Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! sfinti japonezi/saints japonais 9/ 02/2018
Iesisem de pe email, dar m-am intors sa va arat ce-am gasit....
Mai intai sa va spun ca, in urma cu ani, pe FB, cam pe la inceputurile mele pe facebook, am gasit o icoana cu sfinti japonezi.
O am undeva, intr-un fisier care se afla pe un stick de mai multa vreme.
M-am uitat acum in cautare de sfinti japonezi, pentru ca stiam ca existã, pe google.ro, si am sa va trimit rezultatele cautarii mele, link-ul cu rezultate.
Am intrat sa citesc un articol despre Luminatorul = Apostul = adica cel care a adus ortodoxia in Japonia, si care se numeste Sfantul Nicolae ( Kasatkin ), Luminatorul Japoniei sau Apostolul Japoniei.
Biserica Rusa a fost interesata de Japonia, iar ortodoxia a patruns in aceasta tara mai tarziu, mai intai crestinismul a patruns aici sub forma " nestoriana " a monofizitismului, apoi cred ca au venit catolicii, si in cele din urma au aparut si primii ortodocsi, Rusia s-a aratat interesata de Japonia....
Si primul trimis de Rusia si rusi a fost Nicolae Kasatkin fiul unui diacon, ramas orfan de mama de la varsta de 5 anisori.
Acest sfant a decedat la 3 FEBRUARIE in anul 1912, la varsta de 75 de ani.
( fara voia mea, imediat m-am gandit ca pe 3 FEBRUARIE 2018 m-a contactat pe FB colega noastra de clasa de liceu Ioana Voican ! )
Si eu citesc acum, abia am intrat pe link-urile spre articole sa le citesc, deci totul e nou pentru mine in materie.
Am gasit insa ca exact in Nagoya exista Parohia ortodoxa românã cu hramul Sfanta Inviere a Domnului Iisus, in Nagoya-Osaka, se pare, in Vestul Japoniei.
Icoana cu sfintii japonezi o gasiti daca pe google.ro tastati chiar asa in campul de cautare, " icoana sfintilor japonezi".
Azi am citit din romanul Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj pana la pagina 85 inclusv, si m-a pus pe ganduri, m-a intristat...
Toate cartile lui Haruki Murakami au si tristete in ele....
Dar mie imi place felul simplu si direct, dar intotdeauna serios, respectuos fata de persoana si alegerile celuilalt - in care vorbesc japonezii.
Mi-a placut si libertatea- desi libertatea existã mai mult ( acolo unde existã si in " limitele" in care existã ) intre granitele fiecarui Stat in parte, totusi mi-a placut libertatea de alegere a japonezilor, in timp ce la noi exista si intr-un fel si azi mai existã, si ma refer uniformitatea din tarile Europei, ( de Romania inainte de 1989 nici nu mai zic ! ) cum sa spun ?
Ati auzit vreodata tinerii elevi de liceu sau tineri absolventi de liceu, sau tineri studenti ca vorbesc deschis despre alegerile lor prezente sau viitoare, despre ce vor ei in viata, sau ce cred ei ca isi doresc si asta fara ascunzisuri ?
In romanul " In noapte " un tanar cunoaste o fata ( o tanara ) si incep ei sa discute despre vietile lor, fiecare si-o povesteste pe a sa... si gasesti aceeasi sinceritate...
La noi oamenii se purtau, si am gasit si in Franta dupa 1990 aceasta atitudine si gasesc ca si azi e la fel ca in trecut : oamenii se poarta ca niste roboti, ei nu au alegeri de facut ( aleg numai cel mult, profilul facultatii unde sa invete mai departe, si asta, cei care merg la facultate ), ei nu au sentimente, sigur, ca sa subliniez as spune : sentimente proprii, personale, nu idei si conceptii preluate de la " societate "...
La noi tinerii se purtau ca si cum sentimentele le erau interzise, si bucuria si tristetea si orice emotie, micul robot inca din liceu se pregatea pentru o facultate sau in cazul unora, spre o meserie ( existau oare inainte de 1989 liceele profesionale ? ele s-au reinfiintat cred, sau se discuta acum cativa ani doar, reinfiintarea lor, licee si scoli profesionale... )...
Si noi aveam despre Japonia ideea de uniformitate, ideea ca japonezii " astia " parca sunt niste roboti, toti fac exact acelasi lucru.... si in acelasi timp.
Si in cartile lui Haruki Murakami descopar intotdeauna intre tineri, sau in Cronica Pasarii Arc, acolo tinerii casatoriti erau deja mai mari, nu mai erau chiar de liceu ca varsta - dialoguri, discutii, si ei invata, si ei se pregatesc si incep o meserie, o profesie, dar totusi, desi firi pana la urma practice ( si totusi am descoperit cu uimire ca nu chiar toti sunt firi atat de practice !!! ) au emotiile, trairile lor pe care si le analizeaza, sau le povestesc cand intalnesc prieteni, cand cunosc alti tineri, si totul se face cu seriozitate ! Orice traire, orice povestire de viata e ascultata cu seriozitate de celalalt.
De aceea mi-au retinut atentia cartile lui Haruki Murakami, pentru ca am fost curioasa sa descopar lumea " roboteilor " japonezi, la inceput de tot cand am luat in mana sa deschid primul lui roman, Cronica Pasarii-Arc eram aproape sigura ca dupa 2, maxim 3 pagini las deoparte cartea pentru totdeauna ! Si cand am inceput sa-l citesc NU AM LASAT CARTEA PANA NU AM TERMINAT-O.
A fost pentru mine o mare descoperire, o uimire !
Am notat totusi ca sunt firi practice, in sensul in care sunt orientati spre supravietuire, instinctul de supravietuire, as spune asa, nu instinctul de conservare, ci instinctul de supravietuire e foarte puternic la japonezi... ( ca si la chinezi, aceia te uimesc, iti faci cruce ! ), dar ei nu exclud propriile lor trairi, gusturi, inclinatii, alegeri, se analizeaza, atat cat pot, si o fac serios.
Dimpotriva, din cartile despre chinezi, viata in China, mai ales cartile lui Pearl Buck cumparate in Algeria de mama cand eram mica, eu intelesesem ca la chinezi foarte puternic e instinctul de conservare, ei se tin strans de viata in cele mai dramatice si incredibil de ostile conditii de viata !
Si cum fac asta ? - m-am intrebat.
Ca si cum nu au sentimente, ca si cum nu au emotii, nu intalnesti la ei povesti de dragoste ( decat prin exceptie ), ei se agata de instinctul de conservare, si totusi ca sa traiesti ai nevoie de Iubire, fara iubire, pana si instinctul acesta dispare....
Fiecare simte nevoia de a iubi : familie, rude, parinti, frati, surori, iubiti, iubite, si a iubi ceva : a iubi arta, unii iubesc tehnica, tehnologia, sigur pana acolo mai e o cale, mai trec anii putin in viata unui om, dar pana la urma e tot o forma de iubire...
Dar la chinezi am vazut conditii oribile de viata, cum e cazul eroinei din romanul OGORUL de Pearl Buck, v-am trimis acest roman, fata cea saraca care fusese vanduta de parintii ei cand era mica, in timpul foametei, si care a ramas servitoare, adesea batuta, in casa unei familii foarte vechi din China, ea se marita si inca ! Spre norocul ei, era un mare noroc, cu un barbat si incepe si lucreaza OGORUL lui, lucreaza la camp cot la cot cu el pana cu numai o ora, maxim doua inainte sa nasca la propriu, deci o femeie insarcinata in luna a noua !
O fata pe care au vandut-o parintii, care era batuta si tinuta numai la bucatarie in casa stapanilor ei, o fata considerata urata si iarasi un alt noroc pentru ea, fiind urata nu a fost necinstita de stapan sau de fiii acestuia care aveau relatii, se culcau cu servitoarele familiei, care nu erau putine...
Norocul ei a fost si ca stapana ei vroia sa isi marite servitoarea, iar barbatul care vroia sa se insoare si a si luat-o in casatorie, el vroia ( conditia lui, asta cauta el ) o fecioara, o virgina, iar fata de la bucatarie, fiind urata, a ramas virgina, sau nedezvirginata ! Si fiind intrunite aceste conditii in viata bietei fapturi, fata s-a maritat si a scapat de stapani si desi a luat-o un om sarac, foarte sarac, totusi ea prin casatorie devenea o femeie libera.
Cel putin nu mai era servitoare zi si noapte, batuta.
Japonezii sunt altfel....
Si tocmai japonezii care erau considerati, cred, ca toti asiaticii, niste " roboti ", tocmai ei, am descoperit in cartile lui Murakami au sentimente si emotii pe care in plus, si le si analizeaza, de care sunt constienti si pe care nu incearca sa le refuleze, sau nu prea mult, pana la urma trebuie sa dai piept cu propria ta reaitate, fiinta si viata si sa te recunosti asa cum esti.
Chinezii nu au astfel de analize interioare.
Iata niste link-uri cu privire la Japonia si sfintii japonezi, sau Sf Nicolae al Japoniei :
Japonezii au si puncte comune cu noi, pesemne nu se poate altfel, caci intreaga planeta e cumva, pe undeva, " uniformizata " - azi mai mult decat oricand de cand cu globalizarea - si totusi, ma uitam la elevii/ absolventii de liceu, studentii, isi respectau viata unul altuia, ceea ce in Romania nu vedeai si nici in Franta nu vezi nici azi prea mult.
Franta e putin mai evoluata decat Romania in acest sens, explicabil pentru ca Franta nu a fost un regim comunist, insa mi se pare mai mult respect la japonezi, la japonezi unii fata de altii, respect fata de viata lor, personalitatea lor, vocatiile lor....
Alegerile lor....
Eu nu imi pot imagina un dialog precum cel dintre personajele cartii din "Tsukuru Tazaki cel fara de culoare...", sau personajele romanului "In noapte", de Murakami, in Romania si mai ales in Romania dinainte de 1989 ! Dar nici in Romania anilor 90 si 2000.
In Franta e la fel, e o viata saraca de sentimente, oamenii vorbesc mecanic de jobul lor, de " boulot " si de orele mesei, e cam animalic, o viata redusa la supravietuire, strict, la nevoile primare.
E o viata apropiata de viata animalelor.
Si totusi, multi spun : uite, cainele isi iubeste stapanul ( lucru adevarat ), sau inca, femelele, animalele femelele nu isi parasesc puiul, insa cate femei mame, cate fiinte umane, femei care nasc nu isi leapada copilul !!!!! (Asta cand nu-l omoara ! )
Sf Tereza de Calcuta a spus ca animalul nu isi leapada puiul, dar o femeie, da.
Si stim ca femeile isi si omoara copiii, prin avort sau unele prin pruncucidere.
Adica dupa nastere.
Pana la urma japonezii nu sunt chiar niste fenomene, insa parca au mai multa atentie fata de ei ca specie, parca constientizeaza mai mult ca sunt oameni !!!!
Nici pe francezi nu ii auzi vorbind de sentimente, sau de ce le place lor( muzica, sport, drumetii, arta, etc. ), toti vorbesc de munca, orele mesei, ce mancam, ce am mancat, de bani ( salarii ) sau nevoie de bani mai multi, sau dorinta de mai mult, mai vorbesc eventual ca au o mica prietena sau au o sotie, ca si cum ar avea un obiect, e normal sa ai iubita sau sotie, cum e normal sa te scoli, sa te speli, sa iei micul dejun, sa mergi la baie ( w.c.), la atata se reduce lumea " sentimentelor ", care practic este inexistenta !
Se reduce la nevoile primare, si pentru asta e nevoie de o sotie.
Asta se intampla in Europa, in lumea civilizata de pe batranul continent.
Primul ortodox japonez :
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu