau Dumitru, este o formã de cinstire adusã Sfintilor care poarta acest nume.
Trebuie mentionat cã Sfantul Dimitrie Basarabov a fost numit “cel Nou” si pentru a nu fi confundat cu Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, cu moastele la Tesalonic, care e praznuit cu o zi inainte, in 26 octombrie.
Dar o confuzie intre cei doi mari Sfinti Dimitrie, Mucenicul de la Tesalonic si Cuviosul Basarabov, s-a facut tocmai in stema, in emblema orasului Bucuresti.
Cu toate ca, inca de la sfarsitul veacului al XVIII-lea Cuviosul Dimitrie a fost proclamat dreptocrotitor al Capitalei, cel care este reprezentat in stema orasului nu este acelasi cu cel ce are moastele in Catedrala patriarhala.
In 7 decembrie 1864, printr-un decret domnesc, Alexandru Ioan Cuza statornicea o nouã stemã pentru capitala României, [ pe care scria, potrivit desenului aratat in carte, “Patria si Dreptul Meu” ].
In aceasta era infatisat “un scut cu Sfantul Mare Martir Dimitrie ( patronul orasului )”, tinand intr-o mânã Crucea si in alta, o sulitã.
Insa dintru nestiintã si din usuratatea intru cele ale credintei, mai marii tãrii au hotarat atunci ca pe stema orasului sa fie infatisat Sfantul care este patronul orasului Tesalonic.
In pofida acestei confuzii, si cu toate ca in 1930 i s-au facut unele modificari de fond, stema Bucurestiului a dãinuit in aceeasi formã pana in anul 1948, cand din ordinul stapanirii comuniste au fost desfiintate vechile embleme ale oraselor.
In anul 1992, Consiliul Municipal al orasului Bucuresti a preluat stema din anul 1930, fara a-i face vreo modificare, cu toate ca heraldisti de seama au atras atentia asupra confuziei cuprinse in vechea emblema a Capitalei, perpetuata inca din anul 1864.
Astfel, confuzia acestei steme stã sa reprezinte pana azi orasul Bucuresti.
Este cu putinta ca, pana astazi numai putini dintre mai-marii acestei tari sa cunoasca intr-adevar care Sfant Dimitrie isi are sfintele moaste in Catedrala de pe Dealul Patriarhiei.
Dar Cuviosul Dimitrie, smeritul pãstor si calugar din Basarabov, care n-a ravnit niciodata slava omeneasca, ne cuprinde pe toti intru rugaciunea sa, miluindu-ne si curatindu-ne prin stralucirea cea de tainã a Slavei Preasfintei Treimi.
Iartã-ne, Preacuvioase, pentru toate greselile vazute, dar mai ales pentru cele nevazute si care nu voim a fi cunoscute vreodata de cineva !
( Extras din Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov cu sfintele moaste la Bucuresti, Viata, istoricul moastelor, minunile, acatistul, paraclisul, - carte tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu