Terorismul aerian : motivatii, scopuri, modalitati de realizare ( 2 )

Terorismul aerian : motivatii, scopuri, modalitati de realizare ( 2 )

Metode, mijloace si procedee folosite pentru capturarea unei aeronave

Este important de remarcat ca, tacticile si operatiunile teroriste de pretutindeni, dezvaluie un surprinzator de scazut grad de inovatie, in contrast cu un foarte inalt grad de imitare.

Acestea au semnificatii deosebite, pentru modul in care teroristii vizeaza aviatia comerciala si, in fapt, explica relativul numar mic de explozii de aeronave.

Teroristii sunt, inainte de toate, “ devoratori de succes “.

Actul terorist «  trebuie «  , in opinia lor, sa reuseasca pentru ca aceasta este ratiunea existentei lor : a presa asupra guvernelor, pentru a actiona intr-o maniera avantajoasa pentru ei, sau pentru a crea in general un climat de teama si de intimidare, propice pentru exploatarea terorista.

Pentru acest motiv, teroristii au fost, din punct de vedere istoric, in mod remarcabil, adversarii riscului, aderand la acelasi ingust repertoriu tactic, “ incercat si adevarat “.

Deoarece teroristii doresc sa se asigure ca operatiunile lor au cea mai mare probabilitate de succes, marea majoritate a atacurilor lor, nu sunt noutati tactice.

Astfel, se poate spune ca, pe cat de radicali pot fi in politica lor, pe atat de conservatori sunt in operatiunile lor, rareori deviind de la familiar, si aderand la un mod de operare stabilit care, in mintea lor cel putin, minimalizeaza nereusita si maximizeaza succesul.

Teroristii, prin urmare, par sa prefere asigurarea unui succes modest, unor mult mai complicate si complexe, dar potential mult mai rentabile ( in termeni de pierderi si publicitate ), operatiuni.

Aceasta tendinta identificabila are mai multe implicatii pentru teroristul vanator de aeronave.

In primul rand, aceasta sugereaza o repulsie pentru a prelua operatiuni, care nu au o mare, virtual asigurata, cota de succes.

De exemplu, daca teroristii sunt inerent “ devoratori de succes “, ei trebuie de asemenea, sa fie “ devoratori de control “, in dorinta de a influenta si afecta mediul in care are loc operatiunea lor, ca masuri de asigurare a succesului.

Incertitudinile clare ale mediului aviatiei comerciale, create de succesiunea de masuri de securitate, care au fost continuu adoptate peste ani, poate explica de ce teroristii, in fapt, asa de rar au tintit aeronave.

O operatiune impotriva unei aeronave comerciale poate fi zadarnicita, nu numai prin descoperirea dispozitivului exploziv, printre bagajele triate, sau prin prelucrarea unui pasager, dar si prin intarzieri neanticipate la decolare, bagaje ratacite, sau chiar o bomba defecta.

Exemple :

( 1 ) In anul 1985, de exemplu, o bomba a explodat la aeroportul japonez Narita, ucigand doi lucratori si ranind alti patru, in timp ce bagajul era descarcat de la o cursa a companiei Canadian Pacific Airlines. Fara indoiala, aceasta bomba era programata sa explodeze – ca una mai tarziu, in aceeasi zi, pe un zbor Montreal – Londra, al lui Air India, care s-a prabusit in Marea Irlandei – in timp ce avionul era in zbor deasupra apei, facand astfel investigatia criminalistica mult mai dificila, daca nu chiar imposibila.

De altfel, chiar exploziile reusite pot sa nu decurga conform planului.

( 2 ) Zborul Pan Am 103 este poate exemplul tipic, deoarece explozia era calculata sa se intample – ca la explozia in zbor, din anul 1985, a unui avion al companiei Air India – in timp ce aeronava era deasupra apei, in dorinta similara, de a zadarnici investigatia.

In consecinta, inovatiile care s-au adus in operatiunile teroriste impotriva aviatiei comerciale, constau in special in metodele folosite pentru a masca si detona dispozitivele explozive, si nu in tipul de tinta, sau in insisi tacticile concrete.

( II ) S-ar putea spune ca 11 septembrie 2001 marcheaza un salt inainte, in tactica terorista.

La prima vedere asa este, dar daca analizam metoda folosita ne dam seama ca ea imbina doua metode clasice : deturnarea unei aeronave, si impactul mijlocului de transport capcana, condus de teroristi sinucigasi, de tinta.

Cu toate acestea, nu putem nega “ imaginatia “ celui care a avut aceasta idee originala, dar, din pacate, funesta pentru  SUA, Ramzi Yousef.

Mohammed Omari, liderul grupului “ Organizatia 15 mai “, este unul dintre cei mai tehnici, vicleni si periculosi teroristi [ * in cartea lui Christopher Dobson and Ronald Payne, “ The Never-Ending War : Terrorism in the 80s. “, New York, Facts on File, 1987 ].

Viclenia lui deosebita consta in producerea de bombe “ valiza “, care sunt aproape nedetectabile. El este renumit pentru ca a rafinat tehnica folosirii detonatorului barometric, in combinatie cu un dispozitiv detonator ceas.

( 1 ) Se pare ca Omari a inceput experimentele in anul 1972.

( 2 ) Patru ani mai tarziu a incercat sa plaseze un dispozitiv la San Francisco, la bordul unui avion al companiei Pan Am spre Tokyo, dar incercarea a fost descoperita de securitatea aeroportului.

( 3 ) Atunci s-a hotarat sa confectioneze o noua arma, sub forma unei valize.

Planul era sa plaseze valize bomba, in aeronavele americane si israeliene, cu scopul de a le distruge la jumatatea cursei, si de a crea panica in randul potentialilor pasageri ai respectivelor companii aeriene, in special printre aceia care zburau, spre si dinspre, Israel.

Prima dintre aceste valize bomba a fost plantata de agentii lui la Atena, unei femei care era om de afaceri, cu interese in Grecia si Israel.

Femeia a zburat in Israel cu valiza, dar valiza nu a explodat.

S-a reintors in Atena cu valiza dupa ea.

Serviciile de Informatii Vestice au aflat, si s-a declansat un adevarat scandal intre guvernele grec si american, sfarsit prin expulzarea sefului statiei CIA de la Atena.

In final, alte cinci valize au fost recuperate, cu rulourile subtiri de exploziv mulate in tesatura valizei, si detonatoarele fixate in cataramele metalice, pentru a evita detectia razelor – X.

( 4 ) La 17 aprilie 1986, securitatea companiei El Al a gasit o bomba de zece livre, in bagajul lui An Marie Murphy, pe aeroportul Heathrow din Londra, Anglia.

Iubitul ei, palestinianul Nezar Narnas Mansur Hindawi, nu a tinut cont de faptul ca ea era insarcinata, si a trimis-o la moarte sigura, impreuna cu alti 400 de pasageri.

Sofisticata bomba trecuse deja de procesul normal de detectare, si s-a trecut la o cercetare manuala, doar fiindca Murphi era foarte speriata si nervoasa din cauza zborului in sine.

( 5 ) Doua luni mai tarziu, pe aeroportul Barajas din Madrid, Spania, un ceas mic a fost observat pe un monitor al securitatii companiei El Al, intr-o valiza.

Cand a fost deschisa, aceasta a explodat, si a ranit 14 oameni.

In ambele cazuri, a fost folosit un exploziv din plastic, numit Semtex, produs in fosta Cehoslovacie.

Traditionalele tehnici de detectare cu raze-X, sunt ineficiente in fata acestui exploziv.

In timpul anilor ’80, fosta Cehoslovacie a raportat vanzari de Semtex, de 1 000 de tone Libiei, si de 40 000 tone Siriei, Coreei de Nord, Iranului si Irakului.

Toate aceste tari sunt pe lista Departamentului de Stat al  SUA, ca sponsori ai terorismului international.

( III ) Teroristii au cautat sa imite atacuri anterioare reusite, impotriva tintelor identice, folosind aceleasi tactici ( fie folosite de alti teroristi, sau de criminali nepolitici ), mai degraba decat sa incerce experimentarea de noi tactici, sau schimbarea tipurilor de tine ( de exemplu, sunt preferate aeronavele de pasageri, in detrimentul aeronavelor cargo ).

Aceasta inclintie spre imitatie, mai curand decat spre inovatie, este evidentiata cel mai limpede de Istoria insasi a exploziilor in aer, a aeronavelor de pasageri.

Nu trebuie sa uitam ca, aceasta tactica nu este in niciun caz un fenomen nou.

( 1 ) Intr-adevar, primul incident inregistrat, de explozie in aer a unei aeronave comerciale de pasageri, s-a intamplat cu mai mult de 60 de ani in urma, cand o bomba a explodat in timpul unui zbor transcontinental al unui avion al companiei United Airlines, deasupra lui Chesterston, statul Indiana, SUA, pe 10 octombrie 1933, ucigand toti cei sapte pasageri de la bord.

Desi niciun motiv sau suspect, nu au fost vreodata descoperiti, acesta a fost cel mai probabil, nu un atac motivat politic ( de exemplu, terorism ), ci unul executat pentru motive criminale ( de exemplu, fraudarea asigurarilor ) sau strict personale, ciudate ( de exemplu, instabilitate psihica ).

( 2 ) Intr-un tip similar de incident, intamplat in anul 1949, o femeie filipineza si iubitul ei, au angajat doi fosti “ ocnasi “, pentru a plasa o bomba intr-un zbor al unui avion al companiei Filipine Airline.

Motivul a fost clar unul criminal : bomba a fost calculata pentru a-l ucide pe sotul femeii, unul dintre pasageri, in dorinta de a colecta mostenirea, si permite femeii sa se casatoreasca cu iubitul ei.

Bomba a explodat la 7 mai, ucigand toate cele 13 persoane de la bord.

( 3 ) Doar patru luni mai tarziu, alt sot, de aceasta data un barbat canadian, a plasat o bomba cu ceas intr-un avion al companiei Canadian Pacific Airlines, similar, in speranta uciderii sotiei lui, unul dintre pasageri, pentru a colecta polita ei asigurare.

Dispozitivul, care a fost plasat in bagajul nefericitei femei, a explodat in compartimentul de bagaje din fata, in timp ce avionul era la 40 de mile de orasul Quebec, ucigand pe toti cei 23 de pasageri si echipajul.

( 4 ) Intr-un alt exemplu de imitare, sase ani mai tarziu, un alt plan de “ colectare “ a asigurarii : un fiu si-a ucis mama, si alti 44 de pasageri ai unui avion  DC-6, al companiei United Airlines, la 1 noiembrie 1955, plasand o bomba in valiza ei, amplasata in compartimentul de bagaje.

Concluzia, in legatura cu toate incidentele de mai sus, este ca, mult timp inainte ca teroristii sa inceapa sa atace avioanele de pasageri cu bombe, criminali diversi, indragostiti frustrati si lunatici, au fost pionierii utilizarii unei astfel de tactici impotriva acelorasi tinte.

Prin urmare, cineva poate argumenta, persuasiv, ca teroristii au adoptat mai tarziu o tactica ce-si demonstrase deja succesul.

Implicatiile acestui coeficient de copiere al terorismului, in legatura cu actiunile impotriva operatorilor aerieni este clar : teroristii, rareori inoveaza, avand incredere in tactici cunoscute, impotriva tintelor verificate, utilizand tehnici din trecut.

( extras din Terorismul aerian : abordare juridica : prevenirea si gestionarea crizelor, Prof.univ.dr. Costica Voicu, Mircea Ionescu, Bucuresti, Ed. Pro Universitaria, 2006 )