Sistemul stiintelor juridice : Dreptul. Obiectul stiintelor juridice ( 2 )
Obiectul stiintelor juridice ( continuare )
La elucidarea cat mai completa si aprofundata, a vastei problematici a Dreptului, de a caror rezultate beneficiaza stiinta juridica, isi aduc o contributie si alte stiinte sociale, si in primul rand :
§ Filozofia,
§ Sociologia,
§ Politologia,
dar, de asemenea :
§ Economia,
§ Istoria,
§ Etnologia, etc.
Dupa cum am aratat de la inceput, demersul filozofic s-a remarcat in mod deosebit in cercetarea si cunoasterea Dreptului, incat astazi exista o disciplina filozofica distincta, “ filozofia Dreptului “, iar numerosi autori considera ca stiinta dreptului nu se poate lipsi de aprecierile si aportul ei teoretic.
“ Constituirea si progresul stiintei juridice – scrie Mircea Djuvara – nu este posibil, decat prin mijlocirea unei filozofii juridice, pe care, de altfel, oricare jurist o are si o practica, fie ca stie, fie ca nu-si da seama de ea “.
Inscriindu-se pe aceeasi linie de gandire, juristul-filozof italian Giorgio del Vecchio arata ca, filozofia juridica care studiaza Dreptul, sub aspectul sau universal, “ incepe acolo unde sfarseste stiinta dreptului pozitiv, careia ii furnizeaza rationamentele si conceptele sale fundamentale, incepand cu insusi conceptul Dreptului “, caci filozofia si stiinta dreptului se completeaza reciproc, avand nevoie una de alta* [ * G. Del Vecchio, Philosophie du Droit, Dalloz, Paris, 1953, p. 19-20 ].
Unii autori ajung chiar sa identifice aproape Teoria generala a dreptului, cu filozofia dreptului.
Jean Dabin arata ca, autorii germani prefera denumirea de filozofie a dreptului, in vreme ce in Franta, Belgia, Anglia si SUA, este mai uzitata denumirea de “ Teorie generala a dreptului “ * [ Jean Dabin, Théorie générale du Droit, Dalloz, Paris, 1969, p.8, W. Friedmann, Théorie générale du Droit ( Legal Theorie ), L.G.D.J., Paris, 1965, p.3-5 ].
In realitate, intre teoria dreptului si filozofia dreptului, exista atat intrepatrunderi, chiar suprapuneri, cat si distinctii.
Exista intrepatrunderi, pentru ca Teoria generala a dreptului isi pune probleme filozofice privind natura si esenta Dreptului, dar, fara a se limita la acestea, abordeaza conceptele, principiile si legitatile ce intra in problematica generala a stiintei dreptului.
Extinderea si afirmarea, tot mai puternica, a sociologiei cu specializari pe diferite domenii, inclusiv in cel al Dreptului, au dus la crearea ca discipline distincte, a sociologiilor de ramura, cum este si sociologia dreptului ( sau juridica ).
Cercetarile sociologice ale fenomenului juridic, completeaza in mod fericit si necesar, cunostintele noastre despre Drept, fiind un sprijin real al stiintelor juridice.
Stiintele politice sau politologice, a caror dezvoltare si afirmare cunoaste o amploare deosebita in secolul al XX-lea, se intrepatrund si ele in mod organic cu stiintele juridice, lucru firesc si necesar, daca avem in vedere legatura indisolubila dintre Drept si Stat.
Autorul englez W. Friedmann subliniaza, alaturi de importanta demersului filozofic, si pe cel politologic, in studiul teoriei dreptului.
Caci, spune el, orice idee asupra finalitatilor Dreptului, se bazeaza pe conceptiile omului, in acelasi timp fiinta rationala si fiinta politica.
In studiul Dreptului, de un real folos sunt si cercetarile, considerentele si rezultatele obtinute de alte stiinte, precum :
§ Istoria,
§ Economia,
§ Psihologia,
§ Antropologia,
§ Etnologia, s.a.
Dar stiinta juridica a cunoscut o dezvoltare extraordinara, in Epoca Contemporana, urmare a cresterii importantei si rolului Dreptului in societate, atat in relatiile interne, cat si in relatiile internationale, inscriindu-se intr-o masura mai mica sau mai mare, in saltul general produs de noua revolutie stiintifica, beneficiind totodata, de rezultatele acesteia, mai ales pe plan metodologic, prin utilizarea procedeelor oferite de informatica si cibernetica, in curs de a fi insusite si implementate tot mai mult, si in cercetarea stiintifica juridica.
Ca urmare, evantaiul disciplinelor juridice s-a marit si diversificat, au aparut noi ramuri si subramuri, unele cu caracter pur juridic, altele cu caracter mixt sau auxiliar.
Stiintele juridice sunt angajate si ele, in cercetarea pluri-disciplinara si inter-disciplinara, devenita atat de actuala si de indispensabila, astazi.
Ansamblul disciplinelor juridice se constituie intr-un sistem al stiintelor juridice, in cadrul caruia se pot distinge, in functie de sfera si de modul de abordare a studiului Dreptului, trei grupe, si anume :
- stiinte juridice teoretice, globale ;
- stiinte juridice de ramura ;
- stiinte juridice istorice.
In cadrul primei grupe se inscrie disciplina Teoria generala a dreptului, avand ca obiect abordarea teoretica, generala, a Dreptului in intregul sau, studiul global al Dreptului, ca fenomen social, cu functiile si formele sale de manifestare.
Aparitia si constituirea Teoriei generale a Dreptului, ca ramura juridica a stiintelor juridice, este de data mai recenta, in secolul al XX-lea, in prima sa jumatate si mai pronuntat dupa cel de al doilea razboi mondial.
Aceasta nu inseamna, nicidecum, ca abordarea teoretica generala a studiului Dreptului, ar fi fost neglijata pana in epoca contemporana.
Dimpotriva, asa cum am mentionat, preocupari in acest sens au existat, din cele mai vechi timpuri.
Ele au avut insa, si au continuat sa aiba, de-a lungul secolelor, un caracter preponderent filozofic, ajungandu-se in secolul al XIX-lea, la constituirea filozofiei dreptului, ca ramura distincta a Filozofiei, si ca disciplina de invatamant, destinata studiului teoretico-filozofic al Dreptului* [ * In legatura cu istoricul filozofiei si teoriei generale a dreptului, in : Giorgio del Vecchio, Philosophie générale du Droit, Dalloz, Paris, 1953 ].
In unele tari, o disciplina cu acelasi subiect, apare sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.
Treptat, in special in secolul XX, incepe sa se contureze ca o disciplina distincta, cu caracter mixt, juridico-filozofic, in care ponderea teoretico-juridica sau filozofica, varia, de la un autor la altul.
In numeroase tari din Europa si America apar manuale de Teoria generala a dreptului*, precum si alte studii, monografii din sfera teoriei dreptului, datorate unor remarcabili juristi teoreticieni, precum : Rudolf von Ihering, Georg Jellinek, François Gény, Hans Kelsen, Mircea Djuvara, etc.
* De exemplu, Claude du Pasquier : Introduction à la théorie générale et à la philosophie du Droit, 1893, 1937 ; J. Halsaert : Théorie générale du Droit ( 1948 ) in Elvetia ; Paul Roubier : Théorie générale du Droit ( 1946 ) ; J. Bréthe de la Gressaye-M. Laborde-Lacoste : Introduction générale à l’étude du droit ( 1947 ) in Franta ; F. Carnelutti : Theoria generale del diritto ( 1940 ) in Italia ; R. Stammler : Theorie der Rechtswissenschaft ( 1911 ) ; H. Kantorowicz : Der Kampf und die Rechtswissenschaft ( 1906 ) ; Gustave Radbruch : Einfürung in die Rechtswissenschaft ( 1910 ) in Germania ; Austin : Lectures on jurisprudence or the philosophy of positive law ( 1863 ) ; W. Friedmann : Legal theory ( 1944 ) in Anglia ; A. Kocourek : An introduction to the Science of law ( 1930 ) ; R. Pound : Outlines of lecture on jurisprudence ( 1928, a IV-a editie ), in SUA ; Jean Dabin, Théorie générale du droit ( 1953 si 1969 ), in Belgia Wilson Souza Campos Batalha : Introduçao ao Direito ( 1968 ) si Introduçao ao Estudo do Direito ( 1981 ) Rio de Janeiro, s.a.
In tara noastra, la fel, cunostintele generale teoretice despre Drept, s-au afirmat si s-au predat in invatamantul superior, sub forma unor discipline cu caracter filozofic : Filozofia dreptului sau Enciclopedia dreptului, datorate unor profesori eminenti, precum : C. Dissescu, Mircea Djuvara, Eugeniu Sperantia.
In 1930, apare « Teoria generala a dreptului “, o lucrare remarcabila, in 3 volume, de Mircea Djuvara.
Este de notat ca, pana in anul 1948, in cadrul facultatilor de Drept, o serie de principii si concepte ale teoriei dreptului, erau predate in partea introductiva a cursurilor si a manualelor de drept civil.
Mentionam ca, si dupa constituirea Teoriei generale a dreptului, ca o ramura distincta a stiintelor juridice, ea continua sa fie marcata mai puternic, sau mai putin relevant, in functie de autor, de pecetea gandirii fiozofice.
Si nu numai filozofice, uneori se remarca sub anumite aspecte, influenta abordarii sociologice si politologice.
Numai Hans Kelsen si adeptii sai, au cautat sa elimine orice influenta metajuridice, si sa elaboreze cunoscuta “ teorie pura a dreptului “.
Pornind de la legatura indisolubila dintre Drept si Stat, ceea ce face ca unii oameni de stiinta, specialisti in teoria dreptului, sa se ocupe de asemenea, de teoria Statului, au aparut lucrari teoretice cu caracter monografic, sau cursuri universitare dedicate studierii comune, a Statului si Dreptului, constituindu-se si o disciplina distincta de Teoria generala a Statului si Dreptului *.
* De exemplu, G. Jellinek : Allgemeine Staatslehre, 1900, acelasi autor : L’Etat moderne et son droit ( 1913 ) ; L. Petrazyeki : Théorie du droit et de l’Etat, ( 1907 ) ; Hans Kelsen : Allgemeine Staatslehre ( 1925 ) ; Radomir Lukic, Théorie de l’Etat et du Droit, Dalloz, Paris, 1974 ; I. Ceterchi, s.a. : Teoria generala a Statului si Dreptului, Bucuresti, 1967.
In Uniunea Sovietica si apoi, dupa exemplul sovietic, in celelalte tari, foste socialiste, s-a constituit si predat, ca o disciplina aparte, Teoria generala a Statului si Dreptului, disciplina marcata insa puternic, ca toate disciplinele juridice si sociale in general, de ideologia marxist-leninista.
In principiu, stiinta juridica ar fi incompleta, iar juristul unilateral fara studierea Statului, in asa masura cele doua fenomene – Statul si Dreptul – sunt de legat unele de altele.
De aceea, in lipsa unei discipline unice, de Teoria generala a Statului si Dreptului, Teoria generala a Statului se analizeaza, fie in cadrul unei alte discipline juridice, de regula Dreptul Constitutional, fie ca o disciplina distincta politologica – Teoria Statului.
In orice caz, Teoria generala a dreptului, nu poate evita abordarea unor teme privind Statul, legatura sa cu Dreptul, fiindca numai astfel, va putea da o imagine armonios inchegata si bine conturata asupra Dreptului.
( extras din Introducere in Teoria Generala a Dreptului, prof.dr.doc. Ioan Ceterchi, lector univ.dr. Ion Craiovan, Colectia Juridica, Ed.All, 1993, 1996, Bucuresti )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu