România : Avizul Curtii Constitutionale. Dreptul contenciosului constitutional

Sa analizam Avizul Curtii Constitutionale a Romaniei nr.1 din 5 iulie 1994

România :  Avizul Curtii Constitutionale              

Atat din cuprinsul articolului 144 alineatul 1 litera ( f ) din Constitutia Romaniei, cat si al articolului 34 alineatul 1 din Legea 47 / 1992, rezulta in terminis, ca actul Curtii Constitutionale, in legatura cu propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, este un “ aviz “, iar cat priveste implicatiile lui juridice, urmeaza a se observa ca el este doar un “ aviz consultativ “.

Asadar, avizul trebuie cerut – iar Curtea Constitutionala este obligata sa-l dea - , dar continutul sau nu obliga organul chemat sa decida asupra suspendarii – Parlamentul.

Principalele reguli procedurale, prevazute de articolele 33 – 34 din Legea nr. 47 / 1992 sunt cele ce urmeaza :

( a ) Propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, impreuna cu dovezile pe care ea se intemeiaza, se trimit, in copie, Curtii Constitutionale, de presedintele care a condus sedinta comuna a celor doua Camere ;

( b ) Presedintele Curtii Constitutionale, primind cererea, va desemna 3 judecatori ca raportori, cate unul dintre judecatorii numiti de Camera Deputatilor, de Senat si de Presedintele Romaniei, care efectueaza toate investigatiile necesare ;

( c ) Avizul cu privire la suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei se emite de plenul Curtii Constitutionale, cu votul majoritatii judecatorilor Curtii, pe baza dezbaterii Raportului prezentat de cei 3 judecatori desemnati in acest scop, a propunerii de suspendare, a dovezilor si a investigatiilor facute ;

( d ) Presedintele este incunostintat asupra datei fixate pentru dezbatere, el putand da explicatii cu privire la faptele ce i se imputa ;

( e ) Avizul Curtii Constitutionale se comunica presedintilor celor doua Camere si Presedintelui Romaniei.

In ambianta politica romaneasca, ambianta care, adeseori, exceleaza prin originalitate, s-a cerut si suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, intrucat, prin contestarea legalitatii unor hotarari judecatoresti, sau prin indemnul la neaplicarea acestora, ar fi savarsit o intruziune in puterea judecatoreasca, adica o incalcare grava a dispozitiilor ( prevederilor ) Constitutiei, despre care se face vorbire la articolul 95 din Constitutia Romaniei.

Aici deci, in ipoteza discutata, putand fi aduse in atentie regulile constitutionale cu privire la independenta si separarea functionala a autoritatilor publice – executive si judecatoresti.

Inainte de a se fi dat Avizul Curtii Constitutionale am opinat ca faptele imputate nu vitalizeaza articolul 95 din Constitutia Romaniei, formuland in acest sens, doua considerente de principiu :

( a ) Exprimarea unei “ opinii politice “ nu inseamna “ incalcarea grava a dispozitiilor Constitutiei “, oricine putand avea o asemenea opinie ;

( b ) Hotararea judecatoreasca are vocatia – garantata inclusiv prin masuri penale – de a fi executata silit, dupa ce ea a intrat in puterea lucrului judecat, indiferent de calitatea intrinseca a hotararii, sau de opinia autoritatilor chemate sa o execute, ori a persoanelor afectate prin acea hotarare.

( 1 ) Faptul – spuneam atunci – ar fi ramas discutabil daca acea “ opinie politica “ s-ar fi incercat sa fie impusa prin exercitiul prerogativelor de putere, de care dispune seful Statului.

Nota : Decizia nr.6 din 11 noiembrie 1992, in  C.D. , p. 36-42, nr.11-12, poate fi deplin lamuritoare, chiar daca se refera la o alta situatie. Dreptul de control al Parlamentului asupra modului cum functioneaza organele puterii judecatoresti – s-a spus in acea decizie – ‘ se poate exercita numai cu respectul autoritatii lucrului judecat si fara a impiedica instantele judecatoresti de a-si exercita misiunea lor, prevazuta de articolul 125 din Constitutie, de realizare a justitiei “.

O “ dispozitie legala “ prin care se suspenda cursul judecatii, sau executarea hotararilor judecatoresti definitive, referitoare la anumite cauze detemrinate “ este neconstitutionala “.

In acest caz, asadar, Parlamentul s-a implicat abuziv in procesul de realizare a justitiei, nu prin “ opinia politica “ a unor parlamentari, ci prin exercitarea prerogativelor lui legislative.

( 2 ) Curtea Constitutionala – a se vedea aici Avizul Consultativ al Curtii Constitutionale, nr. 1 din 5 iulie 1994. In cuprinsul Avizului este reprodusa partea din Declaratia Presedintelui Romaniei avuta in vedere pentru justificarea cererii de suspendare din functie -  a retinut din Propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, formulata de 167 de deputati si senatori, urmatoarele motive :

( a ) Prin Declaratia publica facuta, Presedintele Romaniei a nesocotit doua drepturi fundamentale prevazute si garantate de Constitutie : dreptul de proprietate privata ( articolul  41 ) si dreptul la mostenire ( articolul 42 ), precum si regulile prevazute de Codul civil care prevad modalitatile de valoriricare a acestor drepturi ;

( b ) Prin aceeasi Declaratie, Presedintele a nesocotit liberul acces al cetatenilor la Justitie, prevazut de articolul 21 din Constitutie ;

( c ) Prin afirmatia ca Justitia s-a pus ea insasi in afara legii, s-a situat deaspra legii, ceea ce articolul 16 alineatul 2 din Constitutie interzice :

( d ) Prin aceeasi afirmatie a adus atingere independentei judecatorilor, care este garantata de articolul 123 alineatul 2 din Constitutie, si de articolul 3 din Legea pentru organizarea judecatoreasca nr. 92 / 1992, in pofida faptului ca articolul 3 din Codul civil ii califica vinovati de denegare de dreptate, pe judecatorii care ar refuza sa judece pricinile cu judecarea carora sunt investiti ;

( e ) Prin afirmatia ca, asemenea hotarari ale instantelor nu ar trebui aplicate, Presedintele a instigat la nerespectarea hotararilor judecatoresti, infractiune prevazuta de articolul 25 raportat la articolul 271 din Codul penal, cu aplicarea articolului 27 din Codul penal ;

( f ) Afirmatiile sunt de o deosebita gravitate, deoarece ele neaga valori constitutionale fundamentale, si atributiunea esentiala a uneia din cele trei mari autoritati ale Statului. Astfel de afirmatii, facute de seful Statului, pun in pericol buna functionare a mecanismelor Statului de Drept, si constituie un adevarat act dictatorial, si un atentat la independenta judecatorilor. Presedintele a incalcat astfel si articolul 1 alineatul 3 din Constitutie, care prevede ca Romania este un Stat de drept, democratic si social, in care drepturile si libertatile cetatenilor reprezinta valori supreme si sunt garantate.

Fata de dispozitiile ( prevederile ) articolului 95 alineatul 1 din Constitutie, in sensul carora, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie “ in cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei “, unele dintre considerentele Propunerii de suspendare apar evident ca improvizate, lipsite de pertinenta : nesocotirea regulilor prevazute de Codul civil, cu privire la modalitatile de valorificare a dreptului de proprietate privata si a dreptului la mostenire ; evocarea articolului 3 din Codul civil cu privire la denegarea de dreptate ; aducerea in argumentare a unora dintre dispozitiile Codului penal.

Nu mai putin insa, dupa parerea noastra, fata de aceleasi dispozitii sau prevederi ale articolului 95 alineatul 1 din Constitutie, unele dintre considerentele Avizului Curtii Constitutionale exced temeiului constitutional al Propunerii de suspendare.

Curtea a considerat ca :

( a ) Prin Declaratia sa publica, din 20 mai 1994, Presedintele s-a referit la solutiile date de instantele judecatoresti, nu la dreptul cetatenilor de a se adresa justitiei ;

( b ) Potrivit articolului 3 din Legea 47 / 1992 si articolului 77 din Legea 58 / 1991, repararea daunelor pentru bunurile luate abuziv de Stat urmeaza a se reglementa prin lege. Dar, chiar in lipsa acestor texte, instanta judecatoreasca nu poate aplica decat legea in vigoare, ‘ deoarece a se abate de la ea reprezinta o optiune politica care, in domeniul legislativ, este de competenta exclusiva a Parlamentului “. In situatia in care judecatorul “ face un act pe care numai legiuitorul singur putea sa-l faca, ori atunci cand atribuie valoare legala unui text abrogat, sau cand refuza aplicarea unei dispozitii ( prevederi ) care are inca forta legala, “ judecatorul impieteaza asupra atributiilor legiuitorului si violeaza principiul separatiei puterilor, savarsind un exces de putere ;

( c ) Este adevarat ca, sub sanctiunea denegarii de dreptate, judecatorii nu pot refuza judecarea pricinilor cu care sunt sesizati, dar, in situatia data – privind casele nationalizate si drepturile chiriasilor -, existand o reglementare care nu a fost abrogata, aceasta este obligatorie pentru orice autoritate ;

( d ) In cazul in care instantele judecatoresti, “ cu nesocotirea legii in vigoare “, creeaza o practica contrara acesteia ( legii in vigoare ), “ exista un pericol, de ordin constitutional, de alunecare a regimului politic catre guvernarea de catre judecatori, ceea ce reprezinta o confuziune a puterilor in Stat, in favoarea autoritatii judecatoresti “ ;

( e ) Cat priveste dreptul fostilor proprietari, ca si al mostenitorilor, “ este de mentionat ca prin efectul nationalizarii proprietatea persoanelor afectate de acest act a fost desfiintata “ , putandu-se sa se mai puna doar problema ca, prin lege, “ sa se reconstituie acest drept sau sa se acorde despagubiri pentru pierderea suferita prin nationalizare, dar in niciun fel a valorificarii unui drept existent “ ;

( f ) O hotarare judecatoreasca definitiva sau irevocabila “ este obligatorie si nu poate fi reformata ori contestata de nimeni, decat pe cale judecatoreasca, in conditiile legii “. Curtea a conchis deci ca, afirmatiile Presedintelui cu privire la unele hotarari judecatoresti “ reprezinta o optiune politica fara nicio relevanta juridica si, in consecinta, intra sub incidenta articolului 84 alineatul 2, coroborat cu articolul 70 ( ? ) 72 ( 1 ) din Constitutie, privind independenta opiniilor, care, in ce-l priveste pe Presedinte, este aceeasi cu a parlamentarilor. “.

Asa fiind, Curtea a concluzionat, in Avizul ei Consultativ, ca propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei “ nu se intemeiaza pe motive care, in conformitate cu articolul 95 din Constitutia Romaniei, sa constituie o incalcare grava a prevederilor Constitutiei “.

Dupa parerea noastra, in conditiile aratate, propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei poate fi considerata extravaganta juridica, un “ exercitiu parlamentar “ diletant, fastidios si inutil, al carui ecou in opinia publica romaneasca a fost invers proportional cu spectaculozitatea ipotezei constitutionale.

 ( extras din Cursul de anul IV, Dreptul Contenciosului Constitutional, Profesor Univ.Dr. titular de curs, Nicolae Pavel, profesor de Drept Constitutional, material furnizat de profesor la cursul din data de 14 noiembrie 2008, ora 15h00, sala nr. 502, Facultatea de Drept, Universitatea Spiru Haret, Bucuresti, str. Ion Ghica 13, sector 3, et. 5 )