Edgar converseaza
- Odata intrati in lupta, razboiul nu are ce face cu cei bogati si cu cei puternici, Edgar, ii zdrobeste cu aceeasi dezinvoltura. Nimeni nu cunoaste mai bine forta distrugatoare a Istoriei, in epocile ei de nebunie colectiva, cand nimic nu mai poate opri sangele si durerea.
- Te inteleg prea bine, Joe.
Edgar nu stia deloc ce inseamna durerea de a pierde un copil, fiindca nu avusese niciodata unul. Si nici eu.
Insa gandesc ca trebuie sa-i fi vazut crescand sub ochii tai an de an, ca sa poti pricepe atasamentul visceral care ia nastere fata de aceasta prelungire a propriei tale persoane ; ca sa poti pricepe in ce masura pierderea unui fiu este o amputare.
Insa Edgar, mult mai bun actor decat atatia saltimbanci de la Hollywood, stia sa simuleze o sumedenie de sentimente pe care de fapt nu le avea. Iar printre acestea, compasiunea nu-i cerea niciun efort deosebit.
Eram la sfarsitul razboiului, si teribila veste se lafaia pe prima pagina a ziarelor, pasionate in continuare de faptele si gesturile acestei mari familii, atat de reprezentative pentru excentricitatea americana.
Relatia lui Edgar cu Joe Kennedy era aceea a unui caine care lasa pe cineva strain sa intre, nu-l slabeste o clipa si ii arata coltii daca acestuia ii vine ideea sa iasa.
Spre surpriza generala, Joe Kennedy se supusese in ‘ 41, chiar dupa episodul cu Inga Arvad, inrolandu-se in FBI pe post de “contact pentru servicii speciale “, pe langa micul birou de la Hyannis Port.
Un rol de turnator benevol [ ? ], rol pe care il solicita de-a dreptul, ca un provincial modest.
Agentul care facu recrutarea o insoti cu o Nota foarte draguta, care in esenta zicea asa : “ Tinand seama de trecutul sau in diplomatie si de nenumaratele sale relatii, are legaturi cu lumea interlopa si este dispus sa faca uz de ele in folosul Biroului. In industria cinematografiei, are multi prieteni evrei si crede ca acestia ii vor furniza la cerere informatii in legatura cu infiltrarea comunista la Hollywood “.
Aici il recunosc perfect.
Antisemitul [ ? ] notoriu se vindea pe sine Biroului, bazandu-se pe relatiile sale cu evreii. Cat despre relatiile lui din diplomatie, stiam ca niciun ambasador nu voia sa se apropie de el la mai putin de zece metri.
Joe intrase in FBI cum ai intra la Rotary, ca un benevol plin de virtuti.
Pe de alta parte, alesese inca o data sa-si omoare plictisul printr-o frenezie data de noile afaceri.
Se consola ca nu mai este solicitat pentru demnitati publice, castigand milioane.
Se orienta spre piata imobiliara diversificandu-si investitiile spre Florida, America Latina, cateva terenuri petrolifere in Texas si, mai ales, spre imobile rezidentiale si comerciale in Manhattan.
Isi transferase domiciliul fiscal din New York in Florida, unde nu se plateau nici impozite, nici drepturi de succesiune.
Cea mai spectaculoasa dintre investitiile sale fu cel mai mare bloc pentru birouri de pe vremea acea, Merchandise Mart, de la Chicago.
El fu primul care folosi ceea ce mai tarziu avea sa se numeasca “ efectul de parghie “. Sistemul sau consta din a se indatora pentru fiecare cladire in asa fel incat ratele sa fie egale cu chiriile, pe care le mentinea ridicate in plin razboi. Strategia lui de tata bun il facu sa-si dubleze averea in acei ani.
- Sa mori intr-un moment cand razboiul e pe sfarsite e o absurditate ingrozitoare. Suntem din toata inima alaturi de dumneata, Joe.
- Stii, Edgar, pret de cateva minute am crezut ca povestea lui John din Pacific era pe cale sa se repete. Dat disparut, pe urma regasit miraculos, insa in adancul sufletului meu imi spuneam ca o asemenea sansa nu se repeta niciodata.
- A murit ca un erou, nu-i asa ?
- Nu inteleg ce l-a impins sa se ofere voluntar. Era o misiune fara intoarcere, si stia asta prea bine. Probabil s-a crezut invulnerabil. Joe Kennedy Jr. Era un jucator. Avionul trebuia sa distruga de unul singur bunkerele care adaposteau rachetele V 1 germane. Patru bombardiere B-17 fusesera deja trimise asupra obiectivului si niciunul nu reusise sa se apropie. I-au incarcat avionul cu zece tone de TNT. El trebuia sa sara inainte ca sistemul electronic de ghidaj sa trimita aparatul asupra obiectivului. Si avionul a explodat in aer. Joe, garbovit in scaun, se intrerupse, cu privirea tulbure, pierduta spre varful pantofilor pe care ii avea in picioare. Pe urma continua : John pretinde ca Joe Kennedy Jr. suferea ca a fost pus in umbra de ispravile lui frate-sau din Pacific si ca voia poate mult sa faca valva cu ceva inainte de sfarsitul razboiului. John este foarte nefericit din cauza asta, e o adevarata tragedie pentru noi toti.
- Fiii dumitale s-au purtat ca niste eroi, Joe ! I-ai crescut intr-un autentic spirit de competitie, care prevaleaza in marile familii de pe Coasta de Est, si s-au intrecut pe ei insisi.
- Nu cred ca asta este cauza, Edgar. John s-ar fi multumit foarte bine cu locul al doilea. N-a avut niciodata pretentia sa-si intreaca fratele mai mare, care avea un avantaj insemnat asupra lui, o sanatate de fier. De altfel, daca al doilea fiu al meu este azi un erou, asta ti se datoreaza dumitale, Edgar. Fara dumneata, ar fi ramas tintuit tot razboiul la ONI ( Office of Naval Intelligence, care asigura securitatea portuara ) si s-ar fi imbolnavit de astm, dupa toate celelalte, printre dosarele acelea vechi, pline de praf. Povestea cu Arvad a avut rolul unui picior in spate, l-a trimis pe o vedeta torpiloare, in misiuni de razboi unde a reusit sa faca adevarate minuni.
- In orice caz, intamplarea pe care a trait-o a devenit tot atat de celebra precum traversarea fluviului Delaware de catre George Washington. Trebuie ca are totusi o sanatate a naibii de buna, daca a putut inota asa vreo zece ore, tragand dupa sine si pe un camarad caruia i-a salvat viata.
- Mai ales ca inota pe spate. A zis ca nu se gandea decat la un singur lucru, sa-si tina “ bijuteriile “ cat mai departe de rechini. Trebuie spus ca, in Pacific, rareori ramai singur mult timp.
- Si ce vrea sa faca acum ?
- Sa se puna pe picioare. Si lucrul asta e inca departe. Trebuie operat cat de curand de spate. Fiul meu cel mai mare este mort, iar urmatorului moartea i-a acordat numai o pasuire, Edgar.
- Si asta ii da aceasta aparenta nepasatoare, aceasta relaxare usor ironica care i se atribuie, nu-i asa ?
- Nu sunt eu cel mai in masura sa vorbesc despre asta, insa cred ca traieste cu sentimentul unei anumite precaritati.
- Credinta ii este de mare ajutor, fara indoiala ?
- O, Doamne ! Mi-ar placea sa fiu sigur de asta.
- Si, in afara de el, cine urmeaza sa preia stafeta ?
- Edward n-are decat treisprezece ani, se joaca inca cu fetitele. Robert, care e intre ei, freamata de dorinta de a parea interesant. [ ... ] Ar fi vrut ca razboiul sa mai dureze putin ca sa poata face si el fapte de arme. Dumnezeu ne-a ferit de asta.
- Si afacerile, Joe ?
- Razboiul mi-a permis sa mai strang inca o suta de milioane de dolari, Edgar, insa i-as fi dat bucuros pe toti, numai sa-mi fie adus inapoi in viata fiul cel mare.
- Sunt convins de asta, Joe. Sunt incantat ca te-am vazut si stii ca poti conta pe mine in orice situatie. Imi cunosti stanjeneala, Joe, numai ea ascunde marea compasiune care ma caracterizeaza.
- Nu ma indoiesc de acest lucru, Edgar.
Ca intotdeauna, Joe Kennedy nu catadicsise sa-mi adreseze vreun cuvant.
Pentru el, nu existau decat doua categorii de indivizi pe acest pamant : cei care ii slujeau cu zel interesele si ambitiile si cei inutili. Aveam, destul de clar, impresia ca fac parte din aceasta a doua categorie.
Insa omul mi se parea indeajuns de amarat ca sa nu i-o iau, de aceasta data, in nume de rau. Nu mai stiu cine spunea : “ Fara bani esti nefericit, prea multi bani te nenorocesc “. A doua parte a frazei se potrivea foarte bine cu situatia lui. Un fiu, Joe, mort in razboi, al doilea, John, afectat de o boala de spate care nu-i lasa multe sperante, la care se adaugau in acest moment accese de paludism care il faceau sa aiba o fata pamantie.
[ .... ] Aceasta familie din care voise sa faca o echipa nationala de fotbal parea ca intra intr-un con de umbra ; altii se pregateau la randul lor sa ia loc pe tusa, in apropierea iesirii.
In acel moment, nici nu ne trecea prin cap ca fiica sa Kathleen, care facuse ceva de neconceput casatorindu-se cu un englez nobil si bogat, ucis de un glont german spre sfarsitul razboiului, va disparea la randul ei in Franta in ‘ 48 in Valea Ronului, cand avionul ei De Havilland Dove se va prabusi pe un munte, in apropiere de Privas.
[ ... ]
Nota : Aceasta fictiune se sprijina pe evenimente reale si pune in scena personalitati care apar sub numele lor adevarat. Unele dintre cuvintele lor sunt imaginare, altele sunt fidele manierei in care au fost redate in carti si articole. [ ... ]
( extras din “ Blestemul lui Edgar “, Amintiri atribuite lui Clyde Tolson ( 1932-1972 ), Capitolul 13 - Marc Dugain, Editura RAO, Bucuresti, 2007 pt versiunea in lb romana august 2008 – titlul original “ La malédiction d’ Edgar “, Editions Gallimard, Paris, 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu