Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! "Eroare judiciara", "Erreur judiciaire", Anne Holt 18/02/2018
Ieri am citit, si astazi....
In cursul zilei de ieri m-am hotarat sa incep lectura romanului lui Anne Holt din Norvegia, " Eroare judiciara ", intrucat la baza sta un caz real.
In plus, cartea este scrisa de fostul ministru al Justitiei din Norvegia.
Am recitit ieri o parte din romanul " In noapte " al lui Haruki Murakami si am citit din romanul " Tsukuru cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj "....
Nu poti sa nu plangi si deplangi soarta oamenilor, cand citesti un asemenea caz precum cel din " Eroare judiciara ".
Ca o parere asa, de ansamblu daca pot spune in felul acesta, exista multa grosolanie si brutalitate pe planeta asta, totusi politistii din Eroare Judiciara, in special unul dintre ei, au pus suflet - in adevaratul inteles al cuvantului - si au reusit sa salveze una din victimele criminalului, singura victima, o fetita, Emilie pe numele sau, rapita in primele pagini ale cartii, pe care, nu stim bine de ce, criminalul a lasat-o in viata, spre deosebire de alti, vreo 3 copii pe care i-a rapit si omorat....
De fiecare data cate un copil adus in pivnita unde era inchisa Emilie, disparea si Emilie se intreba - cel putin prima data, cand a ' plecat " micul Kim de 5 anisori, a doua persoana rapita, Emilia s-a gandit ca micutul a avut noroc si a plecat acasa, v-ati dat seama, in realitate Kim a fost omorat, si e adevarat ca plecase acasa, insa mort si ambalat intr-un sac mare de gunoi, si depus chiar in pivnita casei parintilor sai.
De altfel Kim cel mic fusese rapit noaptea cand familia dormea, chiar din casa, din incaperea de langa dormitorul parintilor, din patul lui !
Emilie fusese rapita in drum spre casa, de la scoala, cum s-ar spune ceasul rau, fetita in ziua aceea alesese o scurtatura care lega 2 strazi, pe care de obicei o evita, tocmai pentru ca nu era circulata...
Emilie ar fi murit oricum, daca intarzia politistul insarcinat ( in principal ) cu ancheta, un inspector.
Dar inspectorul se hotarase....
Nu stiu vreau sa va spun ca Politistii din Romania sunt atipici, ei urasc oamenii si femeile in mod special !
Ma intreb acuma, fara ascunzisuri, doar nu sunt toti nebuni sau homosexuali care urasc femeia, nu ????
Dar sunt atipici si toata lumea pare sa nu vada acest adevar izbitor !!!
Si de multe ori politistii lucreaza cu altii din tari straine, oare " colegii " lor din alta tari nu au vazut nimic ciudat, bizar, atipic la politistii din Romania ??????
Numai ziarele cate articole nu au scris despre oameni din Politie complet suciti la minte, unul si-a impuscat nevasta intr-un Coafor, nu era el politist ? Parca era... si a nimerit si alte coafeeze, de curand un altul care era se pare ' gay " a facut valva chiar in cartierul Drumul Taberei pentru ca s-a cam ' dat ' la copii ...
Si tot asa....
Ce are Romania de e blestemata sa nu aiba oameni cum trebuie ?
de ce se urasc oamenii aici in Romania asta ciudata care ii omoara si alunga pe toti ? Si pastreaza numai brutele !
Oricum e ceva in neregula cu ADN-ul celor de aici.
In Eroare judiciara, ce sa zic, instinctele astea brutale sunt sadite s-ar zice in om, adanc, insa Politistii erau mai degraba directi, chiar foarte directi si nu umbla pe 2 carari....
sau cum vine vorba aceea ?
Catre sfarsit, dar mai avem pana acolo, inspectorul insarcinat cu ancheta ajunge in casa, o ferma, criminalului, cand intra acolo si ramane de vorba cateva minute cu insusi temutul criminal, SIMTE, SI E SIGUR DE CEEA CE SIMTE, CA EMILIE, VICTIMA SE AFLA ACOLO IN CASA.
Si asa a fost, era acolo, in pivnita, la vreo 10 metri sau nu stiu cati, 15 m mai jos !
El se hotaraste, stiind si ca nu poate obtine mandat de perchezitie sa intre oricum in casa si sa caute fata, si pana la urma se duce acolo cu Inger, o jurista care terminase si psihologia insa in SUA, si pe care el o vrea profiler in dosarul acesta...
Inger il refuza dar pana la urma, se pare ca accepta.
Totusi, Inger merge pe alta pista...
Si la final, pistele au o legatura intre ele.
Putem spune ca inspectorul acesta a facut cam toata ancheta singur ( normal, ajutat de legist, si alti colaboratori ), insa Inger Johanne ( e greu sa faci diferenta intre numele feminine si cele masculine in tarile nordice ! ), femeia profiler nu ramane nici ea cu bratele incrucisate.
Emilie este salvata exact in ultimele file ale romanului, dar e salvata si dusa acasa la ea, desi e gasita mai mult moarta decat vie, nu mai manca de mult timp si nu se mai putea misca, era si tinuta, fusese tinuta pe sedative sau medicamente ca sa doarma.
Daca mai ramanea acolo, murea sigur in scurt timp, deoarece criminalul plecase de acasa, el avea un plan de indeplinit, pana la 19 iunie....
Nu stim exact ce dorea el, dar pe drum face un accident de masina si ajunge in aparate pe un pat de spital, mai mult mort si cu slabe sanse de supravietuire.
Copila ar fi murit inchisa in pivnita casei lui, iar el zacea inconstient si nu putea vorbi....
Dar, sa vedeti...
La inceput, Inger, femeia jurista si psiholoaga si mama, avea o fetita autista, handicapata, caci se pare, pana la urma nu era clar daca era considerata autista e contactata de o functionara de 70 de ani bolnava grav, cam pe moarte....
Care mirosea a ceapa si nimeni nu stia de ce.
Functionara fusese candva absolventa de Drept si primul ei loc de munca a fost la Directia penitenciara, unde se ocupa de cererile de gratiere.
Asa a dat peste un dosar, din aproape in aproape, pornind de la o cerere de gratiere primita, in care era vorba de un criminal, Aksel... Seier.
Ea il credea nevinovat si ar vrea sa stie si opinia lui Inger, dupa ce va fi citit dosarul de care batrana facuse rost in tinerete simplu :" L-am cerut ! "
Pana la urma Inger va pleca in SUA sa il caute pe Aksel, criminalul de altadata stabilit in SUA, norvegian de origine si il gaseste, da, si il aduce in Norvegia, unde credeti.... ? La patul de spital al criminalului in serie rapitor de copii....Aksel era nascut in 1935, el era TATAL CRIMINALULUI IN SERIE si se pare ( eu am citit numai atat ) era pentru prima oara ca isi vedea copilul !
Inger afla ca Aksel, acuzat si condamnat pentru crima, pentru viol urmat de crima era cu adevarat nevinovat, asa cum bietul de el, acest Aksel scrisese in cererea de gratiere, singura care ii atrasese atentia lui Alvhild Sofienberg, functionara de la Directia penitenciara, tanara pe atunci, aflata in primul ei " job" cu absolvirea Dreptului....
De la Avhild a pornit totul, pentru ca ea l-a crezut nevinovat pe Aksel, care, e drept cam fusese certat cu legea, dar nu el era criminalul in cazul violarii unei fetite, omorate, si pentru care fusese condamnat....
Inger o viziteaza pe Alvhild la ea acasa, unde era ingrijita de o infirmiera si Alvhild ii da dosarul lui Aksel, ceva ciudat se intamplase se pare, documentele, actele care il priveau pe Aksel si cazul lui, disparusera din Arhivele Statului la un moment dat.....
Cum e posibil asa ceva ?
Cu grija, cu tenacitate, o femeie de 70 de ani se intoarce in urma si vrea inainte sa moara sa afle, sa aiba convingerea ca Aksel acela din tineretea ei a fost cu adevarat nevinovat, si reuseste sa demonstreze asta cu ajutorul mai tinerei Inger Johanne, jurista psiholoaga nascuta in anul 1965, la 22 noiembrie.
De la Aksel la criminalul in serie care in fapt, el este " miezul " problemei in cazul nostru din roman....el si nu Aksel.
Aksel, tatal criminalului in serie...
Unul traind in SUA si altul in Norvegia, iar cei care il cunoscusera, o fosta prietena a lui Karsten ( criminalul in serie ) a spus ca nu are tata, ca nu se stie nimic despre tatal lui.
Iar mama lui era o femeie blanda, foarte blanda, in schimb Karsten parea ca se teme de bunica lui.
Romanul totusi te captiveaza pentru ca stii ca acolo, undeva intr-o pivnita sedea o fetita, Emilie, care spera ca " Tati " il va gasi pe cel care o sechestreaza si Tati o va salva....
Ancheta aceasta care se desfasura in lupta cu timpul, la propriu, cu minutele.....
Este o cursa, o lupta cu timpul, fiecare minut scurs poate fi cel transformat in trecutul victimei, cel devenit trecut pentru Emilie....
Si inspectorul acesta, cam prea direct poate, insa mergea la tinta, nu vorbea pe ocolisuri, nu umbla cu smecherii de hotoman ( ca nu stii adesea care e deosebirea intre un profesionist si un criminal , un hot, un escroc hotoman, in afara uniformei... asta e realitatea foarte, extrem de trista ! ) a tinut cu orice pret s-o gaseasca vie, in viata pe micuta faptura de 9 anisori, pe Emilie ! Si a gasit-o !
Era pregatit sa infrunte toate consecintele si sa mearga sa caute in casa rapitorului, pana o gaseste pe fata, asa a procedat, fara mandat de perchezitie, a plecat un Inger femeia profiler ocupata insa mai mult de cazul lui Aksel Seier....
Are si inspectorul Stubø lotul lui de necaz, de nenorocire, .... sotia si fiica... ramane fara ele, le gaseste in casa, nemiscate...
Stubø, cu " o' , ø pronuntat ca in franceza in cœur, mœurs, un o = œ.... un o scris ca multimea vida ; in carte scrie o, ø pronuntat ca " peu " din limba franceza, " peu " = putin.
A cu cerculet , cu sukun cum i se spune in gramatica araba, å, A cu cerculet deasupra se pronunta, O.
ae, se pronunta " e ".
In rest alfabetul norvegian are 26 de litere, iar acestea ultimele de mai sus, urmeaza dupa "z"....
Si asa, v-am pregatit mai multe pagini din romanul Eroare judiciara de Anne Holt.
Fratele meu, s-ar zice, are o problema cu laptopul sau cu parola, la un moment dat a intrat tata in dormitor si a lasat usa deschisa, Silviu vorbea la telefon, spunea ceva ca " de o saptamana nu mai...." si ca " Profesorii au spus ...", sau cel putin eu luata prin surprindere asa am impresia ca spunea, nu e prima oara ca, de fapt, tata imi atrage atentia, cand Silviu vorbeste la telefon el intra in camera unde sunt si lasa usa deschisa, la fel proceda intr-o vreme si cand mama vorbea la telefon, dar nu intotdeauna....
Dupa aceea m-am dus in sufragerie, insa Silviu vorbea despre parola resetata, despre nu mai stiu ce, legat de laptop, asa cred, vorbea cu o domnisoara care i-a spus ca " trebuie sa fie cineva acasa "....
Tata mi-a spus sa nu stau sa ascult, sa il las sa vorbeasca...
Dar, acum cateva zile, Silviu se plangea ca laptopul lui " nu mai incarca ", cred ca de laptop se plangea, iar tableta/ smartphone si-o lasa acasa, in mod surprinzator, cine mai pleaca azi din casa fara telefon ????
Mi-a spus insa cu repros ca ce ma priveste, ca de ce ma intereseaza pe mine, ca, sa imi vad de ale mele - cand il intreb : " Iti lasi acasa tableta ? ", adica " pleci fara telefon ? ", spune : " prea multe vrei sa stii "
Ieri seara citeam in pat, in fine, ca sa schimb pozitia si decorul m-am mutat din patul mamei din dormitor, in patul meu, apoi in patul lui Silviu.....
Pe la 19h00 ma simteam foarte obosita, am vrut sa fotografiez inceputul romanului Eroare judiciara, nu mai scoteam nimic din mine, ma doare spatele si ma doare mijlocul si capul la spate, e o durere de reumatism in mod sigur, asa gandesc, simt eu.
Si azi ma doare, asa ca am pus timpul prezent....
Parintii mei s-au mutat in dormitor, mama era si ea obosita.
Putin dupa ora 20h00 s-a auzit interfonul, la noi in casa era liniste, ai mei in dormitor, si Silviu plecat la job.
M-am dus sa vad cine putea fi, era dl Dinu instalatorul din blocul R 5, " Buna seara doamna ! Sunt Dinu, vreau sa urc si eu , am venit la un apartament mai sus...si..." si " Si sa va deschid, nu ? ", zic eu, am apasat butonul interfonului, cred ca s-a deschis...
M-am intrebat daca nu a " vazut " ca e alta voce decat a mamei....
Nu l-am vazut pe dl Dinu niciodata, el insa a venit la noi in caz de " avarie " sau inundatie mai ales.
El vine mai ales si cere cheile de la subsol, sa opreasca apa cand face o reparatie, cand ceva se strica, o conducta, o teava in bloc, in vreun apartament.
Mama tine cheile subsolului blocului.
Am avut un interfon, dupa niste ani, cand nu mai stiu, ne-au pus alt interfon, acesta mai nou, eu nu am avut ocazia sa-l " folosesc", are 2 butoane si niciodata nu stiu pe care sa apas pentru a deschide, am apasat cel mai mare si am ascultat, se parea ca usa blocului se deschisese... am mai apasat o data pentru siguranta sa nu las omul la usa....
Nu a spus nimic, unii cand le deschizi ( cei cu reclame publicitare, femei sau barbati ) te anunta prin " Multumesc !", si stii ca usa s-a deschis si ei intra in bloc.
Apoi i-am spus mamei, ca poate vine si la noi sa ia cheile, dl Dinu, mama l-a asteptat o vreme.
Apoi tot ea a spus : " Marin, pe Dinu acesta il mai cheama Marin, " si parca se intreba, nu era sigura, inca a adaugat " Sta aici de cand am venit noi ", eu o intrebat : " Credeam ca sta in blocul R 5 !", mama " Da !", de cand ne-am mutat noi in blocul R 4....
Niciodata nu auzisem de dl instalator Dinu, are cumva vocea care te trimite cu gandul ( nu ca are o voce placuta ! ) la formatia Divertis, nu stiu de ce..... la cei din Divertis....
Are o voce tonica, clara, optimista, pare tanar, mama spune ca nu este, si mai demult am inteles ca e pensionat, de boala cred, si " acum " [ asta inseamna de mai multi ani ] are o firma a lui.....
Deci nu mai e tanar, eu de el am auzit incepand cu anii 2000 cam asa.
cand venea des chiar la noi dupa cheile de la subsol.
Ce bloc si ce tevi ! Se stricau continuu, sau unii locatari poate ca isi faceau reparatii si schimbau tevile din initiativa lor, nu asteptau vreo spartura... cert e ca dl Dinu acesta venea des la usa la mama dupa chei.
Si Silviu la telefon azi : " Am sa spun la firma mea ! La mine la firma !", la sfarsitul conversatiei telefonice.....
Oare are o firma a lui, Silviu ?!
Altminteri, daca e vorba de Telus unde lucreaza el, Telus nu e firma lui, e ditamai " firma ", Telus daca cauti pe internet e un soi de caracatita mondiala...
Da, sa incep sa trimit EROARE JUDICIARA DE ANNE HOLT :
Am 70 de pagini fotografiate de atasat !!!!!! Dar romanul are cu totul 359 de pagini, eu am fotografiat pana la paginile 134, 135.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu