Motto : - We are all looking for something of extraordinary importance whose nature we have forgotten ; I am writing the memoirs of a man who has lost his memory. - Eugene Ionesco, Present Past / Past Present
- Memory was supposed to fill the time, but it made time a hole to be filled. ― Jonathan Safran Foer, Everything is Illuminated
Memoria episodica : aplicatii si implicatii
Dincolo de interesul teoretic, cercetarile asupra memoriei episodice prezinta o serie de aplicatii practice.
De exemplu, s-a ajuns la concluzia ca, formarea Eu-lui si a identitatii de sine, depinde, in mod esential, de memoria noastra biografica, indeosebi de amintirea evenimentelor din primii 3 – 5 ani de viata ( ex. : D. Stern, 1991, comunicare personala ).
In mod normal, parintii sau fratii mai mari ne relateaza o multime de lucruri, pe care le-am facut in prima ( noastra ) copilarie.
Pe baza lor, construim o “ Istorie de viata “, o poveste despre propria noastra viata.
Nu este importanta, atat veridicitatea acestei istorii, cat, mai ales, coerenta ei ( Stern, 1991 ).
Pe baza ei ne construim propria imagine de sine, propria identitate.
La multi dintre copiii crescuti in Leagane, iar apoi in Casele de copii, memoria autobiografica este foarte saraca, ceea ce creeaza serioase probleme de identitate si emotionale, la varsta adolescentei.
Pentru a diminua riscul aparitiei unor astfel de probleme, s-a recurs la introducerea unor Jurnale proprii, pentru fiecare dintre copiii orfani sau adolescenti, in care Personalul calificat noteaza, din cand in cand, evenimente mai deosebite din viata copilului.
Ulterior, ele vor constitui baza istoriei de viata, si a stabilirii propriei identitati.
O alta aplicatie interesanta a cercetarilor asupra memoriei episodice, vizeaza depozitiile martorilor.
Informatiile pe care martorii le ofera la tribunal, sunt asociate cu un context spatio-temporal determinat, reprezentand o intamplare traita, si, ca atare, apartin memoriei episodice.
Ascultand depozitiile martorilor, pe care se bazeaza in cea mai mare parte decizia curtii de judecata, ne putem pune o serie de probleme de importanta practica.
Iata doua dintre ele :
( 1 ) In ce masura relatarea unui martor, presupus onest, este veridica, neinfluentata de informatiile adiacente ?
( 2 ) In ce masura intrebarile avocatilor pot influenta modul de activare a memoriei episodice, si, deci, de relatare a faptelor ?
Experimentele prezentate mai jos schiteaza raspunsul la problemele ridicate.
Ele nu sunt exhaustive, dar sunt ilustrative, si speram sa trezeasca interesul pentru astfel de cercetari.
Loftus ( 1974 ) intreprinde un experiment, menit sa dovedeasca faptul ca acuratetea depozitiilor martorilor, scade datorita interferentei cu informatii neadecvate, din alte surse, despre evenimentul relatat.
Un grup de subiecti vizioneaza un film.
Ulterior, unii dintre subiecti – complici cu experimentatorul – discutau despre anumite aspecte din film care, de fapt, nu existau pe pelicula prezentata.
Pusi sa relateze ceea ce au vizionat, subiectii din lotul experimental au depus marturie despre o serie de fapte inexistente, dar prezente in conversatiilor complicilor experimentatorului.
Intr-o alta manipulare experimentala, subiectii investigati vizioneaza un scurt film despre un accident rutier.
Dupa diverse intervale de timp ( ore, zile ), o parte din subiecti sunt solicitati sa raspunda la urmatoarele intrebari :
( 1 ) Va reamintiti, cum anume, prima masina a atins-o pe cea de-a doua ?
Cealalta parte a subiectilor erau intrebati astfel :
( 2 ) Va reamintiti, cum anume, prima masina a izbit-o pe cea de-a doua ?
In ambele cazuri se cerea si o relatare amanuntita a faptelor, dupa care subiectii erau solicitati sa estimeze viteza cu care s-a realizat impactul.
Vadit influentati de modul in care li s-a pus intrebarea anterioara, subiectii din primul grup, au oferit o estimare medie, de aproximativ 35 mile / ora, pe cand grupul al doilea, de 60 mile / ora.
Mai mult, la o intrebare aditionala : “ Ati observat geamurile sparte ale masinii lovite ? “ – care, de fapt, in realitate nu erau sparte ! - , doar 19 % dintre subiectii carora, anterior li s-a pus intrebarea ( 1 ) au raspuns “ DA “, in schimb, toti subiectii carora li s-a pus intrebarea ( 2 ) au dat raspunsul afirmativ.
Nu am avut intentia prezentarii unor date definitive, conclusive, privitoare la memoria martorilor.
Cred insa, ca initierea unor cercetari ample asupra acestor cazuri particulare ale memoriei episodice, pe langa faptul ca este de un real folos, poate duce la obtinerea unor rezultate relevante, si pentru cercetarea fundamentala.
In orice caz, validitatea lor ecologica ar fi garantata.
( extras din Psihologie cognitiva Modele teoretico-experimentale, prof.univ.Mircea Miclea, editia a II-a revazuta, Editura Polirom, colectia Collegium, Iasi, 1999 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu