Soarele ( 2 )
Suprafata solara
Observarea suprafetei solare
Privit cu o luneta mai puternica, discul solar prezinta o serie de particularitati.
Discul solar nu este uniform luminat, ci spre margine prezinta o intunecare treptata.
Acest lucru se explica prin faptul ca radiatia vine de la aceeasi adancime : in centru, masurata pe normalã, iar la margine, masurata pe oblicã.
Temperatura crescand odata cu adancimea, radiatiile de la marginea discului corespund temperaturilor mai mici, deci cu o intensitate redusa fata de radiatiile de centru.
Granulele
La o luneta puternica, suprafata Soarelui se descompune in formatii mai stralucitoare, numite granule, avand un diametru real, de circa 1 000 km pe un fond intunecat.
Ele se datoreaza unor curenti de conventie, care ridica – la suprafata – mase fierbinti, si dupa racire – circa 7 – 8 minute -, se lasa in jos, si granulele pe care le-au produs dispar, locul lor fiind luat de alte granule.
Petele solare sunt regiuni mai intunecate pe discul solar, deoarece au numai 4 500 K temperatura – in raport cu cele 6 000 K ale discului.
Ele apar in regiuni mari, fin dantelate, mai stralucitoare, numite facule.
Petele nu sunt fixe pe suprafata solara, ci ele se deplaseaza, de la stanga la dreapta, dovedind rotatia Soarelui in sens direct cu o perioada de 25 de zile la ecuator, spre poli ajungand la 35 de zile.
Deci Soarele nu se roteste ca un solid, ci diferential, dovedind astfel compozitia sa gazoasa.
( extras din Astronomie manual pentru clasa a XII-a, Ministerul Invatamantului, Gheorghe Chis, manual elaborat in anul 1965, actuala editie fiind revizuita de prof.univ.dr. Ieronim Mihaila, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. Bucuresti )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu