Tr : salut! a trece/traverser le Styx(ul) : ce inseamna ?/que signifie ?, 7 avril/aprilie 2015

Tr : salut! a trece/traverser le Styx(ul) : ce inseamna ?/que signifie ?, 7 avril/aprilie 2015

Objet :	Tr : salut! a trece/traverser le Styx(ul) : ce inseamna ?/que signifie ?
De :	Olivia Marcov (...)
À :	....
Date :	Jeudi 7 avril 2016 12h49

olivia

Le Mercredi 6 avril 2016 14h00, Olivia Marcov <...> a écrit :

olivia

Le Mercredi 6 avril 2016 13h56, Olivia Marcov <...> a écrit :

olivia

Le Mercredi 6 avril 2016 13h40, olivia maria MARCOV <...> a écrit :

Salut,

Am cautat sa citesc despre fluviul Styx, despre care da, eu am auzit, dar mie nici acum nu imi este clara semnificatia lui.

Sa va explic ce nu inteleg eu :

(Cred ca si Parintele Arsenie Boca face referinta la el intr-un text al sau, pentru ca ar fi mentionat in Apocalipsa, totusi nu e mentionat expres, ci pesemne indirect trebuie sa ne dam seama - si nu stiu cum sa ne dam seama - ca e vorba despre fluviul Styx, iar Pr. Arsenie Boca, desi ieri noapte nu am gasit intr-una din cartile lui, trebuie ca mentioneaza la Vamile Vazduhului, Judecata Particulara, cartea mai are si Anexe, scrise de alta persoana).

Cu privire la FLUVIUL/ LE FLEUV STYX, eu nu inteleg :

Pe fluviul Styx exista un luntras, un barcagiu.

In franceza, barcagiu sau luntras ( simplu ) spun :

(le) nocher.

Dar barcagiul, luntrasul anume de pe fluviul Styx se numeste 

(le) charon ( se pronunta [ karon ] ).

Deci, le nocher des Enfers = le charon.

luntrasul Infernului este le charon.

Charon nu este un luntras simplu, ci el este anume luntrasul care duce oameni sau sufletele mortilor pe fluviul Styx.

Insa eu nu inteleg cum le duce ?

Pentru ca luntrasul Ingernului, sau le charon, sa duca sufletul unui mort, trebuie sa fie platit, fara sa-si primeasca plata, el nu traverseaza mortii, acest fluviu Styx.

Dar :

Fluviul Styx ar inconjura Iadul, sau Infernul ( in franceza il gasiti la plural, asa este forma folosita : "les Enfers" / Infernurile ).

Bun.

Deci, pe fluviul Styx care inconjoara Iadul, sunt transportati mortii, mai precis, sufletele mortilor.

Unde ?

Ce inseamna acest transport pe fluviu, aceasta traversare pe sau a fluviului Styx ?

Inseamna - cred, si spun cred, PENTRU CA EU NU INTELEG BINE - ca sufletul mortilor este transportat pe fluviu, sau traverseaza fluviul Styx, pesemne pentru a fi dus undeva anume.

Doar nu face o simpla plimbare pe fluviu, nu ?

A traversa fluviul Styx, inseamna a se duce dintr-un loc sau punct, in alt loc sau punct.

Nu ?

Corect ?

Intrebarea este unde se duc mortii care sunt transportati, sau care traverseaza, sau trec, fluviul Styx ?

Raspunsul ar fi cred,

ca sufletele mortilor se duc in Taramul Mortilor.

oK, BINE, numai ca nu este bine.

De ce nu e bine ?

Pentru ca, de fapt, aici nu inteleg, exista credinte, si potrivit acestor credinte, in fapt  mortii sunt condusi pe fluviul Styx de luntrasul Iadului, de acest Charon ( il veti vedea scris ca atare si in limba romana ! ), unde anume ? 

In Taramul Mortilor ?

sau in Iad ?

De ce ?

Pentru ca Taramul Mortilor, pare ca este chiar Iadul, chiar Infernul.

Deci,

sa incerc sa mai spun odata, si daca formulez astfel, este intocmai pentru ca nu imi este clar :

Mortii sunt traversati, trecuti, transportati pe fluviul Styx de catre un luntras (anume al Iadului), deci mortii sunt trecuti Iadul ?

Adica, luntrasul ii face pe morti SA NU INTRE IN IAD ?

Sau, dimpotriva, luntrasul ii DUCE PE MORTI CHIAR IN IAD ?

Taramul Mortilor = Iadul ?

Deci,

cand aud ca se spune, cand citesc ca mortii trec Styxul, traverseaza Styxul, ce trebuie eu sa inteleg ?

Sa inteleg ca mortii ajung in Iad ?

sa inteleg ca mortii ajung in Taramul Mortilor ?

taramul mortilor este locul de ODIHNA al mortilor, unde ei trebuie sa ajunga ?

De ce ?

Pentru ca exista credinte diferite cu privire la aceasta traversare a Styxului.

Credintele acestea, diferite, cu privire la faptul ca mortii trec Styxul, ne ofera "un destin" total diferit al sufletului celui mort, in functie de cum este credinta respectiva.

Mai este mentionata scufundarea in fluviul Styx.

In fluviul Styx, cand spun IN fluviul Styx, inseamna IN IAD, in interiorul Iadului, adica in Iad ?

Styxul inconjoara Iadul.

Daca spun ca Styxul inconjoara Iadul, inseamna ca Styxul, in sine, nu este Iadul.

Ci el inconjoara Iadul.

(La fel cum, ca un exemplu : soseaua de centura a Bucurestiului inconjoara capitala Bucuresti, dar nu este Bucurestiul ).

Si acum iata o lista cu niste articole explicative despre STYX, si pornind de aici, pentru ca Styxul este in legatura cu Iadul, am gasit niste articole, totusi interesante, care trateaza despre "balaurul" = diavolul, dragonul, leviatanul, si un articol despre Eshatologia Celesta, unde sunt credinte despre judecarea mortilor la popoarele primitive.

De ce se numeste barcagiul care traverseaza mortii, fluviul Styx, luntrasul Iadului ?

Aici e intrebarea : ii transporta pe morti in Iad, sau unde ?

Articole despre fluviul Styx / Articles sur le fleuve Styx :

Ici, sur ce lien, une très belle carte de l’Afrique / Aici, la acest link, o harta foarte frumoasa a Africii :

http://www.cosmovisions.com/Afrique.htm

Le Styx :                                                                                                               

http://www.cosmovisions.com/$Styx.htm

Le Charon [ karon ] = le nocher des Enfers

Barcagiu, luntras = ( le ) nocher

Luntrasul Infernului ( Iadului ) = le charon ( se pronunta [ karon ] )

Deci, « le nocher » este luntrasul Infernului ( anume al Infernului ), este deci « le charon ».

https://fr.wikipedia.org/wiki/Charon_(mythologie)

Despre Styx si despre Charon, in limba romana/ en roumain :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Styx

Le Styx sur wikipedia en français :

https://fr.wikipedia.org/wiki/Styx

Sfaturi Ortodoxe – Sufletul dupa moarte  :

http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/sufletul-dupa-moarte-consideratii-recente-viata-dupa-moarte.htm

extras :

“Consideraţii recente

UNELE RĂSPUNSURI ORTODOXE RECENTE LA CONSIDERAŢIILE DE FAŢĂ DESPRE VIAŢA DUPĂ MOARTE

1. Taina morţii si dincolo de ea⁹⁰

de Părintele Ambrozie Fountrier protopop al parohiilor ortodoxe franceze ale bisericilor rusesti din afara Rusiei

Radioul, televiziunea, periodicele si o carte au vorbit în ultima vreme (în Franţa) despre moarte si dincolo de ea. Chiar si un periodic grecesc care apare în Franţa, si probabil că este ortodox, a luat parte la această lucrare, publicând un articol intitulat: „Spuneţi-mi de ce … nimeni nu s-a întors vreodată!” Şi autorul concluzionează: „Nici o cunoastere omenească nu poate da un răspuns sigur la această taină de dincolo: numai credinţa risipeste puţin umbrele ….” În trecere, se apleacă înaintea Domnului, pe Care Îl numeste „cârmuitorul cel priceput …”, cârmuitorul ce aminteste în chip uimitor de Charon, călăuză a iadului din mitologia greacă, care a dus sufletele morţilor peste râul Styx cu barca sa pentru preţul de un obol.

Dacă autorul acestui articol ar fi cunoscut textul slujbei ortodoxe de înmormântare, ori slujbele care se fac pentru pomenirea morţilor sâmbăta; dacă ar fi citit Vieţile sfinţilor sau ale părinţilor pustiei - i-ar fi stat în putinţă să „dea un răspuns

⁹⁰ Traducere din periodicul autorului Catchechese Orthodoxe, vol. VIII, nr. 26, pag. 74-84.

acestei taine de dincolo” si să lămurească cititorii. Dar ecumenistii si modernistii nostri „ortodocsi”, din pricina legăturii lor cu această lume, pentru care Mântuitorul Hristos nu a dorit să se roage, s-au făcut ca sarea care si-a pierdut gustul si care nu mai este bună la nimic, decât pentru a fi aruncată, după cuvântul de netăgăduit al lui Dumnezeu.

Pentru a „risipi puţin umbrele” editorului periodicului grecesc, sia lămuri în acelasi timp credinţa noastrăsia cititorilor nostri, dăm trei texte despre taina morţii si dincolo de ea.

Nota autorului: Primele douătexte sunt din Sfântul Dionisie Areopagitul si din viaţa unui călugăr athonit, care aratăcum se pregăteste pentru moarte crestinul ortodox si cum iese sufletul din trup. Al treilea text, luat din viaţa unui iconograf grec, Photios Kontoglou († 1965), este tradus mai jos în întregime. (Pentru biografia sa vezi The Orthodox Word, sept. - oct., 1966).

2. Marele război dintre credinciosi si necredinciosi [...] “

A se vedea, textul de mai sus si la adresa web urmatoare :

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/sufletul-dupa-moarte/consideratii-recente-82655.html

*****

Balaurul, dragonul, in APOCALIPSA 12, 3-9, BIBLIA

http://www.descopera.org/dragonii-legende-vii/comment-page-1/

Deci, Sf. Ioan il descrie in Apocalipsa (12, 3-9): „3 In cer s-a mai aratat un alt semn: iata, s-a vazut un mare balaur ros, cu sapte capete, zece coarne, si sapte cununi imparatesti pe capete.
Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului, si le arunca pe pamint. Balaurul a statut inaintea femeii, care sta sa nasca, pentruca sa-i manince copilul, cind il va naste.
Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa cirmuiasca toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost rapit la Dumnezeu si la scaunul Lui de domnie.
Si femeia a fugit in pustie, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute sase zeci de zile.
Si in cer s’a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s’au luptat cu balaurul. si balaurul cu ingerii lui s’au luptat si ei, dar n’au putut birui; si locul lor nu li s’a mai gasit in cer.
Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamint; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui. „

Leviathanul este o fiinta monstruoasa, evocata in mai multe randuri in cartile Bibliei (in Isaia, in psalmi, in cartea lui Iov, in Apocalipsa). Monstrul dormiteaza amortit pe fundul marii; nu este bine sa fie trezit din somn. Forma lui e, poate, aceea a unui dragon, a unui sarpe urias sau a unui crocodil.

Leviathanul simbolizeaza contrariul ordinii, forta necrutatoare, malefica si invincibila, care poate transforma buna randuiala a lumii in haos. Daca era trezit din letargie, Leviatanul putea inghiti soarele (iudeii isi explicau in acest chip eclipsele). Iconografia medievala sugereaza Leviathanul printr-o gura monstruoasa, in care se pravalesc sufletele pacatosilor. El este intrarea in infern.

Pe langa trivializarea pe care a suferit-o dragonul datorita crestinismului in prima faza, ne apare si Sf. Gheorghe, patronul spiritual al Angliei si campion al luptei impotriva dragonilor. El a devenit arhetipul luptei crestine cu Sarpele, Diavolul, de fapt. Nici o coincidenta ca asta va raspandi legenda in secolul al XII-lea, cand Richard Inima de Leu si britanicii au adus in Tara Sfanta o lunga cruciada.

Deja in cartea lui Iov, Vechiul Testament descrie un crocodil care are toate aparenta unui dragon medieval .Aici intalnim gura care scuipa flacari,foc,scantei. El scoate fum pe nari, aceasta fiind asemanarea dintre dragoni si crocodili. Aceste imagini erau deja prezente atat in China, in Babilon, dar numai prin deplasarea spre vest a mitului lor, ei devin in cele din urma transportatori ai distrugerii si dezastrelor naturale.

*****

Un link cu o lectura interesanta : / Un lien avec une lecture intéressante :

A se citi din Biblia ANANIA ( in format pdf ) si notele de subsol din Biblia Anania, Psalmul 104 citat mai jos este in Biblia ANANIA PSALMUL 103 si acolo a se citi notele de subsol care mentioneaza Leviatanul.

Daca Psalmii nu corespund dupa numar, incercati si cautati cu UN PSALM inainteaPsalmului indicat.

http://sfera.000space.com/ham.htm?ckattempt=1

« 

URMASII LUI HAM  FIUL BLESTEMAT AL LUI NOE

Capitolul I

Îngerii veghetori şi uriaşii

     Leviatanul

    Iov cap 41:

1.     „Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa
S-au să-i legi limba cu o funie ? (Ps. 104.26, Isa.27.1.)

2.     Li vei putea petrece papura prin nări?
s-au să-i străpungi cu un cârlig falca?

3.     Îţi va face el multe rugăminţi?
Îţi va vorbi el cu glas dulce?

4.     Va face el un legământ cu tine; ca să-ţi fie el rob pe vecie?

5.     Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre?
Îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?

6.     Fac pescarii negoţ cu el?
Îl împart ei între negustori?

7.     Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe şi capul cu căngi ?

8.     Ridică-ţi numai mâna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.

9.     Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde:
Numai să-l vezi şi cazi la pământ !

10. Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte...

11. ................................................................................

12. Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui şi de frumuseţea întocmirii lui.

13. Cine-i va putea ridica veşmântul ?
Cine va putea pătrunde între fălcile lui ?
Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare !

14. Cine va putea deschide porţile gurii lui ?
Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare !

15. Scuturile (solzii) lui măreţe şi puternice sunt unite împreună ca într-o pecete

16. Se ţin unul de altul şi nici aerul n-ar putea trece prin ele.

17. Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămân nedespărţiţi

18. Strănutările lui fac să strălucească ca lumina, ochii lui sunt ca geana zorilor.

19. Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

20. Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare firbinte.

21. Suflarea lui aprinde cărbunii şi gura lui aruncă flăcări.

22. Tăria lui stă în grumaz şi înaintea lui sare groaza.

23. Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el neclintite,

24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

25. Când se scoală el tremură vitejii şi spaima îi pune pe fugă.

26. Degeaba este lovit cu sabia, căci suliţa săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

27. Pentru el fierul este ca paiul, arama ca lemnul putred.

28. Săgeţile nu-l pun pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.

29. Nu vede în ghioagă decât un fir de pai şi râde la şuierul săgeţilor.

30. Subt pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi:
Ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

31. Face să clocotească fundul mărilor ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32. În urmă el lasă o cărare luminoasă şi adâncul pare ca pletele unui bătrân,

33. Pe pământ nimic nu-i este stăpân, este făcut ca sa nu se teamă de nimic.

34. Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace”.
(Exod 19.6. Deut.10.14. Ps.24.12.1 Cor.10.26, 28)

35. „...iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă
nenumăratele vieţuitoare mici şi mari.

36. Acolo în ea umblă corăbiile şi în ea este Levitanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei”... Ps.104.25 ,26.

Din aceste relatări biblice reiese clar existenţa balaurului numit Leviatan stând ascuns în adâncimile mărilor şi a oceanelor. Este enorm, foarte puternic şi înţelept. Însă nu poate fi vorba doar de un simplu animal acvatic, ci mai degrabă de o creatură mostruoasă, care ştie a judeca  şi „... râde la şuieratul săgeţilor”,stapân peste mare şi uscat „pe pamânt nimic nu-i este stapân”. Din Biblie nu se poate afla mărimea lui exactă, însă înţelegem că este enorm şi imposibil de stapânit de către om. Este o fiară înfricoşătoare care nu poate fi stapânit decât de Dumnezeu.

Lucifer

Isa.14.12, 15

12. „Cum ai căzut din cer Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor ! Cum ai fost doborât la pământ, tu biruitor al neamurilor !...
13. Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării Dumnezeilor la capătul miazănoaptei:
(Dan.8.10)
14. Mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.
(2 Tes.2.4.)
15. Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului !”

Isa.34.4.
„Toată oştirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute
sul ca o carte şi toată oştirea lor cade,
cum cade frunza de viţă, cum cade frunza de smochin.”
(Eze.32.7.8 Joel 2.31, 3.15 Mat. 24.29.2 Pet. 3.10 Apoc.6.14. 6.13.)

Daniel 8.10

„S-a înălţat până la oştirea cerurilor,
a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta
şi din stele, şi le-a călcat în picioare.”
(Apoc.12.4.)

În cea de a treia zi a Creaţiei cel mai de seamă Cherubim, pe nume Lucifer – fiul zorilor (Helel ben Zahar), se plimba prin Eden, împodobit cu bijuterii strălucitoare. Fiind unul dintre paznicii modeşti ai popoarelor, curând deveni îngâmfat şi se voia egal lui Dumnezeu. Atunci Dumnezeu l-a înfrânt şi l-a aruncat pe pamănt în întuneric, sau mai bine spus în iad. În cer a avut loc la un moment dat o luptă stelară, cosmică, în care Dumnezeu l-a învins pe Lucifer şi l-a aruncat în întunericul pământului. Conform tradiţiei tibetane această ţară subpământeană are denumirea de „Şambala” sau „Agarta”. Aceeaşi tradiţie, dar sub denumiri diferite, o împart şi chinezii, mongolii, iranienii, etiopienii şi popoarele băştinaşe din Mexicul de astăzi...etc. Această ţară subterană este imensă şi cuprinde câteva milioane de locuitori conduşi fiind de Regele Lumii (Ioan 14.30). Sunt organizaţi în mod ierarhic şi puşi la punct cu tot ceea ce se întâmplă pe pământ. Prin reprezentanţii lor, influenţează asupra demersului istoric al omenirii, după cum vom vedea pe parcurs.

Gen.6.6:
6. „Când oamenii au început să se înmulţească pe pământ şi li s-au născut fete şi fii, fiii lui El au văzut că fetele oamenilor sunt frumoase şi şi-au luat neveste dintreele.”...Cine sunt aceşti fii ai lui El şi ce fel de făpturi au luat naştere din împreunarea lor cu fiicele oamenilor, ne spune Sfânta Scriptură în continuare: „Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime...” (Deut.2:10-11, 3:11, 1Cro.20:6-8).

    Manuscrisele de la marea Moartă, găsite în 1947 la Qumran (Israel), „CarteaJubileelor” şi „Cartea lui Enoh” sânt o foarte bună mărturie în vederea elucidării acestor misterioşi fii ai lui El. Deşi „Cartea lui Enoh” (apocrif etiopean) şi „Cartea tainelor lui Enoh” (apocrif slavon), nu au fost acceptate nici de codicele ebraice nici de cele creştine, în Biblie găsim totuşi referiri directe s-au indirecte ce reflectă spusele acestor cărţi: Gen.5.22-24, 6.1-7, Lev.16.8-10...etc. 
        Astfel „Cartea Jubileelor” (apocrif etiopean), spune că în zilele lui Iared (fiul lui Mihalael, al cincilea patriarh de la Adam), îngerii Domnului au coborât pe pământ, cei numiţi veghetori, spre a învăţa pe odraslele oamenilor şi a împlini legile şi dreptatea. Aceiaşi carte spune şi cine este conducătorul acestor îngeri: „...Iar când fiii oamenilor s-au înmulţit, li s-au născut fiice frumoase şi îmbietoare, îngerii, fiii cerurilor, le-au văzut şi le-au dorit şi s-au vorbit între ei: 
„Haideţi să ne alegem femei dintre ficele oamenilor şi să zămislim prunci”, iar căpetenia lor Semyaza le-a spus: „Mă tem că voi nu veţi vrea cu adevărat să împliniţi această faptă şi numai eu singur voi fi răspunzător de un mare păcat”. Dar ceilalţi au răspuns: „Să facem legământ şi să ne făgăduim unii altora cu blestem să nu schimbăm planul acesta, ci cu adevărat să-l împlinim. „ Apoi au jurat cu toţii împreună, în total fiind 200 la număr, au coborât de pe muntele Ardis pe care l-au numitHermon, pentru că pe el se juraseră cu blestem. Iată şi numele căpeteniilor lor: Semyaza(Azazel), Arakib, Aramiel, Tamiel, Daniel, Ezeqiel, Asael, Satariel, Turiel, Yomeyal, Arazeyal...
    Aceste căpetenii şi toţi ceilalţi împreună îşi luaseră femei pământene, iar ele au zămislit şi au adus pe lume pe uriaşii cei puternici, a căror înălţime era de 300 de coţi.  Uriaşii au înghiţit toate roadele muncii omeneşti până când oamenii n-au mai fost în stare să-i hrănească, apoi aceştia s-au năpustit şi asupra oamenilor să-i mănânce şi în cele din urmă  „şi-au mâncat carnea şi şi-au băut sângele unii altora”. 
        Aceşti „îngeri”, după cum relatează cartea în continuare, i-au învăţat pe oameni diferite stricăciuni, urâciuni şi desfrâuri, acestea păstrându-se până în ziua de astăzi. Azazel i-a învăţat pe oameni să făurească săbii, scuturi, platoşe, brăţări şi podoabe, precum şi măiestria de-a sulemeni ochii de jur împrejur...Barachiel i-a învăţat pe oameni astrologia, Armaros desfacerea farmecelor, Amiziras vrăjitoriile, iar Tamiel astronomia.
        În pierzania lor oamenii au strigat şi strigătul lor s-a ridicat până la ceruri.Atunci Mihael, Uriel, Rafael şi Gabriel, au privit în jos din înălţimea Cerului şi au văzut toată nelegiuirea săvârşită pe pământ. Cel Preaânalt, Cel Mare şi Sfânt  la trimis atunci pe Asaryalyor la feciorul lui Lameh spunând: „Mergi la Noe şi spune-i întru numele meu şi să-i dezvălui secretul care vine. Căci pământul întreg va pieri, iar apele potopului cotropi vor tot ce se află pe el...Apoi învaţă-l cum să scape, încât urmaşii săi să rămână din neam în neam”. Apoi Domnul i-a mai poruncit lui Rafael să-l lege în lanţuri pe Azazel (Semyaza): ”Leagă-i mâinile şi picioarele şi aruncă-l în beznă şi deschide deşertul Dudael şi aruncă-l acolo...acoperă-l cu întuneric şi să rămână acolo în veci, acoperă-i tot astfel faţa ca el să nu vadă lumina.  Şi în ziua ce-a mare a judecăţii să fie azvârlit în jeratec”. Mai departe Domnul îi spune lui Gabriel: ”Mergi la bastarzi şi la cei blestemaţi şi la feciorii târfelor şi înlătură pe fiii veghetorilor dintre oameni, izgoneşte-i şi dă-i afară, ei se vor nimici unii pe alţi prin omor, căci nu vor avea zile multe”. Lui Mihael Domnul îi grăi: „Mergi şi pune în lanţuri pe Semyaza şi tovarăşi săi care s-au împreunat cu femeile spre a se întina cu ele în toata necurăţia lor şi după ce vor privi cum toate odraslele lor vor fi ucise (prin potop), şi după ce vor vedea nimicirea celor îndrăciţi, pune-i în lanţuri pentru 70 de vârste, în măruntaiele pământului, până în ziua judecăţii lor şi până la sfârşitul lor, până cănd se va sfârşi judecata de apoi”.

*****

Eschatologie céleste / Eshatologie celesta :

Mituri / Mythes :

Croyances religieuses chez les peuples primitifs / Credinte religioase la popoarele primitive

http://universulspiritual.twilight-mania.com/t499-eshatologia-celesta

A se vedea / Voir L’Egypte / Egiptul :

: Aici, credinta este invers (pe dos) decat textul din Biblie, din cartea Daniel 5 :25 cand Dumnezeu a cantarit regatul regelui Beltasar ( sau Baltazar ) si l-a gasit usor, prin urmare i-a pus capat.

Ici, la croyance est à l’envers du texte de la Bible, du livre Daniel 5:25 où Dieu avait pesé le royaume du roi Belschatsar / Beltasar ( Baltazar ) et l’a trouvé léger, donc Il lui a mis fin.

Le jugement des morts en Egypte / Judecata mortilor in Egipt :

Egiptul antic : Judecata morţilor : Inima decedatului este cântărită; dacă este mai uşoară decât pana de struţ de pe capul zeiţei Maat, i se permite să treacă în lumea veşnică. În religia Egiptului antic se întâlnește o înaltă dezvoltare a reprezentărilor
eshatologice. Osiris, zeul-soare, simbolizează și viaţa fără sfârșit, ţel suprem către care aspirau și cu care se identificau egiptenii după moarte. Spiritul despărţit de trup continuă să trăiască, având încă anumite organe corporale, necesare noilor condiţii de existenţă. Persoana umană are mai multe componente, dintre care cea mai importantă este "Ka" , un fel de dublură semi-materială, care se restabilește după moarte și este supusă judecăţii. 
Judecata la care este supus fiecare om după moarte este descrisă în capitolul 125 al "Cărţii morţilor". Decedatul trebuie să fie în stare să-și dovedească nevinovăţia în raport cu patruzeci și două categorii de păcate, greutatea inimii lui este confruntată cu imaginea zeiţei adevărului și dreptăţii, Maat. În caz favorabil, urmează o lungă și dificilă călătorie, înainte de a obţine fericirea și siguranţa în câmpiile fertile ale lui Aalu. În acest scop, egiptenii construiau morminte sigure, care conţineau hrană și băutură, ca adăpost pentru "Ka", se oficiau rugăciuni și sacrificii în beneficiul său, pe pereţii mormântului sau pe papirusuri incluse în învelișul mumiei se scriau texte în ajutorul memoriei decedatului.

*****

---

Pièces jointes

• STYX LE FLEUVE FLUVIUL.doc (82,50 Ko)