Sistemul stiintelor juridice : Dreptul. Obiectul stiintelor juridice ( 3 ). Juristul
Obiectul stiintelor juridice ( continuare ). Juristul
Revenind la cercetarea si definirea obiectului Teoriei generale a dreptului, este de retinut ca, ea studiaza Dreptul in ansamblul sau, in generalitatea si integralitatea sa, ordinea juridica in globalitatea sa.
Teoria generala a dreptului formuleaza definitia Dreptului, celelalte concepte, categorii specifice Dreptului cu care opereaza, fiind valabile pentru toate stiintele juridice, cum sunt, bunaoara, categoriile de :
§ Norma juridica,
§ Izvor de drept,
§ Sistem de drept,
§ Ordine de drept,
§ Raspunderea juridica,
§ Drept subiectiv, s.a.
De asemenea, ea formuleaza o serie de principii generale, valabile pentru toate stiintele juridice.
De exemplu, principiile :
§ Principiul legalitatii,
§ Principiul suprematiei legii,
§ Principiul neretroactivitatii legii,
§ Principiul prezumtiei de cunoastere a legii : “ Nemo censetur ignorare legem “ ( “ Nimeni nu se poate scuza ca nu cunoaste legea “ ), s.a.
Teoria generala a dreptului studiaza, de asemenea, metodologia de cercetare folosita de stiinta dreptului.
O atentie deosebita acorda aceasta disciplina, studierii corelatiei dintre Drept si putere, Drept si Stat.
Pentru intelegerea unor concepte, teorii sau principii, este necesara evocarea evolutiei istorice a acestora, ca si incadrarea lor in diferite scoli si curente despre Drept, aparute de-a lungul timpului.
Teoria generala a dreptului este, evident, o stiinta, intrucat ea opereaza cu :
§ Concepte,
§ Teorii,
§ Principii,
§ Legitati,
dar, intr-un anume sens poate fi privita si ca o arta, in masura in care ea solicita din partea juristului, pe langa cunostinte, talent, maiestrie in a sesiza, cerceta fenomenul juridic, a-i cuprinde legitatile.
Teoria generala a dreptului nu ramane la nivelul abstractiilor, ea are, de asemenea, o importanta practica, servind nemijlocit procesului de elaborare si aplicare a Dreptului.
In acest scop, este studiata tehnica juridica privind elaborarea si realizarea actelor juridice.
Sub aspect epistemologic, Teoria generala a dreptului, raportata la sistemul stiintelor juridice, are un caracter de stiinta fundamentala, si, totodata, de sinteza.
Conceptele, categoriile si legitatile create de teorie, sunt folosite de toate celelalte discipline. In acelasi timp, datele si concluziile acestor discipline sunt folosite de teorie, pentru definirea acestor concepte.
Ca disciplina de invatamant, Teoria generala a dreptului are si un caracter propedeutic, de Introducere in studierea stiintelor juridice.
Ea poate fi insa, si o disciplina conclusiva, de sinteza, dar pentru aceasta ar trebui studiata intr-unul din ultimii ani, sau chiar in ultimul an, dupa parcurgerea studierii unei bune parti a disciplinelor de invatamant.
Denumirea data cursului, in actualul plan de invatamant, de Introducere in studiul dreptului, predat la inceputul studiilor juridice universitare, tine seama de sarcina inevitabila a acestei discipline, de a “ introduce “ studentul, in lumea “ Dreptului “, de a-i deschide portile universului juridic, ale Justitiei, dreptatii si adevarului, in apararea carora a pornit in momentul optiunii pentru profesia de jurist.
In ce priveste stiintele juridice de ramura, acestea s-au constituit pe masura dezvoltarii si extinderii reglementarilor juridice, in cele mai diverse domenii ale vietii sociale, si constituirea ramurilor – si subramurilor – de drept.
In principiu, ramura de drept formeaza obiectul unei stiinte juridice de ramura.
Astfel, dreptului constitutional ii corespunde stiinta dreptului constitutional, dreptului civil, stiinta dreptului civil, dreptului penal, stiinta dreptului penal, s.a.m.d.
Studiul dreptului international face obiectul stiintei dreptului international.
Este important de retinut ca, in denumirea curenta nu se foloseste terminologia completa – de exemplu : stiinta dreptului constitutional -, ci terminologia ramurii – drept constitutional, drept civil, drept international, etc., si pentru a desemna disciplina stiintifica respectiva.
Pe masura ce, reglementarile juridice abordeaza domenii si aspecte noi de reglementare, fenomen ce se manifesta tot mai evident in epoca actuala, ca urmare a transformarilor sociale, stiintifice si tehnologice, interne si internationale, apar si noi discipline stiintifice, sau tendinte de a crea noi ramuri ale stiintelor juridice.
In acest sens se vorbeste, bunaoara, de dreptul populatiei, dreptul mediului inconjurator, dreptul afacerilor, sau dreptul comunitar pentru relatiile Comunitatii Economice Europene.
Studiul istoric al Dreptului, face obiectul diferitelor ramuri ce formeaza disciplinele, sau stiintele juridice istorice.
Dupa modul in care este abordata cercetarea istorica a Dreptului, in general, in toata lumea, intr-o anumita tara, sau numai a unei anumite institutii, se pot distinge, Istoria generala a dreptului, Istoria dreptului dintr-o anumita tara, de pilda, Istoria dreptului romanesc, sau Istoria unei ramuri sau institutii, cum ar fi : Istoria dreptului penal, sau Istoria dreptului de proprietate, etc.
Aici trebuie sa distingem si disciplina Istorie a doctrinelor ( sau gandirii ) juridice care are ca obiect, asa cum reiese din denumire, analiza evolutiei istorice a diferitelor curente, teorii sau scoli juridice.
La studiul fenomenului juridic isi aduc, de asemenea, contributia unele stiinte de granita, inter-disciplinare, ce pot fi considerate ca auxiliare ale stiintelor juridice, cum sunt :
§ criminologia,
§ criminalistica,
§ medicina legala,
§ psihiatria judiciara,
§ statistica judiciara,
§ informatica,
§ cibernetica, s.a. –
acestea au un rol important in sprijinul organelor implicate in activitatea juridica in diferitele ipostaze.
Rolul si importanta juristului
Odata cu aparitia si dezvoltarea Dreptului, au aparut si juristii, ca o categorie de profesionisti, care sa asigure elaborarea, si mai ales aplicarea Dreptului.
Desigur ca, elaborarea Dreptului nu este o opera exclusiva a juristilor. Fiind un act politic, de conducere statala a societatii, elaborarea Dreptului si, in primul rand, legiferarea se realizeaza in formele determinate de sistemul politic al tarii respective, in societatile democratice in cadrul separatiei puterilor in Stat.
Dar, practica vietii parlamentare si de guvernare, a facut necesara participarea juristilor intr-o forma sau alta, la aceste activitati.
Cat priveste aplicarea jurisdictionala a Dreptului, acesta necesita, prin excelenta, juristi profesionisti, judecatori, procurori, avocati, jurisconsulti.
Se stie ce importanta deosebita o are statutul independent al magistratului, intr-un Stat de drept.
Activitatea juridica este complexa, iar profesiile juridice destul de diversificate.
Juristul, oricare i-ar fi specialitatea si domeniul activitatii, trebuie sa cunoasca temeinic legea, sa fie patruns de valorile umane integrate de Drept :
§ dreptatea,
§ justitia,
§ egalitatea,
§ demnitatea umana,
§ respectul fata de drepturile omului.
Juristul trebuie sa aiba spirit juridic, sa inteleaga spiritul si litera legii, sa aiba simtul dreptatii. El trebuie sa fie ostil, fara rezerve, oricarui abuz, arbitrar.
Fiind pregatiti pentru un domeniu anume de activitate, juristii politisti sunt agenti directi ai puterii publice, avand statut propriu.
Ei actioneaza in contact nemijlocit cu populatia, fiind purtatori ai autoritatii, ingradita si guvernata de lege.
In Statul de drept, juristul este pus sa serveasca :
§ interesele legale ale cetatenilor,
§ ordinea de drept in conformitate cu Constitutia, si
§ legile tarii.
Studiul Teoriei generale a dreptului are, asadar, o importanta deosebita pentru juristii profesionisti, pentru :
§ formarea gandirii juridice,
§ a simtului juridic,
§ pentru insusirea stiintei si artei aplicarii Dreptului.
( extras din Introducere in Teoria Generala a Dreptului, prof.dr.doc. Ioan Ceterchi, lector univ.dr. Ion Craiovan, Colectia Juridica, Ed.All, 1993, 1996, Bucuresti )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu