Siluete ( profiluri ) de oratori
Astazi am privit si ascultat prima parte a pledoariei avocatului francez Jacques Vergès ( atat cat am putut gasi pe internet ) in procesul unui nazist din Lyon pentru faptele savarsite cu 40 de ani in urma, daca ne gandim ca pledoaria a avut loc in anul 1987 la Palatul de Justitie din Lyon, la Curtea de Asize.
Dupa aceea, mi-am amintit de “Siluete ( profiluri ) de oratori”, partea a doua a unei carti in limba franceza despre Teoria si Practica Artei Oratorice ( acesta era chiar numele primei parti, pe care insa nu am avut-o ), pe care in urma cu mai multi ani, prin 2004, o prietena avocata ma rugase sa i-o traduc in limba românã.
Am fost atunci impresionata, afland de la aceasta tanara prietena care lucra pe atunci cu o Maestrã, adica cu o avocata cu mai multa experienta si vechime, cã insasi Maestra ei o rugase daca poate traduce acest fragment din carte.
Intr-adevar, nu credeam cã avocatii obisnuiti cu Justitia noastra, in care dosarele cad in munti peste grefieri si peste judecatori chiar daca nu le iau la timp in pronuntare, in care totul este atat de original sau de specific – ma intreb si cat timp le-a luat avocatilor sa se obisnuiasca cu aceasta “traditie” – mai pot manifesta in zilele noastre un interes pentru arta oratorica, sau pentru profiluri de oratori.
Privind cum pledeaza Maestrul Jacques Vergès la Curtea de Asize, mi-am spus ca asa ceva la noi nu existã si nu a existat.
Si cu adevarat, nu existã in Romania o Curte cu Asize, cu jurati, dar nu este vorba numai de alcatuirea si specificul curtii in sine, cat de faptul cã in fata curtii avocatul pledeaza : pledeaza cu adevarat.
O pledoarie in prima ei parte de o ora si vreo 35 de minute, partea a doua anuntand alte 43 de minute pe care insa nu le-am vazut.
Nu stiu daca atata a fost inregistrat din pledoaria in chestiune, sau daca aceasta a fost ea in intregul ei, insa la finalul primei parti, Maestrul Jacques Vergès spune cã in ziua urmatoare are de gand sa pledeze intre ora 9h00 si 12h00, adica vreo 3 ore.
Ma intreb cati avocati au plans lacrimi amare pentru faptul de a se fi nascut intr-o tara in care cuvantul “Pledoarie” a ajuns unul uitat, neglijat, desuet.
Sau poate asa a fost dintotdeauna, cine stie ?
Unde am putea afla cum a fost Justitia in Romania, daca niciun avocat nu lasã in urma sa carti scrise din experienta sa, din procesele in care a fost implicat in calitatea sa de avocat, o tara in care oamenii mor si iau cu ei in tinutul lui Hades ( Dincolo ) tot ce au vazut si au trait zi de zi.
Am remarcat si varsta judecatorilor si in general a avocatilor din sala de sedinta a Curtii de Asize, a procurorului, si acestia erau persoane avand o varsta, iar cei care pareau mai tineri, pareau si foarte implicati, responsabilizati.
Ceea ce s-a intamplat in sala Curtii de Asize a fost un duel judiciar, in care accentul s-a pus acum pe Pledoaria avocatului apararii.
Insa, asa cum a pledat acel avocat, ma gandesc ca la noi in Romania este de neconceput si cred ca s-ar putea sa am dreptate.
In orice caz niciodata nu am vazut asa pledoarie la noi, si dupa mine, in vremurile din urma, nici atat nu cred sa se mai gandeasca cineva la pledoaria cea de moda veche.
Dar imi spun ca, daca in Romania, un avocat ar fi pledat si ar fi vorbit precum Maestrul Vergès, judecatorul, procurorul ar fi luat-o personal.
In sfarsit, este greu de acceptat ca barza te-a adus aici.
( Desi astazi, cand citesc in Evenimentul Zilei titlul articolului care ne spune ca, in timp, mai multe animale au fost arestate pentru ca ar fi... facut spionaj ! – printre care si o barza, mai nou, prin prisma acestor reconsiderari cu privire la ADN-ul uman, ma gandesc ca ar fi o explicatie : o barza rea, o barza “spion”, rea la suflet ca un spion tocmit pe bani sa faca orice si sa zica orice, in loc sa te aduca intr-o tara mai buna, te-a adus in Romania in plin avant comunist. Daca as afla cine a fost barza care mi-a facut una ca asta si ce a avut cu mine ? ! )
Despre duelul judiciar am citit totusi chiar in cursul de Psihologie Judiciara, pentru ca acolo s-a tratat despre el, dar in nicio carte de Drept.
De pilda, ma gandesc ca poate in procedurã s-ar fi putut alcatui un capitol despre Duelul Judiciar, sau daca nu, atunci in alte carti.
Dar cursurile de Drept in general sunt seci, tehnice, intra direct in materie, si trebuie sa cumperi si sa citesti cursuri de la facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti si unele cursuri ale profesorilor nostri de la facultatea de Drept a Universitatii Spiru Haret.
Daca intrebi azi un avocat : “Bine, bine, esti avocat. Dar concret, ce faci ca avocat ?”
Iti aperi clientul, dar cum faci asta ?
Daca trebuie sa vorbesti in fata instantei, cand ti se dã cuvantul, ce spui ?
Nu in ultimul rand, la noi cel putin, avocatul mai poate fi chemat la Parchet unde i se audiaza clientul si el trebuie sa fie de fata.
Ok, soseste avocatul anuntat de Parchet telefonic la ora 22h30 ( are la dispozitie intre 30 de minute, pana in... maxim 2 ore sa ajunga, daca nu e amendat, o amenda ajunge si la 500 de Lei Noi pentru neprezentare ) si ce face el ?
Se aseaza pe un scaun in fata biroului procurorului, langa clientul sau, si clientul vorbeste, daca nu se prevaleaza de dreptul la tacere, si avocatul in timpul acesta ce face ?
Da, chiar asa, ce face ?
Dupa audierea clientului sau, presupun ca acel client semneaza declaratia ce i s-a luat sau pe care a dat-o in fata procurorului, dupa ce a fost audiat – nu stiu cum, in varianta redare libera sau in varianta intrebari / raspunsui, sau in ambele variante.
Iar avocatul ce face ?
In fine, uneori imi spun ca numai avocat sa nu fii si orice meserie sau profesie e grea.
Desigur, era sa uit faptul ca astazi a fost infiintat acel INPPA, Institutul National pentru Pregatirea Avocatilor, dar el exista de cativa ani numai si inainte nu exista.
Pe de alta parte nu stiu daca la INPPA te invatã cum anume trebuie sa fie un avocat ?
M-am gandit sa va arat acum ce carte frumoasa despre Oratori citea tanara prietena avocata in anul 2004, la recomandarea Maestrei ei ( o avocata cu mai multa vechime si experienta ).
Adevarul este ca eu am plans.
Gandind ce greu este in Romania sa fii lasat in pace si tratat normal de catre oameni si sa iti faci si poti face meseria, profesia, gandind ce psihologie deosebita au oamenii de aici - vazand discutiile numai cate au exista nu foarte demult in acel CSM sau consiliu superior al magistraturii, dupa aceea gandind cum se angajeaza, cum se obtine un post, cum se pastreaza un post, ajungi la concluzia ca Romania chiar iti incalca toate drepturile si nu te lasa sa traiesti, sa existi.
Si, niciodata nimeni nu plateste aici.
Tot ce se intampla rau e privit cu multa normalitate : asa e normal sa fie rau.
S-a intamplat numai o data, insa s-a intamplat, prin anul 1999 sau 2000 cand intr-o sala de sedinta a Curtii de Apel ( sau a Curtii Supreme de Justitie ? Nu cred ... ), atunci cand i-a venit randul si i s-a dat cuvantul, unchiul meu, un avocat pe numele sau Dumitru Andrei nici nu a apucat bine sa deschida gura, ca i s-a si inchis.
Nu mi-a venit sa cred ca judecatoarea ii inchidea gura !
M-am gandit in clipa aceea : cum poate pleda ?
Caci unchiul meu incerca sa pledeze, atat cat se putea in zilele noastre.
In cele din urma a reusit sa vorbeasca, dar pledoaria lui a fost nevoit sa o scurteze.
Desigur cã pentru cei care in trecut macar au iubit avocatura, este interesant sa asculte pledoariile Maestrului Jacques Vergès, poate ca multi dintre ei le-au si ascultat, nu stiu, este probabil ca le-au ascultat, insa cati alti avocati tineri nu sunt !
Voi incerca sa va arãt Siluetele de Oratori, sa vad daca se si poate intr-un singur document ( intr-o singura postare ) caci textul este mai lung.
In schimb este foarte frumos si interesant.
Intr-adevar, nu stiu daca astazi pe un avocat il ajutã Oratoria, presupun ca nu, pentru ca avocatul “Lasã la aprecierea instantei”.
Nici cartile de Drept nu cred sa mai fie cautate de avocati, - mai ales de cei din noua generatie - pentru ca te uiti in lege, ce spune legea si nu mai ai nevoie sa studiezi 4 ani Dreptul decat pentru “hartia” cum i se spune astazi, pe care scrie, desuet : Diplomã.
Daca ai “Hartia” si te uiti in lege pe internet, ce nevoie mai ai de Drept nu stiu ?!
Si pe urma, nimeni nu are timp sa isi piarda.
Avocatura in aceste conditii, s-ar putea practica chiar online, trimiti actele pe e-mail, legea o cauti pe internet, si la sfarsitul “Concluziilor Scrise” sau chiar in cuprinsul lor, in miezul lor scrii mare : “Las la aprecierea instantei”.
Mai ramane ca trebuie sa fii prezent numai in miez de noapte la intalniri “secrete” – urmarirea penala este nepublica – cu procurorul care iti audiaza clientul.
Intr-adevar, acest program al Parchetului este cu adevarat nepotrivit, mai ales daca esti o avocata.
Sedinta de judecata este publica, spune legea, insa dosarele penale, unele din ele sunt astazi secrete.
Cu alte cuvinte, sedinta in care se judeca un dosar penal care contine material, informatie numita “secreta” este publica si trebuie sa fie publica.
Presupun ca nu vede nimeni nicio contradictie aici.
In vara 2007 cand am fost la practica la Curtea de Apel Bucuresti, la Arhiva Penala, nu m-au lasat sa deschid niciun dosar, si au insistat sa imi spuna ca totul este “secret” si este interzis, desi eram o studenta la practica, desi este obligatoriu in anii facultatii de Drept sa faci practica si sustii chiar examenul de practica in sesiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu