Viaţa Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea
Acestst sfânt şi purtător de Dumnezeu Gherman s-a născut pe la
anul 368 în nordul Dobrogei, din părinţi străromâni, fiind din acelaşi sat şi
contemporan cu Sfântul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este considerată vatra străbună a acestor doi sfinţi
daco-romani de la gurile Dunării.
Părinţii şi strămoşii
lor erau creştini din primul secol, fiind botezaţi în numele Prea Sfintei
Treimi poate chiar de Sfântul Apostol Andrei şi de ucenii lui, care au semănat
cuvântul Evangheliei lui Hristos în jurul Mării Negre şi în Sciţia Mică, adică
Dobrogea de astăzi.
După ce a învăţat carte
în satul natal şi pe lângă Episcopia Tomisului, împreună cu fericitul Ioan
Casian, cu care a fost prieten şi împreună-vieţuitor până la moarte, s-a dus să
deprindă învăţătura Sfinţilor Părinţi în părţile Constantinopololului. Apoi,
tot împreună, au intrat în viaţa monahală, la una din mănăstirile din sudul
Dobrogei, ce depindeau de vestita eparhie a Tomisului, unde străluceau mari ierarhi
şi purtători de Dumnezeu, că Sfinţii Bretanion şi Teotim.
Dorind o viaţă mai înalt
duhovnicească în Hristos, s-a dus împreună cu fericitul Casian să se închine
Cuvioşilor Părinţi ce se nevoiau în Egipt, pe valea Nilului. După ce au vizitat
pe marii sihaştri de acolo şi au primit multe cuvinte de folos de la ei, s-au
nevoit un timp în preajma marilor anahoreţi egipteni, învăţând de la ei
neîncetata rugăciune. Apoi
s-au dus la Sfintele Locuri şi s-au închinat la mormântul dătător de viaţă al
Domnului nostru Iisus Hristos.
S-au nevoit apoi un timp
în mănăstirile din Constantinopol, în preajma Sfântului Ioan Gură de Aur, care
i-a hirotonit pe amândoi - Sfântul Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman,
preot. Aceasta era pe la anul 400.
În anul 403, când unii
ierarhi şi dregători din Răsărit, îndemnaţi de împărăteasa Eudoxia, s-au
ridicat împotriva Sfântului Ioan Gură de Aur cerând să-l depună din treaptă,
atunci şi Coviosul Gherman s-a aflat printre cei ce au luat apărarea marelui
ierarh.
Acest mare nevoitor era
atât de cinstit de prietenul său, Sfântul Ioan Casian, încât îl numea, în
cartea sa "Convorbiri cu Părinţii din Pustie", "Sfântul Părinte
Gherman". El a
contribuit mult la întărirea vieţii monahale în Dobrogea, din Italia şi din
Galia.
După o aspră şi îndelungată nevoinţă duhovnicească, ajungând la
măsura sfinţeniei, Cuviosul Părintele nostru Gherman a răposat la Roma, prin
anii 405-415, dându-şi sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, plin de zile şi
de harul Duhului Sfânt. Pentru viaţa lui aleasă, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române l-a trecut în ceata Sfinţilor Părinţi, la 20-21 iunie 1992, cu
data de prăznuire la 29 februarie, iar când nu sunt ani bisecţi, la 28
februarie.
Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi. Amin.
Sursa:
https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-gherman-din-dobrogea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu