Cu Arjen Dijksman despre Verb în limba românã ( 1 )
«
De : Olivia Marcov
À : Arjen DIJKSMAN
Envoyé le : Mercredi 31 octobre 2012 15h02
Objet : des leçons de grammaire roumaine pour arjen
De : Olivia Marcov
À : Arjen DIJKSMAN
Envoyé le : Mercredi 31 octobre 2012 15h02
Objet : des leçons de grammaire roumaine pour arjen
Bonjour, Arjen,
Depuis dimanche nous sommes à la maison sans internet, ce qui est très désagréable.
A partir de dimanche j'ai commencé à écrire les leçons de grammaire roumaine promises, et en ce moment je continue de travailler sur le document " VERBUL INDICATIVUL Gramatica limbii romane prof Ion Coteanu...", car il n'est pas fini.
J'ai commencé [ par ] le Verbe, car tu m'avais montré tes fiches de grammaire de Mme Doina Spita, Imperativul si Conjunctivul.
Alors moi j'ai traité du verbe dans sa totalité, d'après mes livres roumains qui sont très bons, et je joins les documents en format Word avec les leçons que j'ai travaillées jusqu'à présent.
(Pour l'instant j'ai laissé de côté le substantiv, la 2ème leçon promise sur le genre des noms (substantifs) roumains et le nombre des substantifs, mais je vais préparer ces leçons aussi.)
Je souhaite vraiment que ces leçons t'aident à mieux comprendre la langue roumaine, car j'ai vu que tu aimes lire des romans roumains, de la littérature roumaine [...] .
«
« Verbul
FELURILE DE VERBE
Sa privim urmatoarele cuvinte subliniate :
( 1 ) Asteptãm cursa de dimineatã.
( 2 ) Expozitia de picturã a fost vizitatã des.
( 3 ) Cãlãuza noastrã cunostea fiecare coltisor al muntelui.
( 4 ) Miroase, dumneata, floricica asta !
Aceste cuvinte aratã cã in propozitie se petrece, se intamplã ceva sau cã cineva face o actiune. Ele sunt verbe.
Cercetând verbele din propozitiile de mai sus ( 1 ) – ( 4 ), vedem ca ele au cate un inteles propriu :
Ø A astepta = înseamnã “ a fi, a se afla, a sta ( undeva ) pana se iveste ori se intamplã ceva, pana apare cineva sau ceva “ ;
Ø A vizita = “ a trece, a merge ( a se deplasa ) spre a vedea sau a lua cunostinta de ceva, spre a vorbi cu cineva etc. “ ;
Ø A cunoaste = “ a avea sau a obtine o cantitate de cunostinte ( informatii ) despre cineva sau despre ceva “ ;
Ø A mirosi = “ a lua cunostinta de ceva prin simtul mirosului “.
Dar pe langa acest inteles, fiecare se incadreaza intr-o grupa, cu un sens general :
Ø A astepta : in grupa verbelor cu sensul de stare ;
Ø A vizita : in grupa verbelor cu sensul de miscare ;
Ø A cunoaste : in grupa verbelor cu sensul de a sti ;
Ø A mirosi : in grupa verbelor cu sensul de a simti. Etc.
CLASIFICAREA VERBELOR
Dintr-o asemenea observatie a rezultat una dintre cele mai vechi si mai cunoscute clasificari a verbelor în :
Verbe de existentã si de stare :
A se afla ( se trouver )
A exista ( exister )
A rãmânea ( a rãmâne )
A astepta ( attendre )
A fi ( être )
A sta ( rester ; demeurer )
A avea ( avoir )
A fiinta ( a exista, a fi în fiintã , a-si desfasura activitatea – exister, être en vie, être, qui a une activité )
A sedea ( rester ; rester assis, être assis ; mais aussi seoir )
A dãinui ( perdurer ; demeurer )
A poseda ( posséder )
A zãcea ( gésir )
Verbe de miscare ( deplasare in spatiu ) :
a alerga ( courir )
a galopa ( galoper )
a parcurge ( parcourir )
a veni ( venir )
a cãdea ( tomber )
a iesi ( sortir )
a rostogoli ( dégringoler ; rouler )
a vira ( virer )
a cãlãtori ( voyager )
a intra ( entrer )
a sãri ( sauter )
a zbura ( voler ; s’envoler ( avion, oiseau ) )
a curge ( couler )
a merge ( marcher )
a sosi ( arriver )
a zburda ( gambader )
a dansa ( danser )
a opri ( arrêter )
a topãi ( sauter, sautiller )
a misca ( bouger )
a trece ( passer )
a fugi ( courir ; fuir ; s’enfuir )
Verbe care înseamnã “ a spune, a declara “ si care se mai numesc verbe declarandi :
a afirma ( affirmer )
a declara ( déclarer )
a mãrturisi ( avouer, confesser )
a striga ( crier ; s’écrier )
a amuti ( se taire )
a dialoga ( dialoguer )
a mormãi ( grommeler ; grogner )
a sopti ( chuchoter )
a apela ( appeler ; inviter à venir, demander de venir )
a discuta ( discuter )
a nega ( nier )
a tãcea ( se taire )
a bodogãni ( maugréer ; bougonner )
a exprima ( exprimer )
a ocãrî ( 1. rudoyer ; 2. insulter )
a tãgãdui ( contester ; nier )
a certa ( gronder ; réprimander )
a intreba ( demander, interroger, questionner )
a sfãtui ( conseiller, donner un conseil à )
a vorbi ( parler )
a chema ( appeler )
a înjura ( injurier )
a spune ( dire )
a zice ( dire )
etc.
Verbe care exprimã sentimente, actiuni ale simturilor, acte de vointã sau de afectiune ; aceste verbe se mai numesc si verba sentiendi, voluntatuum, afectuum :
A amãgi ( tromper ; leurrer ; duper )
A amãrî ( affliger ; chagriner )
A dezaproba ( désapprouver )
A înfumura [ a fi înfumurat ; a se înfumura = être rogue, arrogant, infatué ] infatuer
A refuza ( refuser )
A dori ( souhaiter )
A însela ( tromper ; duper )
A satisface ( satisfaire )
A aminti ( 1. rappeler ; 2. évoquer )
A durea ( faire mal ; qui fait mal ; ressentir une douleur )
A lãmuri ( clarifier ; rendre clair ; éclaircir ; tirer au clair ; expliquer )
A sili ( obliger ; contraindre ; forcer )
A aproba ( approuver )
A emotiona ( émotionner ; émouvoir ; toucher )
A minti ( mentir )
A silui ( violer ; violenter )
A asmuti ( ameuter )
A excita ( exciter )
A minuna ( émerveiller )
A simti ( sentir ; ressentir )
A atâta ( 1. attiser ; aviver ; 2 . exciter ; fomenter ; inciter ; pousser à ; animer ; encourager )
A felicita ( féliciter )
A mira ( étonner ; s’étonner = a se mira )
A speria ( faire peur ; effrayer )
A auzi ( entendre ; ouïr )
A ferici ( rendre heureux ; a declara fericit ( RELIG ) = béatifier )
A mirosi ( 1. sentir ; 2. flairer )
A sovãi ( hésiter )
A batjocori ( bafouer ; railler ; se foutre de quelqu’un ; se moquer de quelqu’un )
A fermeca ( charmer; ensorceler )
A mândri ( a se mândri ) ( s’enorgueillir ; être fier de soi )
A teme ( a se teme ) ( craindre ; avoir peur ; redouter )
A bãnui ( soupçonner ; se douter de ; supposer ; suspecter )
A gândi ( penser )
A multumi ( remercier )
A teroriza ( terroriser )
A cere ( demander ; exiger ; requérir )
A gusta ( goûter ; apprécier par le goût ( goûter un plat ) ; goûter à = manger une petite quantité d’un plat afin de juger de son goût ( j’ai goûté à la soupe de maman, elle est trop salée ) )
A necinsti ( déshonorer ; violer ; profaner )
A tortura ( torturer )
A chinui ( torturer ; tourmenter ; faire de la peine )
A hotãrî ( décider )
A nenoroci ( 1. anéantir quelqu’un, détruire quelqu’un, exterminer quelqu’un ; 2. rendre quelqu’un malheureux ; apporter le malheur dans la vie de quelqu’un, le plus souvent, de manière intentionnelle )
A uimi ( étonner quelqu’un ; surprendre quelqu’un )
A cinsti ( 1. honorer ; respecter ; 2. FAM. Payer à boire, offrir une tournée )
A imagina ( imaginer )
A ofensa ( offenser ; vexer )
A uita ( oublier )
A comanda ( commander )
A interzice ( interdire )
A oprima ( opprimer )
A vedea ( voir )
A crede ( croire )
A ironiza ( ironiser )
A pedepsi ( punir )
A voi ( vouloir ; a vrea, a voi = vouloir )
A cuteza ( oser ; avoir de l’audace ; être audacieux ; être hardi )
A ispiti ( séduire ; attirer ; tenter )
A pipãi ( tâter ; toucher )
A zãdãrnici ( faire échouer ; déjouer ; rendre vain )
A decide ( décider )
A închipui ( imaginer ; s’imaginer = a-si închipui ; représenter ; se figurer = a-si imagina ; a-si închipui )
A porunci ( commander ; donner des ordres ; ordonner )
A zãri ( apercevoir )
A descuraja ( 1. décourager ; ôter le courage, l’envie de faire quelque chose ; 2. dissuader )
A încrede ( a se încrede ) ( se fier ; faire confiance à = se fier à ; avoir confiance en quelqu’un, en soi )
A presimti ( pressentir )
A detesta ( détester )
A îndurera ( attrister ; contrister ; chagriner ; peiner )
A pretinde ( prétendre ; réclamer ; requérir)
etc.
Chiar daca nu toate verbele din limba romana intrã in aceste grupe, iar unele ar putea sa figureze si in doua grupe, de exemplu verbul : a porunci, caci porunca se “ spune “, se “ declarã “ .
Verbele mai pot fi grupate si dupã felul de desfãsurare a actiunii : dacã actiunea este momentanã sau de duratã, daca se repetã, daca o face subiectul insusi, ori pune, determinã pe altcineva sa o faca, daca starea subiectului se modifica, etc.
Astfel, in româneste avem dupa felul de desfãsurare a actiunii urmãtoarele sase categorii de verbe :
Verbe durative : care aratã cã actiunea tine un timp mai indelungat, desfasurandu-se fara intreruperi sau reveniri
De exemplu :
Apa curge numai la vale.
Oamenii dormeau linistiti.
Soarele trecuse de amiazã.
Verbele durative mai frecvent utilizate sunt :
a aduce
a elabora
a judeca
a repeta
a umbla
a aduna
a epuiza
a linisti
a schimba
a unge
a alerga
a evacua
a lucra
a studia
a urca
a astepta
a fabrica
a mânca
a suge
a vãrui
a bãnui
a face
a munci
a siroi
a veghea
a cãlãtori
a fugi
a neglija
a trage
a vietui
a conduce
a gândi
a organiza
a trãi
a vântura
a curge
a istovi
a petrece
a trece
a vopsi
a desena
a iubi
a plimba
a turbura
a zãcea
a dormi
a invãta
a rãbda
a tine
a zice
a dura
a juca
a rãmânea
a uda
a zidi,
etc.
Verbe momentane : care arata ca actiunea tine un timp scurt sau foarte scurt.
De exemplu :
a adormi
a holba
a opri
a sãri
a aprinde
a icni
a pleca
a striga
a atipi
a intra
a plesni
a trozni
a da
a iesi
a pocni
a ucide
a deceda
a lepãda
a poticni
a vira
a decola
a licãri
a prinde
a zmulge
a exploda
a motãi
a replica,
etc.
Verbe iterative : care aratã cã actiunea se repetã o datã sau de mai multe ori.
De exemplu :
a bascula
a ciripi
a hurui
a plescãi
a susoti
a bãtãtori
a cotcodãci
a lãpãi
a pritoci
a trepida
a bãtuci
a dãdãci
a lãtra
a reapãrea
a tiui
a behãi
a deda
a licãri
a reface
a undui
a bâjbâi
a fâlfâi
a mãcãi
a renova
a vâjâi
a bârâi
a forfeca
a orãcãi
a sfârâi
a zbârnâi
a bâzâi
a gânguri
a perinda
a sâsâi
a chelãlãi
a hãmãi
a petici
a sporovãi
etc.
Verbe eventive – care arata ca, in cursul actiunii, subiectul devine ceea ce indicã verbul.
De exemplu :
Cerul se însenineazã ( = devine senin ).
Bietul om înmãrmurise de spaima ( = devenise ca marmura ).
Parul ii albeste ( = devine alb ).
Verbe eventive mai des intalnite sunt :
a albi ( blanchir ; devenir blanc )
a încolãci
a înnobila
a ramifica
a banaliza
a încremeni
a întrista
a sãrãci
a dezumfla
a înfrumuseta
a înverzi
a simplifica
a fortifica
a îngãlbeni
a lichefia
a tonifica
a fructifica
a îngreuna
a multiplica
a tumefia
a îmbogãti
a înlemni
a ofili
a umfla
a împietri
a înmulti
a osifica
a unifica
a înceta
a înnegri
a pietrifica
a vesteji,
etc.
Adesea nu subiectul, ci obiectul devine ceea ce indicã verbul eventiv. Astfel, in propozitia “ Femeile albeau pânza la râu “, sau “ Isi bronza pielea la soare “, se vede ca obiectul devine ceea ce arata verbul, dar lucrul acesta nu rezulta decat daca dezvoltam propozitiile, iar in acest caz, fostul obiect se transforma in subiect : “ Femeile fãceau ca panza sa devina alba ; El facea ca pielea sa devina de culoarea bronzului ...
Verbe dinamice – care arata ca subiectul participa intens la actiune, fiind foarte interesat de ea, de exemplu :
Se bucura de succesele prietenilor sai.
Il cãina tot timpul.
Verbe cauzative sau factitive – care exprima ideea ca subiectul este cauza actiunii, in sensul ca el o provoaca, dar altcineva o executa, de exemplu :
Mã duc la frizer sã mã tund.
În aceasta propozitie, de fapt, cel care tunde, este frizerul, si nu vorbitorul subiect. Acesta spune totusi “ mã tund “, intelegand ca “ pune “ sau “ face “, “ determinã “, etc. – pe frizer – sã îl tundã.
În exemplul urmator situatia este similarã :
- Unde v-ati cusut rochia ?
- La cooperativa de croitorie din cartier.
Verbul din propozitia interogativa inseamna “ ( unde ) vi s-a cusut, la comanda dumneavoastra, rochia ? “ , si nu “ in ce loc ati stat dumneavoastra sa o coaseti “.
In româneste nu avem verbe cauzative cu forma speciala, dar modalitatea de a construi enunturi cu inteles cauzativ este curenta.
Notã : In unele studii prin factive ( factitive ) se inteleg si verbele care au semnificatia “ a face ca obiectul sa se modifice potrivit cu ceea ce indica verbul “.
De exemplu :
Minte de-ngheatã apele ( = face apele sa inghete ).
Au secat balta ( = au facut balta sa devina seaca ), etc.
VERBE NEPREDICATIVE
Verbe-copulã
Cea mai importanta functie a verbelor este aceea de predicat.
Cand o indeplinesc, ele sunt verbe predicative.
Unele nu pot sa indeplineasca insa aceasta functie decat cu ajutorul unui substantiv, al unui adjectiv, numeral sau pronume.
Astfel, in propozitii ca cele de mai jos, fi nu este singur predicat, ci impreuna cu substantivul sau adjectivul care ii urmeaza :
( 1 ) Luna este satelitul natural al pamantului.
( 2 ) Vremea a fost calduroasã.
Verbele care – ca si fi de mai sus – nu au calitatea de a fi singure predicat, pentru ca nu fac decat sa lege subiectul cu un substantiv, adjectiv, numeral sau pronume se numesc verbe copulã, adica “ verbe de legatura “.
Verbe-copulã mai des folosite, afarã de ( a ) fi, sunt :
Ø ( a ) deveni,
Ø ( a ) face,
Ø ( a ) preface,
Ø ( a ) pãrea,
Ø ( a ) rãmâne,
Ø ( a ) redeveni.
De exemplu :
( 3 ) Frigul devine insuportabil.
( 4 ) Femeia rãmãsese vãduvã.
( 5 ) Cãtelul se fãcuse mare.
( 6 ) Rãzvan pãrea voinic si curajos.
Substantivul, adjectivul, numeralul sau pronumele legat de subiect cu ajutorul unui verb-copulã este considerat nume predicativ.
Verbe ca cele de mai sus pot sa fie insa si ele predicate.
Aceasta se intampla ori de cate ori nu mai leaga subiectul de altceva, ci sunt folosite cu intelesul lor propriu-zis, de exemplu :
( 1 ) In sala de asteptare sunt cateva persoane. ( sunt = “ se aflã “ )
( 2 ) A fost odata ca niciodata. ( a fost = “ a existat odata “ ceva ... )
( 3 ) Ionel a ramas in urma coloanei ( a ramas = “ a mers in asa fel, incat se aflã acum in urma coloanei “ ).
( 4 ) Cãtelul fãcea tumbe ( fãcea = “ executa “ ).
Verbe auxiliare
Verbele auxiliare sau ajutatoare servesc la formarea timpurilor compuse.
Astfel, “ am“ din „ Am invãtat“ arata in combinare cu „ invatat“ cã invatarea a avut loc in trecut ; “voi” din “Voi invãta” arata ca invatarea se va intampla in viitor, s.a.m.d.
În limba românã sunt trei auxiliare :
- ( a ) avea,
- ( a ) fi,
- ( a ) vrea.
( A ) AVEA
( a ) avea verb auxiliar :
( eu ) am
( tu ) ai
( el, ea ) a
( noi ) am
( voi ) ati
( ei, ele ) au
( eu ) as
( tu ) ai
( el, ea ) ar
( noi ) am
( voi ) ati
( ei, ele ) ar
( a ) avea verb predicativ :
( eu ) am
( tu ) ai
( el, ea ) are
( noi ) avem
( voi ) aveti
( ei, ele ) au
( A ) VREA
( a ) vrea, verb auxiliar :
( eu ) voi / oi
( tu ) vei / ei, ãi, îi, -i
( el, ea ) va / o
( noi ) vom / om
( voi ) veti / eti, ãti, îti, -ti
( ei, ele ) vor / or
( a ) vrea, verb predicativ :
( eu ) vreau
( tu ) vrei
( el, ea ) vrea
( noi ) vrem
( voi ) vreti
( ei, ele ) vreau, vor
Auxiliarul ( a ) fi se deosebeste de ( a ) avea si ( a ) vrea in doua privinte :
- are aceleasi forme ca auxiliar si ca predicativ ;
- impune insusi timpul sãu timpurilor compuse ; de exemplu :
( a ) fi, ca verb auxiliar :
- prezent -
( Eu ) sunt invatat
( Tu ) esti invatat
( El, ea ) este invatat/ã
( Noi ) suntem invatati
( Voi ) sunteti invatati
( Ei, ele ) sunt invatati/ invatat.
- un timp trecut –
( Eu ) am fost invatat
( Tu ) ai fost invatat
( El, ea ) a fost invatat, invatata
( Noi ) am fost invatati
( Voi ) ati fost invatati
( Ei, ele ) au fost invatati.
( a ) fi, verb predicativ :
- indicativ, timpul prezent ( présent )
Eu sunt ( Je suis )
Tu esti ( Tu es )
El, ea este
Noi suntem
Voi sunteti
Ei, ele sunt
- indicativ, timpul perfectul compus ( passé composé )
Eu am fost ( J’ai été )
Tu ai fost ( Tu as été )
El, ea a fost
Noi am fost
Voi ati fost
Ei, ele au fost.
Verbe semiauxiliare ( a putea, a trebui, a veni, si forma verbala « era « )
Unele verbe si forme verbale se combinã intre ele cu alte verbe aflate la infinitiv sau la conjunctiv, pentru a exprima ideea :
- de necesitate : Trebuie sa pleci ;
- de posibilitate : : Pot sa dorm ; Pot dormi ;
- o intentie : Vrea sa manance ; Imi vine sa râd ;
- o intamplare iminenta evitata : Era sa cada.
Aceste verbe si forme verbale – ( a ) putea, ( a ) trebui, ( a ) veni, ( a ) vrea, era – nu formeaza in felul aratat timpuri compuse si nici moduri propriu-zise.
De aceea, nu pot fi considerate auxiliare.
Ele nu sunt insa nici verbe predicative ( predicatul fiind intreaga constructie ).
Din aceste cauze, au fost numite semiauxiliare, iar pentru faptul ca arata o modalitate, li se spun(e) semiauxiliare de mod, sau modale.
Ca modale, ele au o singura formã pentru toate persoanele. De exemplu :
Eu trebuie ( trebuia / va trebui, etc. ) sa cobor ( Je dois descendre )
Tu trebuie ( trebuia / va trebui, etc. ) sa cobori ( Tu dois descendre )
El, ea trebuie ( trebuia / va trebui, etc. ) sa coboare ( Il, elle doit descendre )
Noi trebuie ( trebuia / va trebui, etc. ) sa coboram ( Nous devons descendre )
Voi trebuie ( trebuia / va trebui, etc. ) sa coborati ( Vous devez descendre )
Ei, ele trebuie ( trebuia / va trebui, etc. ) sa coboare. ( Ils, elles doivent descendre )
Eu era*** sa cad ( J’ai failli tomber ) ( J’allais tomber. J’étais sur le point de tomber )
Tu era sa cazi ( Tu as failli tomber )
El, ea era sa cada ( Il a failli tomber )
Noi era sa cadem ( Nous avons failli tomber )
Voi era sa cadeti ( Vous avez failli tomber )
Ei, ele era sa cada. ( Ils, elles ont failli tomber )
[ *** era – forma verbala, provine de la verbul “ a fi “, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a singular ]
Mie îmi vine ( venea / a venit / venise ) sã râd / a râde ( J’ai envie de rire )
Tie îti vine ( venea / a venit / venise ) sa razi / a rade ( Tu as envie de rire )
Lui, ei îi vine ( venea / a venit / venise ) sa rada / a rade
Nouã ne vine ( venea / a venit / venise ) sa radem / a rade
Vouã vã vine ( venea / a venit / venise ) sa radeti / a rade
Lor le vine ( venea / a venit / venise ) sa rada / a rade.
Ca si verbele-copulã, semiauxiliarele sunt predicate cand se intrebuinteaza in intelesul lor strict, de exemplu :
Ii trebuie timp ( trebuie = “ are nevoie “ ) / Il lui faut du temps. Il a besoin de temps. ( El are nevoie de timp = Lui îi trebuie timp )
Haina iti vine bine ( iti vine = « ti se potriveste « ), etc./ Le vêtement tombe bien sur toi.
Notã.
Nu numai verbe ca cele de mai sus citate nu formeaza singure predicatul.
Astfel, in exemplele :
1. dãdu sã intre, / Il se prépara à entrer
2. începuse sã scânceascã, / Il avait commencé à geindre
3. apucã sã spunã, / Il était parvenu à dire
etc, predicatul nu este constituit numai de primul dintre cele doua verbe ( apuca, dadu, incepuse ) ci de amandoua verbele, pentru ca ele exprimã impreuna o singura unitate de inteles.
Ceea ce le deosebeste de asa-numitele semiauxiliare, este faptul ca ele sunt totdeauna la aceeasi persoana cu subiectul, pe cand celelalte pot sa fie la persoana a III-a, indiferent de subiect.
Pentru alte aspecte ale problemei, vezi Predicatul verbal complex ( pagina 248 ).
“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu