Cu Arjen Dijksman: Verbul în limba românã –continuare - ( 3.2 )

Cu Arjen Dijksman: Verbul în limba românã –continuare - ( 3.2 )

«
De : Olivia Marcov
À : Arjen DIJKSMAN
Envoyé le : Mercredi 31 octobre 2012 15h02
Objet : des leçons de grammaire roumaine pour arjen

Bonjour, Arjen,             

Depuis dimanche nous sommes à la maison sans internet, ce qui est très désagréable.

A partir de dimanche j'ai commencé à écrire les leçons de grammaire roumaine promises, et en ce moment je continue de travailler sur le document " VERBUL INDICATIVUL Gramatica limbii romane prof Ion Coteanu...", car il n'est pas fini.

J'ai commencé [ par ] le Verbe, car tu m'avais montré tes fiches de grammaire de Mme Doina Spita, Imperativul si Conjunctivul.

Alors moi j'ai traité du verbe dans sa totalité, d'après mes livres roumains qui sont très bons, et je joins les documents en format Word avec les leçons que j'ai travaillées jusqu'à présent.

(Pour l'instant j'ai laissé de côté le substantiv, la 2ème leçon promise sur le genre des noms (substantifs) roumains et le nombre des substantifs, mais je vais préparer ces leçons aussi.)

Je souhaite vraiment que ces leçons t'aident à mieux comprendre la langue roumaine, car j'ai vu que tu aimes lire des romans roumains, de la littérature roumaine [...] .

« 

Combinarea sufixelor si desinentelor

Radicalul se combina cu sufixele si desinentele, pentru a constitui forma de indicativ prezent.

In cursul acestei operatii, in radicalul verbelor si in sufixul (secundar) –ez se produc unele modificari.

Sufixele principale ( ã/e, a ; e, i/î ) si sufixele secundare ( -ez, -esc ) nu modifica radicalul intr-un chip care sa merite o atentie deosebita.

Desinentele aduc insa schimbari importante in radical.

( 1 ) Desinenta persoanei a II-a singular, transforma consoanele : c, g, s, t, d, n de la sfarsitul radicalului, in : c(i) [ tchi ], g(i) [ dgi ], s [ sh ], t, z, i ; de exemplu :

Infinitiv	Persoana II singular	Persoana II singular, indicativ prezent	Infinitiv	Persoana II singular	Persoana II singular, indicativ prezent
(a) pica	Tu	pici	(a) alerga	tu	alergi
(a) replica	tu	Replici	(a) bãga	tu	Bagi
(a) sacrifica	tu	Sacrifici	(a) striga	tu	Strigi
(a) mirosi	tu	Mirosi [miroshi]	(a ) cãuta	tu	Cauti [cautzi]
(a) vãrsa	tu	Versi	(a) purta	tu	Porti
(a) lãsa	tu	Lasi	(a) putea	tu	Poti
(a) cãdea	tu	Cazi	(a) spune	tu	Spui
(a) pierde	tu	Pierzi	(a) rãmâne(a)	tu	Rãmâi
(a) uda	tu	uzi	(a) tine	tu	tii

Regula functioneaza si invers, in sensul cã verbele care la infinitiv au pe : c(e) [ tché ], c(i) [ tchi ], g(e) [ dge ], g(i) [dgi ], t(i) [ tzi ], z(i) le transforma in : c, g, t, d la persoana I ( întâi ), de exemplu :

Infinitiv	Persoana II singular	Persoana II singular, indicativ prezent	Persoana I singular	Persoana I singular, indicativ prezent
(a) duce	tu	duci	eu	duc
(a) trece	tu	treci	eu	trec
(a) merge	tu	mergi	eu	merg
(a) trage	tu	tragi	eu	trag
(a) fugi	tu	fugi	eu	fug
(a) ascuti	tu	ascuti	eu	ascut
(a) împãrti	tu	împarti	eu	impart
(a) simti	tu	simti	eu	simt
(a) auzi	tu	auzi	eu	aud

( 2 ) Desinenta –i schimbã adesea vocala ã din radical, in vocala e :

Infinitiv	Persoana a II-a singular	Persoana a II-a singular, indicativ prezent	Persoana I singular	Persoana I singular, indicativ prezent
(a) apãsa	tu	apesi	Eu	apãs
(a ) Vãrsa	Tu	Versi	Eu	vãrs

Desinenta –i schimbã si grupul consonantic –sc- din sufixul –esc, în -st- [sht]

Infinitiv	Persoana a II-a singular	Persoana a II-a singular, indicativ prezent	Persoana I singular	Persoana I singular, indicativ prezent
(a) amorti	tu	amortesti	Eu	amortesc
(a) dãrui	tu	dãruiesti	Eu	dãruiesc

( 3 ) Desinenta ã de la persoana a III-a, a verbelor cu radicalul in consoanã + a, se transformã ea insasi in –e la verbele cu infinitivul in –ia :

Infinitiv	Pers.III	Pers.III, indicativ prezent	Infinitiv	Pers.III	Pers.III, indicativ prezent
(a) apropia	El	apropie	(a) intârzia	el	intârzie
(a) incheia	El	incheie	(a) mânia	el	mânie
(a) incuia	el	incuie	(a) tãia	el	taie

Tot ea ( adica aceeasi desinenta ), dar si la plural, face sa se schimbe un e, sau un o aflat in radicalul verbului, in silaba dinaintea desinentei, - in diftongul ea, si respectiv in diftongul oa, de exemplu :

Infinitiv	Pers.III, singular, plural	Pers.III, singular, plural, indicativ prezent	Infinitiv	Pers.III, singular, plural	Pers.III, singular, plural, indicativ prezent
(a) alerga	El,ea ;ei,ele	aleargã	(a) coborî	El,ea ;ei,ele	coboarã
(a) astepta	El,ea ;ei,ele	asteaptã	(a) doborî	El,ea ;ei,ele	doboarã
(a) cuteza	El,ea ;ei,ele	cuteazã	(a) omorî	El,ea ;ei,ele	omoarã
(a) pleca	El,ea ;ei,ele	pleacã	(a) scoborî	El,ea ;ei,ele	scoboarã

La fel se intâmplã si cu e, din sufixul secundar –ez :

Infinitiv	Pers.III, singular, plural, indicativ prezent
(a) descuraja	Descurajeazã
(a) Imagina	Imagineazã
(a) Studia	Studiazã
(a) Trâmbita	trâmbiteazã

De la aceasta regula sunt insa exceptate verbe precum verbele – cele mai frecvente – cu e in radical, si cu o in radical :

verbe cu e in radical - infinitiv	verbe cu e in radical ( el, ea, ei, ele ) – indicativ, prezent, p.3.sg.,pl.	verbe cu o in radical - infinitiv	verbe cu o in radical ( el, ea, ei, ele ) - indicativ, prezent, p.3.sg.,pl.
A accepta	acceptã	A adopta	adoptã
A aluneca	alunecã	A aproba	aprobã
A amesteca	amestecã	A comporta	comportã
A atesta	atestã	A dezaproba	Dezaprobã
A conserva	conservã	A dezvolta	dezvoltã
A contesta	contestã	A evapora	Evaporã
A cugeta	cugetã	A evoca	evocã
A deda	dedã	A invoca	invocã
A degera	degerã	A ordona	ordonã
A descãleca	descalecã	A poseda	posedã
A detesta	detestã	A preceda	precedã
A încãleca	încalecã	A sufoca	sufocã
A mesteca	mestecã	A secera	secerã
A observa	observã	A transfera A transporta	Transferã transportã

( 4 ) Desinenta e de la persoana a III-a singular, a verbelor cu infinitivul in –ea, sau in –e produce numai schimbarea lui e in ea, lasandu-l neatins pe e.

La fel se intamplã si cand aceasta desinenta apare la verbe cu infinitivul in i, de exemplu :

infinitiv in -ea si in -e	Persoana a III-a, singular, el, ea	Indicativ, prezent	Infinitiv in -i	Persoana a III-a, singular, el, ea	Indicativ, prezent
A vedea	El,ea	vede	A pieri	El, ea	piere
A crede	El, ea	crede	A iesi	El, ea	iese
A drege	El, ea	drege
A merge	El, ea	merge
A trece	El, ea	trece

In schimb, e modifica sufixul secundar –esc, in –este [eshte] :

infinitiv	Persoana a III-a, singular, el, ea	Indicativ, prezent	infinitiv	Persoana a III-a, singular, el, ea	Indicativ, prezent
a amorti	El, ea	amorteste	A ferici	El, ea	fericeste
A dãrui	El, ea	dãruieste	A îmbunãtãti	El, ea	îmbunãtãteste

                                          

Paradigmele prezentului

Potrivit cu cele spuse mai inainte, in limba romana se disting sase ( adica 6 ) serii de prezent indicativ.

Ele sunt reprezentate la fiecare verb in parte prin toate formele, pe numere si persoane.

Acestor serii de forme li se spune paradigme.

( a ) Paradigme fara sufix secundar

Paradigma 1 : se caracterizeaza prin faptul ca, nici radicalul, nici desinenta nu se modificã. De exemplu :

Persoana	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent
	A aduna	A pieri	A cere	A geme	A asterne
Eu	Adun	Pier	Cer	Gem	Astern
Tu	Aduni	Pieri	Ceri	Gemi	Asterni
El, ea	Adunã	Piere	Cere	Geme	Asterne
Noi	Adunãm	Pierim	Cerem	Gemem	Asternem
Voi	Adunati	Pieriti	Cereti	Gemeti	Asterneti
Ei, ele	adunã	pier	cer	gem	astern

Paradigma 2 : se caracterizeaza numai prin modificari vocalice in radical. De exemplu :

Persoana	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent
(pronumele personal)	A muri	A omorî	A coborî	A cuteza
Eu	Mor	Omor	Cobor	Cutez
Tu	Mori	Omori	Cobori	Cutezi
El, ea	Moare	Omoarã	coboarã	cuteazã
Noi	Murim	Omorâm	Coborâm	Cutezãm
Voi	Muriti	Omorâti	Coborâti	Cutezati
Ei, ele	mor	Omoarã	coboarã	cuteazã

Paradigma 3 : se caracterizeaza numai prin modificari consonantice in radical ( la intalnirea consoanei sau a consoanelor finale din radical, cu desinenta ). De exemplu :

Persoana	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent
	A transporta	A evoca	A atesta	A tine (tenir)	A spune (dire)
Eu	transport	evoc	Atest	Tin (si) tiu (je tiens)	Spun (si) spui (je dis)
Tu	transporti	evoci	Atesti	Tii	Spui
El, ea	transportã	evocã	Atestã	Tine	Spune
Noi	transportãm	evocãm	Atestãm	tinem	Spunem
Voi	transportati	evocati	Atestati	tineti	Spuneti
Ei, ele	transportã	evocã	atestã	tin	spun

Paradigma 4 : se caracterizeazã atât prin modificãri vocalice, cât si prin modificãri consonantice in radical. De exemplu :

Persoana	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent
	A lãuda	A apãsa	A provoca	A plãcea
Eu	Laud	Apãs	provoc	Plac
Tu	Lauzi	Apesi	provoci	Placi
El, ea	laudã	Apasã	Provoacã	Place
Noi	Lãudãm	Apãsãm	provocãm	Plãcem
Voi	Lãudati	Apãsati	provocati	Plãceti
Ei, ele	laudã	apasã	provoacã	plac

Persoana	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent
	A vedea	A astepta	A cãsca
Eu	Vãd	Astept	Casc
Tu	Vezi	Astepti	Casti
El, ea	Vede	Asteaptã	Cascã
Noi	Vedem	Asteptãm	Cãscãm
Voi	Vedeti	Asteptati	Cãscati
Ei, ele	Vãd	asteaptã	cascã

Paradigma 5 : se caracterizeaza prin modificarea desinentei, la intâlnirea cu sunetul final al radicalului :

Persoana	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent
	A încheia	A sfâsia	A zgâria	A sufla
Eu	închei	sfâsii	zgârii	suflu
Tu	închei	sfâsii	zgârii	sufli
El, ea	încheie	sfâsie	zgârie	suflã
Noi	încheiem	sfâsiem	zgâriem	suflãm
Voi	încheiati	sfâsiati	zgâriati	suflati
Ei, ele	încheie	sfâsie	zgârie	suflã

Paradigma 6 : se caracterizeaza prin modificari atat in radical, cat si la desinente. De exemplu :

Persoana	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent
	A despuia	A muia	A tãia	A încovoia	A bea
Eu	Despoi	Moi	Tai	încovoi	beau
Tu	Despoi	Moi	Tai	încovoi	bei
El, ea	Despoaie	Moaie	Taie	încovoaie	bea
Noi	Despuiem	Muiem	Tãiem	încovoiem	bem
Voi	Despuiati	Muiati	Tãiati	încovoiati	beti
Ei, ele	despoaie	moaie	taie	încovoaie	beau

( b ) Paradigme cu sufixe secundare –ez sau –esc

Sufixele secundare –ez si –esc nu modificã nici radicalul, nici desinentele. De exemplu :

Persoana	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent	Indicativ prezent
	A cerceta	A forma	A bãnui	A gresi
Eu	Cercetez	formez	bãnuiesc	gresesc
Tu	Cercetezi	formezi	bãnuiesti	gresesti
El, ea	cerceteazã	formeazã	bãnuieste	greseste
Noi	Cercetãm	Formãm	bãnuim	gresim
Voi	Cercetati	Formati	bãnuiti	gresiti
Ei, ele	cerceteazã	formeazã	bãnuiesc	gresesc

IMPERFECTUL

( 1 ) Imperfectul aratã cã actiunea se desfasoara in cursul unei perioade de timp trecute, paralel cu alta actiune.

Toate intelesurile exemplificate in continuare cuprind sub o forma sau alta, pe cel de mai sus.

Astfel, in propozitii si fraze, precum sunt :

(1) Un vapor plutea pe mare.

(2) Se zãrea în depãrtare o luminitã.

(3) Era o cãrutã incapatoare cu coviltir.

(4) Cand se potcovea puricele cu 99 ocale de fier si tot sãrea pânã-n cer.

(5) Avea vreo 18 ani când a iesit calfã. –

se presupune ca ceea ce se întâmplã tine de o imprejurare nespusã, dar gandita, si pe care putem usor s-o imaginam :

Un vapor plutea pe mare ( candva, cand, fara indoiala, s-au petrecut si alte fapte ).

In propozitia (3) trebuie sa mai existe un eveniment exprimat printr-un verb, si legat de “cãrutã” , despre care se vorbeste.

In sfarsit, in propozitiile (4) si (5) intamplarea paralelã cu intamplarea exprimata de verbul la timpul imperfect, este clar aratata.

Datorita acestei calitati, imperfectul este timpul obisnuit al naratiunii.

Notã.

Ca timp al povestirii, el este si indicele trecerii de la realitate, la imaginar, in jocurile de copii :

Tu erai doctorul, si eu te chemam sa vindeci papusa.

Pe langa acest inteles – si odata cu el – imperfectul mai arata cã :

(1)   Actiunea s-a repetat in trecut ( mai ales cand verbul face parte din categoria verbelor momentane ) :

(6) Luminile orasului sclipeau ademenitor in zare.

(7) Iarna punea firimituri la pasarele si privea cum ciuguleau.

(2)   Actiunea inceputa intr-un moment din trecut este intrerupta de ceva :

(8) Tocmai il rugam sa ne dea o mana de ajutor.

(9) Ziceai ca nu prea cunosti lume pe aici ?

(3)   Actiunea este prezentata ca o dorinta politicoasa, modesta, chiar umila :

(10) Voiam sa stiu ce mai face fiul dumneavoastra.

(11) Doream – daca nu va supar – sa va cer un sfat.

Notã.

Imperfectul are aici intelesul unui optativ slabit, si se intrebuinteaza indeosebi cu verbe care inseamna « a dori, a voi » ( Vezi Conditionalul si Optativul ).

(4)   In fraze formate dintr-o propozitie conditionala si o propozitie principala, imperfectul este echivalentul unui conditional trecut ( Vezi Conditionalul, pagina 211 ) ; de exemplu :

(12) Daca tãceai, filozof rãmâneai. ( Daca ai fi tacut, filozof ai fi ramas ).

(13) Ne-am fi pregãtit si noi, daca ne anuntai din vreme. ( Ne-am fi pregatit si noi, daca ne-ai fi anuntat din vreme ).

Formarea imperfectului

Imperfectul se formeaza de la acelasi radical ca si prezentul, cu ajutorul unui sufix si al unor desinente specifice.

Sufixul caracteristic este :

Ø       a : pentru verbele cu infinitivul terminat in : -a, -ia, -chea, -ghea si pentru verbele cu infinitivul in –î ;

Ø       (e)a pentru toate celelalte verbe.

Desinentele sunt :

Persoana	Radical + sufix	Desinenta
eu		-m
tu		-i
El, ea		-a
noi		-m
voi		-ti
Ei, ele		-u

In cursul combinarii sufixului si desinentelor cu radicalul, radicalul nu suferã modificari vocalice ; radicalul suferã insa modificari consonantice, in punctul de intalnire intre el si sufixul –ea, bineinteles cand este cazul.

Paradigmele imperfectului

Imperfectul are numai trei ( adica 3 ) paradigme, potrivit cu sufixul intrebuintat :

Paradigma 1 :

Verbul : INDICATIVUL

Gramatica de baza a limbii romane, prof.Ion Coteanu,

Colectia Sinteze Lyceum, Ed.Albatros, 1982, Bucuresti

«