Anii ’60. O zi din viata presedintelui. Laos, Cuba, Vietnam ( 14 )

Anii ’60. O zi din viata presedintelui. Laos, Cuba, Vietnam ( 14 )

Problema Cubei comuniste era una dintre principalele probleme mostenite de Administratia Kennedy, de la predecesorul ei.

O problema dificila similara pentru ambii presedinti se referea la ceea ce trebuia facut in legatura cu raspandirea comunismului in Asia de Sud-Est.

In urma Acordului de la Geneva din 1956, situatia din Vietnam si din Laos continua sa se deterioreze.

In Laos avea loc un razboi intre Armata Regala si gherilele comuniste Pathet Lao.

Kennedy fusese avertizat, atat de Eisenhower, cat si de presedintele Sefilor de Stat-Major, ca s-ar putea ca interventia directa sa fie singura modalitate de a impiedica victoria comunista in zona.

Kennedy a preferat o politica alternativa : actiuni secrete, pentru a sprijini Armata Regala, combinate cu negocieri pentru a crea un stat Laos neutru, in care diversele factiuni sa imparta puterea intre ele.

In 1961 au inceput la Geneva negocierile care au condus la un acord in anul urmator, pe baza principiilor neutralitatii si a exercitarii puterii colective.

Cu toate acestea, atat Statele Unite, cat si Uniunea Sovietica, au continuat sa acorde ajutor in secret aliatilor acestora.

Actiunile secrete din Laos si Cuba au reprezentat o continuare directa a politicii din timpul lui Eisenhower.

Razboiul era purtat in secret, si posibilele implicatii erau ascunse poporului american.

Acelasi lucru avea sa se intample si cu Vietnamul.

Dupa ce tara fusese divizata in 1954, conducerea Sudului a fost incredintata premierului Ngo Dinh Diem.

Diem fusese ales in 1955, dar, dupa aceea, sprijinul de care s-a bucurat a scazut rapid.

Diem era catolic, la fel ca si Kennedy, si religia le crea probleme ambilor sefi de stat.

In timp ce Kennedy a reusit sa le depaseasca, si sa castige presedintia in 1960, pentru Diem era tot mai greu sa fie liderul unei tari preponderent budiste.

In 1960, Diem se confrunta cu o revolta impotriva guvernarii lui, pe care, in parte, o provocase chiar el prin politicile destinate sa-i consolideze puterea.

In timp ce alegerile in vederea reunificarii Vietnamului, promise de Acordurile din 1954 de la Geneva, deveneau tot mai putin probabile, conducerea comunista din Vietnamul de Nord a inceput  sa intensifice ajutorul acordat fortelor din Sud care il combateau pe Diem.

In 1961, Kennedy era alarmat de deteriorarea situatiei din Vietnamul de Sud.

Dupa cum sustine McNamara, omul pe care Kennedy il adusese sa reformeze Departamentul Apararii, presedintele era motivat in parte si de un zel de misionar, si era preocupat in 1961 de stirbirea reputatiei sale de anticomunist convins.

In Vietnam, Kennedy  putea incepe sa recastige terenul pierdut. Opiniile lui Kennedy despre Vietnam includeau, dupa parerea lui McNamara, convingerea ca prabusirea acestuia va fi o lovitura majora in cadrul politicii de tinere sub control, iar implicarea americana trebuie sa fie limitata in mod distinct.

Acest lucru era si interesant, si important.

Identificarea pe care o opera Kennedy, intre Vietnam si politica de tinere a comunismului sub control, dezvaluie modul in care fusese extinsa aceasta in timpul lui John Foster Dulles, Secretarul de Stat al lui Eisenhower in Asia si in Orientul Mijlociu.

Dar speranta lui Kennedy ca aceasta politica va fi mentinuta ca o contributie limitata din partea Americii arata, de asemenea, ca Statele Unite erau presate sa-si mentina angajamentele internationale pe care si le asumasera in timpul Administratiei Eisenhower.

In mai 1961, Kennedy a afirmat ca se va lua atitudine fata de comunismul din Vietnam.

Memorandumul nr.52 cu privire la Actiunile de Securitate Nationala, datat 11 mai, declara ca, obiectivul Americii in Vietnam trebuie sa fie “ prevenirea dominatiei comuniste “, “ crearea, in aceasta tara, a unei societati viabile si tot mai democratice, precum si initierea pe baza accelerata, a unei serii de actiuni de sprijin reciproc, cu caracter militar, politic, economic, psihologic si secret, pentru atingerea acestui obiectiv “.

CIA urma sa se angajeze intr-un razboi secret impotriva dusmanilor regimului Diem, care era considerat drept piatra de temelie a unei politici americane de succes, in Vietnam.

Numarul consilierilor americani din Vietnam va creste continuu, pentru a ajuta fortele militare ale Republicii sa-si demonstreze adevarata valoare.

La sfarsitul anului 1961, in Vietnam erau 3 200 de consilieri : in momentul mortii lui Kennedy erau 16 000, in clara contradictie cu limitele stabilite prin Acordurile de la Geneva.

Acestia nu trebuiau sa fie angajati direct in lupta militara, pentru ca aceasta ar fi dus la intrebari neplacute, daca presedintele Kennedy avea sau nu, puterea necesara pentru a-i angaja.

Era oare aceasta, o alta “ actiune politica “, precum cea din Coreea, in care Casa Alba se putea baza pe anumite precedente, destul de dubioase, pentru a-si justifica operatiunile militare ?

Va sprijini Congresul folosirea consilierilor intr-un rol atat de important, si adesea periculos ?

Numarul crescand de consiliri era esential, daca se dorea evitarea infrangerii.

In 1961, generalul Maxwell Taylor a fost trimis in Vietnam, ca sa evalueze situatia.

Taylor a constatat ca sud-vietnamezii aveau nevoie de mai mult ajutor pentru a face fata infiltratiilor din Nord.

Din 1961, pana in 1963 s-au acordat 400 de milioane de dolari, pentru sprijinirea efortului de razboi vietnamez.

Insa acest ajutor s-a dovedit a fi insuficient, si in timpul Administratiei Kennedy, coruptia si incompetenta regimului Diem, au fost identificate ca fiind o parte majora a problemei.

Diem a refuzat sa-si schimbe regimul, in asa fel incat acesta sa devina unul mai popular.

De exemplu, in 1963 si-a manifestat ostilitatea fata de credinta budista, punand sa fie arestati mii de budisti, si interzicand arborarea steagului acestora.

In ultimul trimestru al anului 1963, Kennedy a inceput sa bata in retragere in problema Vietnamului.

Parea decis sa evite angajarea altor trupe in Vietnam, si era dispus sa reduca numarul de consilieri, pentru a-i lasa pe vietnamezi sa se descurce singuri.

Simtea cumva ca Vietnamul poate afecta in mod neplacut presedintia lui ?

La stabilirea noului curs pentru prezenta Statelor Unite in Vietnam, a contribuit si faptul ca la 1 noiembrie, Diem a fost inlaturat de la putere si ucis, in timpul unei lovituri de stat avand sprijin american.

Noua conducere a Vietnamului de Sud oferea perspectiva unei schimbari a destinului pentru partea anticomunista, in desfasurarea razboiului civil.

Politica pe care parea s-o promoveze Kennedy era similara cu cea folosita in Laos : neutralizarea si evitarea escaladarii.

Kennedy nu avea de gand sa lase Vietnamul de Sud, sa cada in mainile comunismului si nici sa angajeze Statele Unite in castigarea unei victorii de tip militar acolo.

Kennedy isi dadea seama ca, in conditiile razboiului rece, nu se putea vorbi despre o victorie militara.

Mentinand statu-quo-ul in Vietnam, si lucrand impreuna cu Hrusciov pentru a pune capat razboiului rece, avea singura sansa realista de pace pentru Asia de Sud-Est, sau pentru orice alta parte a lumii.

Din pacate, Kennedy nu a avut posibilitatea sa aplice pana la capat aceasta politica, deoarece a fost asasinat la Dallas, la 22 noiembrie 1963.

Dallasul a fost, fara indoiala, un moment de cotitura in Istoria Presedintiei.

Asasinarea inãlta, dar, in acelasi timp, submina Presedintia americana.

Martiriul lui Kennedy, al patrulea presedinte american care murea ucis de mana unui asasin, ridica institutia pe noi culmi.

Un om curajos, pe care unii il vedeau drept intruchiparea sperantelor unei noi generatii, fusese inlaturat din slujba tarii lui.

Dar existau si altfe efecte, mai insidioase.  ....

( extras din  «  Presedintii americani : 1945-2004 « , Capitolul 4 : John F. Kennedy, G.H. Bennett, Editura Stiintelor Sociale si Politice, Bucuresti, 2004 ; titlul original : “ The American Presidency “, Ed. Sutton Publishing, G. H. Bennett, 2000 )