Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 10 februarie / février 2018
Astazi am stat mai mult pe Facebook, asta dupa ce sunt zile in care nu intru mai deloc...
M-a amuzat un prieten din lista mea, de ani de zile, cam de prin 2010, 2011, Ovidiu Loy, cu postarea sa : ma uitasem pe pagina FB a unei scriitoare, si dupa ce ma intorc pe pagina ( in contul ) meu, gasesc postarea lui Ovidiu, o fotografie dintr-un desen animat cu Popey Marinarul, anume era Olive picior peste picior si deasupra scria ( Ovidiu ) : " Acum ar fi bun un ceai !"
M-am gandit " Sa stii [ Ovidiu ] ca ai dreptate ! "
Da, ma gandeam, zilele trecute o librarie a postat reclamã la o carte, am vazut reclama dar am trecut mai departe, era " Cosmarul American" si ma gandeam ca de cosmaruri am parte aici multe, si nici in Franta nu am fost scutita de cosmar, inca unul deja e prea mult pentru mine...
Si nu mai vreau, asa, pur si simplu.
Pana la urma azi m-am uitat, am revenit la cartile anuntate, sa va spun despre ce e vorba :
O autoare, o tanara ( e asa delicata si fragila ca mi-a rupt inima ! ce curaj a avut si are ! ) din Romania care a plecat din Romania, s-a intors, a plecat din nou, a fost casatorita si este, dar nu cu aceeasi persoana...
Nici acum nu stiu despre ea mare lucru, dar cartile pana la urma mi-au captat atentia, autoarea este Ioana Nitobe Lee ( pe carti scrie numai Ioana Lee ) si are 2 volume cu titlul " Ai Suru- A iubi", aparute la Editura RAO ( raobooks.com ), si mai are cartea cu cosmarul....
" Cosmarul american, The American Nightmare", aparut tot la RAO.
Tot citind eu ce scrie sub cartile ei pe paginile librariilor, adica subiectul cartilor pe scurt....
La inceput, ceea ce scria nu mi-a spus nimic, decat am fost impresionata de o tanara cu o silueta delicata, o fata finuta si usor trista sau chiar trista in unele fotografii ale sale, care a calatorit in Japonia si SUA si in alte tari, pornind din Romania.
Dupa ce m-am tot gandit - si cum sa nu fiu eu sincera ? - m-am uitat la ea, la fotografiile ei, la carti si la copertile lor, si m-am gandit daca or fi chiar interesante cartile ?!
Despre viata in SUA : nu am citit prea mult, stim cu totii ca am vazut filme americane, si am cateva carti insa, pe mama mea au atras-o mai mult, mai degraba vietile femeilor in SUA decat sederea in SUA ca atare, mamei nu i-a placut niciodata decat Romania, pentru sedere, ca vizitatoare, turista a putut insa,e capabila sa admire frumusetile altor tari...
Si acum, am sa fac o paranteza, ca am adus vorba...
Cand eram in liceu ? Mama are o colega in birou la Institutul de Proiectari Vulcan din str. Sebastian din Bucuresti, era o inginera care a ajutat-o pe mama cand a putut ( pentru mine, ea mi-a dat costumul de PTAP al fiicei sale Cristina cand eram eleva de liceu ) si care avea o matusa, pe Ama, emigrata in SUA.
Cu Ama, inginera, dna Rita Mirescu a calatorit prin Europa, Ama era vaduva, era in varsta si pana la urma s-a intors in Romania, unde pensia ei, intelesesem ca avea o pensie cam mica din SUA, insa in Romania putea trai cu ea.
Si dintr-una intr-alta, cred ca va mai povestisem putin despre Rita Mirescu, de la Paris ii scria mamei cate o carte postala in calatoriile ei cu matusa Ama...
Aflati vestea trista, tarziu de tot, la batranete, Rita Mirescu s-a imbolnavit de Alzheimer sau Parkinson si sta intr-un carucior cu rotile, si e internata intr-un Azil de specialitate !
Rita Mirescu era vaduva, cred, spun cred, parca am vazut-o odata, cand am fost la mama in birou, intr-o ocazie... daca ea era din amintirile mele, era o femeie solida, inalta, cu parul negru, castaniu-negru, neted, cu ochii poate cam iesiti in afara ca la suferinzii cu tiroida, sau la unii din ei, era o femeie dornica sa ajute, era un om tare cumsecade !
Mi-a parut asa rau, am aflat vestea trista in urma cu numai cateva luni de zile, anul trecut, eu asa tin minte.
Cristina, fiica Ritei de foarte multi ani se stabilise in Belgia, si se maritase cu un...cred ca era un arab ( belgian ), si se pare ca a ramas cu el pana azi, in sau din Romania avea un prieten care insa nu iesea din cuvantul mamei sale.
Cristina Mirescu era studenta la Chimie sau terminae Chimia, cand dintr-o data iubitul ei, ea saraca tinea la el, i-a " declarat " ca " Mai bine o ascultam eu pe mama si ma imprieteneam / insuram cu o medicinista ! cu o doctorita !"
Cristina i-a spus simplu : " Atunci du-te sa te imprietenesti cu o medicinista !" si relatia s-a incheiat.
Desigur ca nu i-a fost bine Cristinei sa il auda ce ii spune, pe iubitul ei prieten.
Prin Rita Mirescu mama a citit inca prin anii 80 niste carti despre viata a 3 tinere femei in SUA, toate trei americance, cartile in limba franceza, traduse din engleza.
Rita calatorea la Paris cu Ama....
Eram in liceu cand le-am citit si eu de la mama, nu stiu de fapt daca le-am terminat...
Erau in franceza si de aceea le-am citit, dar continutul m-a dezamagit si intristat.
Insa de unde carti in franceza inainte de 1989 ?
In urma nu cu multi ani au aparut traduse in romana, in vreo 3 volume mici.
Mama le-a cumparat, am citit din ele, nu mai stiu cat, pentru ca mi-au amintit de trecut....
Dar viata mi s-a parut nesigura, grea, si superficiala si serioasa in acelasi timp.
Serioasa pentru ca e serioasa si nu te poti juca cu ea, superficiala pentru ca aceste femei nu puteau trai si castiga decat ducand o viata superficiala.
IN cazul uneia dintre ele, ea se maritase cu un tanar, iar sora acestuia mi se pare a venit sa o " someze " sa divorteze, a argumentat ca fratele ei pana la urma nu ar fi prea sanatos, de fapt tanara ii purta si copilul si vroia copilul, dar cumnata a convins-o sa nu dea nastere copilului care ar fi putut mosteni ADN-ul tatalui, cam asa era cred, povestea...
Trist si deprimant ! De fapt si eroina deprimase ...
Prin urmare, viata nu mi s-a parut fascinanta, fiind prea instabila in SUA.
Stabila insa nu e cam niciunde, mai ales ca apar tot felul de idei noi la cei care conduc tari si popoare, rar un conducator mai mult neutru, in rest, fiecare cum vine are un program politic prin care o parte sunt ( oarecum si vorba vine ) favorizati si o parte discriminati.
Automat o parte din populatie e ok si o alta e data la o parte.
Ceea ce nu e firesc, dar asa s-au obisnuit conducatorii politici.
Vine unul si vrea avorturi, vine altul si interzice avorturile, etc.
Viata omului e bulversata si rasturnata ca si cum ar fi un cartof intr-un sac....
La fiecare schimbare de mandat.
Da, si vroiam sa va spun ca pana la urma m-am uitat la " About " ca sa aflu putin, daca scrie, despre autoarea Ioana Lee.
Spunea ea ca a studiat japoneza la universitate, dar am vazut ca a studiat Stiinte Politice, la Universitate si japoneza la Universitatea Spiru Haret.
Nu stiam ca se poate invata japoneza la Spiru Haret ( engleza-japoneza ), pentru ca Spiru Haret isi facea reclama cand eram eu in anul I 2005-2006 cu niste cursuri de limba araba.
Eu, ca sa nu mai merg pana in Pitar Mos, mai ales ca acum trebuia sa vin la cursuri la ZI, la Drept, la Spiru Haret, m-am gandit sa continui modulele mele de limba araba chiar la noi la Universitatea noastra USH.
Si cand m-am dus in biroul cu pricina, o doamna dupa ce a ascultat ce caut in birou, mi-a spus politicos, ferm si putin amuzata chiar : " Doamna, NOI NU ORGANIZAM CURSURI DE LIMBA ARABA !"
Si asta a fost.
Interesant era ca incepusem araba in Pitar Mos 7-13 sau ce numar avea, se intindea pe mai multe numere cladirea Facultatii de Limbi Straine, Catedra de Limbi Orientale a Universitatii Bucuresti , si la un curs profesoara ne-a dat si noi am xeroxat un curs de araba, poate cam singurul in Romania, scris de un profesor român de araba ( alfabetul arab, stiu sigur ca vi l-am trimis fotografiat !!! ) care era profesor la Universitatea Spiru Haret !!!
Pe fiecare pagina ne invata cate o litera, cum se scrie in functie de pozitia sa : izolata, sau, initiala, la mijloc, mediala si finala.
De aceea am fost uimita ca la USH se poate studia la facultate limba japoneza.
In treacat, m-am gandit ca... mi-am amintit ca... pe urma mi-am spus ca nu se poate, normal, cate fete nu invata japoneza....
Dupa aceea m-am uitat la " About " si am vazut ca Ioana Lee de fel este din Valenii de Munte...
M-am mai gandit o data si acum va spun si voua.
Sunt cele mai mari sanse sa nu fie asa,chiar cred asta, si totusi...
Mi-am amintit de fostul meu prieten Bruno Lavail, intr-o zi stand noi de vorba, mi-a spus...da, cred ca atunci cand incepusem eu engleza de la zero... mi-a spus ca el cunoaste, a cunoscut o fata care a absolvit Japoneza si stie bine limba japoneza si care a calatorit si calatoreste in Japonia... mi-a mai spus el ceva de ea, dar nu mai stiu ce...
Nu mai retin daca nu l-am intrebat daca a terminat la Universitatea Bucuresti limba japoneza, e posibil ca el sa-mi raspuns ca da.
Dar...
Cu Bruno Lavail mai mergeam cu masina lui in plimbare la Mogosoaia, vara, mi se pare mie ca ieseam din Bucuresti prin Bucurestii Noi, adica treceam pe acolo...
Odata Bruno mi-a spus, poate ultima data cand am fost la Mogosoaia, sa fi fost in vara 2003 chiar ?
Mi-a spus ca ar dori mult, vroia el sa-si cumpere o casuta traditionala, undeva, poate in Valenii de Munte, unde merge el nu mai stiu de ce sau la cine...
Mai erau francezi care isi cumparau o casuta in Romania, intr-o comuna, intr-un sat sau intr-o localitate sau alta...
Dupa modelul lor, vroia si Bruno.
El se plimba mult, munca de teren la propriu, pentru ca avea firma lui imobiliara.
Dar ezita, costa niste bani si el mereu spunea ca nu are siguranta materiala.
Poate nu vroia sa investeasca intr-o casuta unde sa mearga numai ocazional.
Imi mai amintesc ca l-am intrebat pe Bruno, asa, pur si simplu, cum o cheama pe fata pe care o cunoaste el care stie japoneza, stiu ca mi-a spus prenumele ei si totusi nu il mai retin.
In schimb pe pagina ( in contul partial restrictionat ) al Ioanei Lee scrie ca ea e din Valenii de Munte si nu stiu in clipa asta de ce, dar precizeaza ca a studiat Engleza- Japoneza la Universitatea Spiru Haret si imediat continua si scrie " Bucurestii Noi, Ilfov "
Nu stiu de ce ?
Cine stie ?
S-a mutat facultatea de Limbi Straine a USH in Bucurestii Noi ?
Da, sunt multe fete care au terminat Japoneza, si totusi nu am putut sa trec indiferenta peste aceste mici coincidente.
Nu stiu daca voi putea, dar voi reusi, s-ar putea sa-mi cumpar cele 2 volume ( sunt reduceri bune de preturi, dar pe siteuri diferite sunt reduceri diferite... trebuie sa cauti ) ale Ioanei Nitobe Lee.
A fost casatorita cu un japonez cred, si ambasador, dar pentru ca nu stiu decat ce am citit, pe ici pe colo, sub cartile ei anuntate si intr-o postare-status de-a ei, ma opresc aici pentru ca nu ii cunosc deloc viata.
Mi-am fixat mai mult atentia, trebuie sa recunosc, asupra ei, amintindu-mi de Bruno care cunoscuse o fata care studiase japoneza la Bucuresti, o fata din Romania...
Astazi a fost Sambata Mortilor, de ieri mama a cumparat o paine si o sticla de vin rosu de 1/2 litru, si cred ca azi s-a dus de dimineata cu pomelnicul la Biserica...
Silviu s-a intors la ora 4h00 noaptea trecuta si nu se simtea bine, ii era rau, ii era greata.
S-a culcat repede, s-a asezat in pat.
I-am spus azi ca ieri si-a uitat tableta acasa, sau a lasat-o el, si m-a repezit ca de ce verific eu sau caut eu la el ?!
Dupa ce ca ii duc grija !
Citisem pe internet ca la TELUS i-ar pune sa inchida telefoanele in orele de program, sau chiar sa le puna intr-un dulap.
INsa Silviu avea mereu la el tableta, chiar daca nu vorbea ( acasa nu vorbea ) in orele de program.
Eu imi fac griji pentru el si el ma repede.
Maine poate pregatesc ultima parte din romanul lui Murakami, azi am intrat pe pagina FB a lui Haruki Murakami, o stiam, din urma cu cativa ani deja, pagina e in engleza.
Era un articol pe un blog despre directoarea FMI, este o frantuzoaica, FMI apreciaza ca pensionarii traiesc prea mult ( mai mult decat se asteapta ) dupa ce nu mai lucreaza, si trebuie luate masuri, apreciaza acelasi organism, de pilda crestea varstei de pensionare, cresterea cotizatiilor si REDUCEREA pensiilor...
Cresterea cotizatiilor + reducerea pensiilor : cum suna ??
Si sa nu ai timp sa mananci prea multi ani pensia, mai mult de 3 ani....era si durata aceasta indicata in articol.
Adica, nu stiu, cam asta scria, adica sa mai traiesti doar 3 ani dupa ce te pensionezi ?
Mai exista o masura, un exemplu dat : ipoteca inversa : in schimbul casei, banca sa ii plateasca omului o pensie pana la moarte, si cand moare banca sa ia casa omului.
Ar fi un viitor sumbru !!!!!
Au inceput sa masoare zilele omului date de Dumnezeu si sa ii stanjeneasca daca traieste prea mult, ii incomodeaza longevitatea !
Poate mai intru putin pe FB si ma retrag in seara aceasta, o noapte senina si sa ne regasim maine !
Cu voia lui Dumnezeu si maine mai e o zi !
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu