Asimetria functionala a emisferelor cerebrale si stilul propriu de a gandi, simti si actiona. Psihologie

Motto :  -  The appearance of a single great genius is more than equivalent to the birth of a hundred mediocrities – Cesare Lombroso  ( 6 November 1835 – 19 October 1909 ) was an Italian criminologist and physician, founder of the Italian School of Positivist Criminology                              

Unfortunately, goodness and honor are rather the exception than the rule among exceptional men, not to speak of geniuses -  Cesare Lombroso

Asimetria functionala a emisferelor cerebrale si stilul propriu de a gandi, simti si actiona

                                                                                                         

Corpul omenesc este numai in aparenta perfect simetric.

In realitate insa, structura, si mai ales functionalitatea corporala sunt asimetrice : mana dreapta este mai dezvoltata – cu mici exceptii -, adica este mai indemanatica, mai precisa in miscari, mai puternica, decat mana stanga ; si jumatatea dreapta a toracelui este mai lata decat jumatatea lui stanga ; fiecare dintre noi avem “ ochiul conducator “, “ piciorul conducator “ ; chiar daca avem un singur creier, si acesta este asimetric : emisfera cerebrala dreapta depaseste, atat ca masa ( cu aproximativ cinci grame ), cat si prin numarul scizurilor, emisfera stanga, dar materia cenusie este dispusa mai mult in emisfera stanga, decat in cea dreapta.

Asimetria emisferelor cerebrale se evidentiaza mai pregnant sub aspect functional.

Autorii care au studiat asimetria functionala a emisferelor creierului la om ( Charcot, 1889 ; Kok, 1967 ; Paivio, 1971 ; Lurija, 1973 ; Dimond et al., 1976 ; Balonov, Deglin, 1976 ; Dobrohotova, Bragina, 1977 ; Kostandov, 1983 ; Traugott, 1986 ; Granovskaja, 1988, s.a. ) evidentiaza caracterul complex al inter-relatiilor dintre “ reflectarea iconica “ si cea logica, a lumii inconjuratoare.

Prima incercare de a explica acest fenomen, a fost facuta cu peste o suta de ani in urma, de catre Jean Martin Charcot, medic francez ( 1889 ).

Folosindu-se de “ datele psihopatologiei cunoasterii “, numita agnozie – tulburare nervoasa constand in incapacitatea de a recunoaste cele vazute, auzite, pipaite, etc. - , acest autor a sesizat ca, emisfera dreapta si cea stanga a creierului functioneaza diferit in procesul perceperii raporturilor spatiale ale obiectelor si fenomenelor.

Astfel, pacientul cu dereglari functionale ale emisferei drepte nu-si recunostea sotia, copiii, si chiar nu se recunostea in oglinda, altfel spus, si-a pierdut simtul cognitiv.

Si, cu toate ca pacientul facea descrieri adecvate privind particularitatile persoanelor cunoscute, aceste nominalizari corecte ale particularitatilor diferentiale, nu-i asigurau recunoasterea persoanelor.

In schimb, pacientul cu dereglari functionale in emisfera stanga nu isi pierdea capacitatea cognitiva, el recunostea persoanele, chiar si in fotografii.

In baza acestor fapte observabile, autorul a dedus ca, dupa toate probabilitatea, deosebirile perceptive se explica prin deosebirile privind localizarea capacitatii de a denumi obiectele – emisfera stanga -, si de a le recunoaste – emisfera dreapta.

Mai tarziu, experimentele clinice ( Kok, 1967 ; Lurika, 1973 ; Dimond et al. , 1976, s.a. ) au demonstrat ca, eliminarea functionala temporara a emisferei stangi a creierului la om, reducea atat capacitatea gandirii logice, cat si pe cea legata de redarea verbala a ambiantei in care se afla omul, in timp ce orientarea lui concret-intuitiva, practica, ramanea neafectata.

De exemplu, pacientii cu eliminarea functionala temporara a emisferei drepte a creierului, pot citi usor si repede o harta, o schema, dar intampina dificultati in orientarea spatiala practica : are loc reducerea localizarii auditive a sunetului ; diminuarea capacitatii de apreciere a raporturilor topografice ( de tipul aproape-departe, sus-jos ), precum si de recunoastere de catre oameni, a locului unde se afla ( nu recunosc incaperea si casa unde au fost de mai multe ori ).

Iesind din casa, ei nu-si pot gasi drumul inapoi ( vezi Kok, 1967 ).                                    

Astfel, emisfera dreapta a creierului este legata de perceperea si prelucrarea impulsurilor auditive si vizuale, transmise pe calea analizatorilor, asigurand formarea imaginilor spatio-temporale concrete, despre obiectele si fenomenele lumii inconjuratoare.

In privinta perceperii si aprecierii timpului, cercetarile clinice au evidentiat ca, emisfera dreapta a creierului asigura reflectarea adecvata a scurgerii timpului, pe cand emisfera stanga marcheaza ordinea cronologica, succesiunea evenimentelor prin includerea reprezentarilor generalizate despre anotimpuri, zile, saptamani, s.a.m.d.

De pilda, Dobrohotova si Bragina ( 1977 ) presupun ca emisfera dreapta marcheaza “ repere temporale “ privind scurgerea timpului, prin “ incarcarea “ cu evenimentele traite, care devin indici, in esenta nontemporali, dar care, evoluand in functie de timp, ghideaza comportamentul omului si, astfel, devin semnale pertinente pentru perceperea si aprecierea timpului.

Aceasta ipoteza a fost sustinuta recent, prin demonstrarea existentei unor mecanisme cronometrice interne : ca model al unui procesor temporal ( Church, 1984 ), care fixeaza informatia temporala in memorie, traducerea ei comportamentala fiind asigurata de existenta unui organ de luare a deciziei ( Vezi Lejeune, Macar, 1994, p. 866 ).

Experimentele clinice demonstreaza ca, eliminarea functionala temporara a emisferei drepte ingreuneaza aprecierea corecta a timpului ; omul este dezorientat in timp, ii scapa perioade intregi din viata, iar uneori apare “ fenomenul regresului cronologic “ : individul se simte intr-un interval concret din trecutul sau, iar despre evenimentele traite, care urmau dupa aceasta perioada, el pare sa nu aiba cunostinta ( vezi Balonov, Deglin, 1976 ).

Cercetarile speciale ( Lurija, 1973 ) stabilesc urmatoarele doua directii privind reglarea pe verticala, ce cuprinde componenta energetica, informationala si reglatoare, si reglarea pe orizontala, ce reflecta legatura functionala intre emisfera stanga si cea dreapta.

Precizam ca datele referitoare la localizarea functiilor in emisfera stanga, si in cea dreapta, a creierului omului au fost obtinute dupa metoda clinica : tratarea bolnavului solicita adesea delimitarea emisferelor cerebrale, prin sectionarea legaturilor nervoase ( Traugott, 1986 ).

Datele cercetarii evidentiaza ca emisferele cerebrale functioneaza succesiv : reducerea sau diminuarea functionala a emisferei stangi, produce o stare de depresie, de apasare, de indispozitie, in timp ce reducerea functionala a emisferei drepte modifica radical starea emotionala : omul glumeste, rade, este plin de optimism ; vorbeste mult, dar vorbirea lui este lipsita de o coloratura emotionala, de expresivitate, de intonatii, si ai impresia ca vorbeste ca un computer.

Sa ne referim la un experiment : unor oameni sanatosi le-au fost prezentate niste filme de scurtmetraj.

Transmiterea diferentiata, in emisfera dreapta si in cea stanga a creierului, a fost realizata cu ajutorul unor lentile speciale.

Spectatorii trebuiau sa aprecieze tonalitatea emotionala a filmului ( umoristic, placut, neplacut, oribil, ingrozitor, etc. ), acordand calificative, de la 1 la 10.

Aceasta cercetare a aratat ca, emisfera dreapta a creierului “ vede lumea “ mai mult intr-o tonalitatea neplacuta, si chiar periculoasa, in comparatie cu emisfera stanga a creierului.

Astfel, s-a stabilit ca leziunile in emisfera stanga produc la om o senzatie de ratacire, de neajutorare, de stare abatuta, in timp ce dereglarile in emisfera dreapta a creierului duc preponderent la o stare de blandete, la un calm imperturbabil, in ciuda imprejurarilor dificile.

Mai mult, in aceasta situatie, omul nu percepe corect starea emotionala a altor persoane, deoarece nu intelege sensul, intonatia vorbirii, cum sunt : tonul iritat, suparat, sau de repros ( vezi Dimond et. Al., 1976 ).

Precizam ca au fost efectuate numeroase experimente clinice cu oameni sanatosi ( Kostandov, 1983 ; Traugott, 1986 ; Granovskaja, 1988, s.a. ).

In cazul in care, sarcina era data emisferei drepte a creierului, encefalograma arata cresterea activismului in emisfera dreapta, si diminuarea concomitenta a activismului in cealalta.

Si, invers, cand sarcina era data emisferei stangi, activismul crestea in emisfera stanga si diminua in emisfera dreapta. ( vezi Arseni et al., 1983, pp. 477-478 ).

O asemenea “ diviziune “ in activismul emisferelor cerebrale evidentiaza asimetria lor functionala.

Tocmai respectiva asimetrie a avut un rol hotarator in aparitia intelectului specific uman.

Precizam ca, la animale aceasta insusire – asimetria functionala a creierului – practic lipseste ( Sarkisov, 1964 ) si aici, vrand-nevrand, se cere sa se explice de ce tocmai Homo Sapiens este, in esenta, unica fiinta ganditoare pe pamant.

Ce forma de gandire era necesara invidizilor, care traiau numai dupa legea selectiei naturale, legea adaptarii la mediul inconjurator ?

Raspunsul este urmatorul : era necesara acea forma de gandire, care le permitea animalelor sa vada pericolul concret, si sa reactioneze imediat la schimbarile aparute.

Se pare ca, la animale ambele emisfere ale creierului sunt “ preocupate “ de descifrarea semnalelor primite pe calea analizatorilor, si de transmiterea comenzilor catre muschi si alte organe.

In orice caz, o simetrie perfecta ( morfologica si functionala ) a emisferelor creierului la animale, este demonstrata prin experiente de laborator.

Poate ca si omul ramanea un locuitor mediocru pe Pamant, daca in evolutia sa nu beneficia de acel cadou biologic generos – asimetria functionala a emisferelor cerebrale.

Emisfera dreapta si-a pastrat functiile “ de veghe “ ale organismului : ea a urmarit modificarile din mediul inconjurator, “ a vazut “ totul foarte concret, si raspundea pentru orientarea spatiala a omului si pentru reactiile lui emotionale la situatiile din jur.

Emisfera stanga, care a fost, in buna masura, eliberata de o parte de sarcini, a dobandit posibilitatea de a analiza si de a generaliza, diferite fapte, cu precadere din viata sociala, de a le reprezenta sub forma unor semne, simboluri.

Asa a aparut posibilitatea formarii conceptelor.

Precizam ca aceasta “ diviziune “ a sarcinilor, a facut activitatea creierului foarte economica, rationala, ceea ce a conditionat dezvoltarea vorbirii, scrierii si calculului mintal.

Si, desi emisfera dreapta a creierului, in principal, este legata functional de emotiile si de reflectarea plastica, iconica a realitatii, iar emisfera stanga – de vorbirea si gandirea logica, aceasta simetrie nu trebuie absolutizata, deoarece emisferele cerebrale interactioneaza si se completeaza reciproc.

Investigatiile psihologice, electrofiziologice, si neurochirurgicale au evidentiat ca, afectarea acestei interactiuni si scindarea ( izolarea ) celor doua emisfere, au ca efect principal, tocmai destramarea unitatii vietii si activitatii psihice, aparitia raporturilor conflictuale intre comenzile emisferei stangi si comenzile emisferei drepte, ceea ce, in situatii reale, creeaza comportamente contradictorii, stari de dezorientare si confuzie ( Gazzaniya, Sperry, 1967 ; Smith, 1972 ; Walsh, 1978 ; Traugott, 1986, etc. ).

Omul la care predomina functional emisfera dreapta, intampina dificultati in intelegerea vorbirii : construieste propozitii scurte, este “ zgarcit “ la vorbe si “ darnic “ la gesturi si mimica ; el recunoaste mai bine figurile, imaginile si se orienteaza mai bine in situatiile practice.

In cazul in care la om predomina functional emisfera stanga, activismul verbal creste, auzul fonematic devine foarte fin : omul receptioneaza vorbirea in soapta foarte repede si repeta cu precizie cuvintele auzite, are un bagaj verbal bogat.

Se schimba caracterul vorbirii : limbajul pasiv devine activ, se dezvolta priceperea de a folosi cuvintele cele mai potrivite in constructia frazelor, limbajul devine literar.

Pe langa aceste imbunatatiri, se constata insa si unele dereglari : omul inceteaza sa mai inteleaga sensul intonatiei, al pauzelor logice, al atitudinii ascunse in dosul cuvintelor, nu diferentiaza vocea unui barbat, de vocea unei femei.

Toate acestea se rasfrang asupra stilurilor individuale, asa cum vom evidentia in capitolele urmatoare.

In rezumat putem spune ca asimetria functionala a emisferelor cerebrale prezinta importanta, prin aceea ca o anumita functie este integrata in mai mare masura, intr-o emisfera care poarta denumirea de dominanta, decat in emisfera cealalta, denumita, corespunzator, subdominanta.

Este foarte semnificativ faptul evidentiat experimental, ca functiile psihocomportamentale nu sunt egal distribuite intre emisfera stanga si cea dreapta, fiecare emisfera realizand o alta “ lume spirituala “.

De aici rezulta rolul extrem de important al conexiunilor inter-emisferice, in sistematizarea si utilizarea in comportament, a structurilor imagistico-intuitive, si a celor formal-abstracte, a comportamentelor afectiv-motivationale, si a celor cognitiv-rationale, a structurilor automatizate si a celor voluntare, a experientei acumulate anterior si a celei abia achizitionate – toate acestea imbinandu-se original, specific, in stilul sau modul de gandire si de actiune, propriu fiecarui individ in parte.

( extras din Psihologia stilurilor de gandire si actiune umana, Mihai Kramar, colectia Collegium, Ed. Polirom, Iasi, 2002 )