Motto : - Life is all memory except for the one present moment that goes by so quick you can hardly catch it going. - Tennessee
Sistemele mnezice : Memoria senzoriala
Memoria ecoicã sau auditivã
Persistenta sunetelor in registrul senzorial auditiv, nu a capatat inca o determinare atat de exacta.
Durata memoriei ecoice a fost estimata, pe o plaja de valori, intre 200 milisecunde – 2 secunde.
Intr-un experiment invocat adesea in literatura de specialitate, Plomp ( 1964 ) prezinta succesiv, doua sunete de intensitate medie.
Daca intervalul dintre cele doua sunete crestea pana la 200 de milisecunde, subiectii relatau ca au auzit un singur sunet.
Aceasta inseamna ca, un stimul auditiv poate fi prelungit pana la aproximativ 200 de milisecunde, pentru a face fuziune cu un sunet ulterior.
Peste aceasta valoare subiectul surprinde doua sunete distincte.
Masuratorile pragurilor senzoriale diferentiale – o metoda psihologica bine cunoscuta – se dovedesc relevante, asadar, si pentru masurarea duratei memoriei senzoriale ( auditive ).
Ca si in cazul memoriei iconice, suntem tentati sa credem ca, intervalul de 200 de milisecunde este reclamat de detectorii de trasaturi, pentru a extrage trasaturile fizice ale stimulilor acustici.
O astfel de ipoteza s-ar putea valida coroborand datele psihofizice, cu datele referitoare la frecventa si durata potentialului de activare pentru detectorii de trasaturi.
Intr-un alt experiment, Crowder si Morton ( 1969 ) au utilizat o metoda similara celei folosite de Treisman ( 1960 ), inlocuind insa stimulii vizuali, cu stimuli auditivi.
Acestia erau urmati de un fascicol luminos de intensitate ridicata, medie sau scazuta.
Sarcina subiectilor era de a reproduce cat mai multe dintre sunetele auzite anterior dintr-o serie, in functie de intensitatea stimulului luminos.
Cei doi cercetatori, utilizand mai multe loturi de subiecti, maresc mereu intervalul dintre stimulii auditivi prezentati concomitent, si stimulul vizual ulterior.
Se constata o deteriorare lenta a performantelor mnezice pentru un rastimp de aproximativ 2 secunde, urmata de o scadere brusca, substantiala dupa acest interval.
De aici se conchide ca, durata maxima a memoriei ecoice, este de aproximativ 2 secunde.
Cercetari ulterioare au redus acest interval, fara a oferi o valoare cat de cat constanta ( Martindale, 1991 ).
Ramane cert faptul ca, durata memoriei ecoice nu depaseste 1, 5 - 2 secunde, si ca memoria ecoica are o durata mai mare decat memoria iconica.
Persistenta mai indelungata a stimulilor auditivi, fata de cei vizuali este explicata, adesea, prin anatomia analizatorului auditiv, care permite o receptionare mai lenta a stimulului corespunzator ( Allport, 1990 ).
Investigatiile intreprinse asupra celorlalte tipuri de memorie senzoriala ( olfactiva, tactil-kinestezica, etc. ) sunt insuficiente pentru a permite extragerea unor concluzii valide.
Pe baza datelor asupra memoriilor ecoice si iconice, sunt plauzibile inca doua remarci cu caracter mai general.
( 1 ) Intai, ca memoria senzoriala vizeaza retinerea informatiei pre-categoriale.
Aceasta remarca deriva logic din faptul ca, procesul de categorizare, de stabilire a apartenentei unui stimul la o clasa, este un proces atentional, care reclama atentia subiectului.
Or, retentia stimulului, cateva sutimi de secunda dupa incetarea actiunii lui asupra receptorului, nu reclama atentia, nu este insotita de senzatia subiectiva de efort, specifica proceselor atentionale.
In plus, detectorii de trasaturi care se activeaza in acest rastimp extrag, dupa cum s-a mentionat, doar caracteristicile fizice simple ale stimulului, fara sa-l categorizeze.
Ca atare, avem motiv sa conchidem asupra caracterului pre-categorial al informatiei din registrul memoriei senzoriale.
Nu vom retine, de pilda, semantica unui cuvant, ci liniile, unghiurile, contururile din care sunt formate literele care ii intra in componenta ( stimulul vizual ), sau intensitatile diferite ale sunetelor, in cazul in care cuvantul respectiv este receptionat auditiv.
Sa notam insa, ca subiectii au realizat performante superioare la sarcina de tip Sperling, doar atunci cand grafemele au fost asemanatoare cu literele latine, nu si in cazul unor grafeme dintr-o scriere necunoscuta ( Butler, 1974 ).
( 2 ) In al doilea rand, memoriile senzoriale au o locatie anatomo-fiziologica specifica.
Cercetarile lui Penfield ( 1955 ) au relevat ca stimularea electrica a unor zone cerebrale specifice, determina aparitia unor senzatii apartinand unor modalitati senzoriale specifice.
Aceeasi senzatie reaparea daca era stimulata aceeasi zona, la intervale de timp diferite.
Rezumand, sa retinem in memoria noastra de lunga durata ( sic ! ) ca :
- memoria senzoriala consta in prelungirea persistentei stimulului, dupa incetarea actiunii sale asupra receptorului, pentru a permite activarea detectorilor de trasaturi ;
- memoria senzoriala este specifica unui anumit tip de senzatii, asadar, avem mai multe memorii senzoriale ;
- aceste memorii au o locatie anatomica precisa, chiar daca insuficient studiata, si,
- informatia retinuta este pre-categoriala, iar retentia ei se face automat, pre-atentional.
( extras din Psihologie cognitiva Modele teoretico-experimentale, prof.univ.Mircea Miclea, editia a II-a revazuta, Editura Polirom, colectia Collegium, Iasi, 1999 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu