Motto : - Life is all memory except for the one present moment that goes by so quick you can hardly catch it going. - Tennessee
- We are hollow men. – T.S. Eliot
Sistemele mnezice : Memoria senzoriala
Memoria iconicã ( vizualã )
Notiunea de memorie senzoriala denota persistenta reprezentarii senzoriale a stimulului, timp de cateva sutimi de secunda, dupa ce stimulul a incetat sa actioneze asupra receptorilor.
De pilda, o senzatie vizuala sau auditiva, persista in memoria noastra, cateva sutimi de secunda, chiar si dupa incetarea actiunii stimulului corespunzator.
Acest tip de memorie este specific fiecarei modalitati senzoriale.
Avem, asadar, o memorie vizuala sau iconica, o memorie auditiva sau ecoica, o memorie tactila, etc.
Retentia senzoriala a stimulului este
§ Automata, adica nu reclama efort din partea subiectului, si,
§ Pre-atentionala, adica procesele implicate in memoria senzoriala preced initierea proceselor implicare in atentie.
Cele mai intens studiate tipuri de memorie senzoriala sunt cele pentru stimuli vizuali si stimuli auditivi.
Memoria iconicã sau vizualã
Sa presupunem ca, prezentam subiectilor la Tahistoscop, cu un timp de expunere de cateva sutimi de secunda, o configuratie de litere.
De exemplu :
§ Seria 1 : A R D C
§ Seria 2 : B S Z K
§ Seria 3 : V F L P
Daca, dupa expunerea acestor litere, subiectilor din lotul experimental, li se cere sa le reproduca, ei vor oferi, in medie, 3 – 4 raspunsuri corecte, indiferent de numarul de litere de pe display.
Ei vor pretinde insa, ca au retinut mai multe litere, dar, in timpul reproducerii primelor litere, le-au uitat pe celelalte.
Pentru a preveni aceasta situatie, Sperling ( 1960 ) a prezentat subiectilor o configuratie de litere, similara celei de mai sus.
Fiecare serie de litere era expusa pe o durata de 50 de milisecunde, apoi erau administrate subiectilor diverse categorii de sunete.
Daca sunetul avea o intensitate ridicata, subiectii trebuiau sa reproduca itemii din sirul superior ( seria 1 ).
Daca erau de intensitate medie – itemii din randul mijlociu ( seria 2 ), iar daca era de intensitate scazuta – literele din sirul de jos ( seria 3 ).
Mentionam ca, subiectii nu erau avizati, care dintre aceste sunete urma sa le fie prezentat, astfel incat ei nu-si puteau “ orienta atentia “, asupra unei anume serii de stimuli.
Rezultatele au fost net superioare, fata de cele obtinute prin metoda anterioara, subiectii retinand 3 – 4 itemi pentru fiecare serie, adica, in principiu, toti itemii.
Performantele mai scazute ale unor subiecti au fost puse pe seama inabilitatii lor, de a lucra conform instructiunilor ( Anderson, 1985 ).
Aceste performante erau obtinute, doar daca stimulul sonor care declansa reproducerea, survenea la un interval, de pana la aproximativ 100 de milisecunde, dupa terminarea expunerii grafemelor respective.
In conditiile in care, sunetul era amanat, dupa 150 – 200 de milisecunde, aparea o deteriorare semnificativa a performantelor, subiectii reproducand numai 1 – 2 itemi dintr-o serie.
Aceasta inseamna ca, durata de retentie a stimulilor vizuali, deci a memoriei iconice sau vizuale, este de aproximativ 100 de milisecunde.
Ea se realizeaza pre-atentional, automat, si are, in principiiu, o capacitate nelimitata.
Care este functia memoriei iconice sau vizuale ?
Se pare ca, persistenta reprezentarii senzoriale, dupa incetarea stimularii este necesara pentru a putea extrage trasaturile fizice ale stimulului ( de exemplu : contururi, culoare, intensitate, etc. ).
Un stimul de scurta durata este prelungit in memorie pentru a-i putea extrage caracteristicile fizice semnificative, care vor constitui input-uri pentru unele procesari ulterioare.
S-ar putea chiar presupune ca, durata memoriei iconice sau vizuale, senzoriale – in general - , corespunde rastimpului necesar pentru activarea detectorilor de trasaturi.
Pentru stimulii cu o durata mai lunga de expunere, ca in cazul stimulilor vizuali cotidieni, nu mai este necesara persistenta stimulilor, detectorii de trasaturi avand suficient timp pentru a extrage trasaturile.
Altfel, am vedea imagini suprapuse a doi stimuli respectivi ( Haber, 1983 ).
Memoria iconica sau vizuala prelungeste stimulii, doar atunci cand clipim, sau in cazul sacadelor oculare ( 30 de milisecunde ).
( extras din Psihologie cognitiva Modele teoretico-experimentale, prof.univ.Mircea Miclea, editia a II-a revazuta, Editura Polirom, colectia Collegium, Iasi, 1999 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu