Edgar la lucru ( 3 )
Agentul special [ FBI ] Frederick Ayer Jr. fusese recrutat recent si i se incredintase o operatiune de ascultare intr-un hotel securizat in prealabil, in stilul nostru.
Il asista un agent [ FBI ] ceva mai experimentat, care, fara sa-i spuna cine era cel supravegheat, ii puse castile la urechi si ii ceru sa transcrie pe hartie ceea ce auzea.
O prima ascultare e intotdeauna un moment incitant in cariera unui agent federal [ FBI ].
Aceasta incursiune in viata celorlalti fara a fi poftit are, trebuie s-o recunoastem, o savoare cu totul aparte.
Ayer fu destul de surprins sa auda o conversatie banala intre o femeie si un barbat.
Femeia, care avea un accent strain, ii fusese prezentata ca fiind o spioana nazista.
Nimic din ceea ce spunea nu te ducea cu gandul la un schimb de informatii confidentiale.
Barbatul nu zicea mare lucru. Femeia vorbea in soapta. Pe urma, tacere.
O tacere care se preschimba iute in gemete, apoi in tipete punctate in final de un urlet, care lasa locul unor gafaieli.
Totul durase un minut si treizeci si cinci de secunde.
Apoi, din nou, tacere.
Conversatia se relua dupa vreo douzeci de secunde.
Femeia spuse, cu o voce usor obosita :
- Doamne, cat esti de rapid ! Am impresia ca vrei sa termini inainte de a fi inceput. Ai noroc ca imi plac imbratisarile scurte. Nu stiu daca toate femeile s-ar multumi cu un du-te-vino fulger, deasupra unuia care nu cunoaste decat pozitia velierului, pe spate si cu catargul in aer.
- Imi pare rau, raspunse barbatul, sper ca lucrurile se vor ameliora odata cu trecerea anilor.
- Ai grija, daca faci acelasi lucru cu celelalte cuceriri [ ... ].
- [ ... ] Imi pare cu adevarat rau, Inga, insa nenorocitul asta de spate nu ma lasa sa fac niciun efort prelungit. Dumnezeu e prea crud daca imi impune un astfel de calvar, intr-un asemenea moment.
- Esti pedepsit acolo unde pacatuiesti.
- As vrea sa cred genul asta de idiotenii, insa m-am putere sa o fac.
Din cate imi raporta colegul sau, Ayer isi departa la un moment dat casca de la urechi.
Avea ochii holbati, de parca tocmai vazuse o fantoma.
- Doamne Dumnezeule, sefule, nu-mi vine sa cred !
- Ce anume ? il intreba cel in varsta, pe care nu-l mai impresiona nimic. L-ai auzit pe Abraham Lincoln ?
- Nu, sefule, dar e incredibil, la prima ascultare clandestina dau peste un coleg de cursuri de la Harvard. Nu-mi vine sa cred urechilor. I-am recunoscut vocea si accentul de Boston, sunt sigur ca-i el, sefule.
- Si cine-i ?
- John Fitzgerald Kennedy.
Seful facu o mutra amuzata.
- Asculta, baiete, e bine ca l-ai recunoscut, dar noi stim cine e de cateva saptamani. Este fiul magnatului din Boston. E in Marina, are acces la documente secrete si are o relatie cu nazista asta. Din aceasta cauza suntem aici, batrane.
Edgar provoca o intalnire cu seful Serviciilor de informatii ale Marinei, Wilkinson, cu adjunctul sau, Kingman, si cu superiorul direct al lui John Kennedy, Hunter.
Expuse faptele, prezenta o transcriere a benzii inregistrate si dezvalui o buna parte din dosarul consistent al Ingai Arvad, sub forma unei Sinteze.
- O sa-l azvarlim afara din Marina, pur si simplu, ce parere ai, Kingman ? incepu Wilkinson.
- De acord cu dumneavoastra.
- Dar dumneata, Hunter ?
- Cred ca, din punct de vedere politic, situatia e cam delicata. Tatal sau este o personalitate influenta si foarte cunoscuta. Nu-l putem da pur si simplu afara din Marina. Ar trebui mai degraba sa-l transferam intr-o baza operationala unde sa nu fie in contact cu dosare confidentiale. Ce credeti, domnule Hoover ?
- Nu am obiceiul sa ma gandesc la lucruri care nu ma privesc. Noi am condus investigatia cu o rapiditate pe care sper ca nu o veti tagadui, acum e randul dumneavoastra sa trageti concluziile.
- Dar, relua Hunter, nu credeti ca o hotarare cam prea radicala ar putea sa ne antreneze in niste complicatii politice care ne-ar depasi ?
- Si, mai ales, ni s-ar intoarce in fata ca un bumerang, adauga Wilkinson, devenit mai prudent.
- Trebuie sa va spun ca il cunosc destul de bine pe domnul Kennedy tatal, relua Edgar. Intentionez sa organizez o intalnire cu el pentru a-i vorbi despre fiu-sau si pentru a-i comunica rezultatul investigatiilor noastre. Nu as vrea sa-l iau prin surprindere, nu sta in obiceiurile noastre.
- Dar pana in prezent nu aveti decat suspiciuni in privinta acestei femei, nu-i asa ?
- Desigur, capitane Wilkinson, nu avem decat suspiciuni, insa le consider cat se poate de intemeiate. Dar asta nu e totul. Acest tanar intretine o relatie cu o femeie maritata, mai mare cu cinci ani decat el.
- Inteleg, raspunse Wilkinson, coborandu-si privirea.
Intalnirea cu Joe Kennedy a avut loc in prezenta mea.
Edgar ii aratase intotdeauna o anumita prietenie in public, pentru ca era greu sa te porti altfel cu un om care stia sa se comporte cu atata caldura fata de noi.
De Craciun, ii trimisese lui Edgar o lada de Jack Daniel’s Black Label si, ceea ce dovedea ca atunci cand voia putea sa fie foarte subtil, mie imi trimisese o lada de scotch Haig and Haig.
Edgar organizase aceasta intrevedere, motivata, spunea el, de ratiuni pur prietenesti, intr-un mare hotel din oras, la ora aperitivului.
Marele Joe sosi cu un sfert de ceas intarziere.
Ar fi fost cu siguranta in stare sa ne faca sa asteptam mult mai mult, daca n-ar fi presimtit ca era vorba despre o intalnire importanta.
- Foarte bucuros sa va revad, domnilor.
Cand lansa asemenea fraze aluzive, aproape ca dadea impresia ca este sincer.
Cu siguranta, Joe nu stia ca pregatirea alegerilor de anul trecut ne obligase, de comun acord cu Presedintele, sa constituim aproape doua sute de dosare ale unor persoane care s-ar putea opune proiectelor sale.
Vreau sa spun ca nu si-ar fi inchipuit niciodata ca exista un asemenea numar de suspecti si era prea arogant ca sa nu creada ca dosarul lui se gasea deasupra teancului.
- Incantat sa te vad, Joe, ii raspunse Edgar cu un zambet larg.
Am comandat bauturi fara alcool.
Edgar hotarase de un an de zile sa nu mai bea in public, Joe era chinuit de ulcerele lui si, in ce ma priveste, ma supuneam tendintei majoritatii.
- Am facut tot posibilul pentru a evita acest razboi, stiti, si imi dau seama ca asta n-a folosit la nimic. Iau acest lucru ca pe o tragedie personala. Cred ca va fi ingrozitor. Am noua copii, Edgar, si prin urmare mai multe sanse sa pierd unul in aceasta catastrofa decat majoritatea celorlalti. Iar un copil inseamna intotdeauna mai mult decat proportia pe care o ocupa intr-o familie numeroasa. Nu am intr-adevar niciun regret ca m-am luptat cu dintii si cu ghearele sa ramanem departe de acest cataclism. Lindbergh avea dreptate, suntem prin natura noastra mai apropiati de fortele Axei decat de democratiile astea decrepite care nici macar nu si-au dat osteneala sa se inzestreze cu Armate respectabile. Dar dumneata, Edgar, ce crezi despre toate aceste lucruri ?
- Nu impartasesc aceasta pozitie. Noi nu avem copil. Adica ... vreau sa spun ca nici Clyde Tolson, nici eu insumi nu avem copii, dar iti impartasesc temerile, razboiul acesta risca sa provoace pierderi grele. Insa, Joe, in afara de placerea de a te vedea, care ramane intacta oricare ar fi imprejurarile, am dorit sa petrecem impreuna cateva clipe, prieteneste, pentru a discuta despre unele probleme pe care ni le face fiul dumitale.
- Care fiu ? Joe Kennedy Jr. ?
- Nu, Joe, fratele sau cel mai apropiat, John.
- John ? Dumnezeule, ce-a facut ?
- Fiul dumitale are o relatie cu o femeie, o anume Inga Arvad, ziarista la Times Herald. Asupra acestei femei planeaza o serioasa banuiala ca ar fi spioana platita de nemti. Or, inteligenta lui John, capacitatile sale si foarte onorabila familie careia ii apartine ii fac pe superiorii lui sa aiba o mare incredere in el si ii dau acces la informatii “ clasificate “. In acest context, pozitia pe care fiul dumitale John o ocupa in Marina ne pune o serioasa problema, intelegi ?
Joe inclina afirmativ din cap si raspunse :
- Inteleg foarte bine. John alearga dupa tot ce poarta fusta, chiar nu stiu de unde a mostenit asta. Drace, ar fi trebuit sa-l castrez cand era mic !
- Nu-i judec acum nazbatiile, Joe, chiar daca mi se pare destul de stanjenitoare aceasta relatie cu o femeie mai mare cu cinci ani decat el si, in plus, maritata. Sunt insa nelinistit de aceasta apropiere inoportuna fata de o persoana banuita ca este spioana nazista, in situatia in care pozitia pe care o ocupa el este una delicata. Mai adaug ca, daca aceste lucruri ar deveni publice si unele persoane rau intentionate ar face o legatura intre aceasta relatie si ideile destul de progermane pe care le profesai intr-un timp, ceea ce era foarte de inteles in context, ar putea fi acuzat nu doar ca a cazut in cursa, ci chiar de colaborare directa cu inamicul. Prejudiciul ar fi considerabil.
- Presedintele este informat ?
- Joe, oricata prietenie ti-as purta, mi-e greu, date fiind responsabilitatile pe care le am, sa nu-l tin la curent pe Presedinte. Norocul dumitale, in cazul de fata, este ca nici Presedintele, nici eu insumi nu dorim ca aceasta afacere sa devina publica. Presedintele, fiindca n-ar dori ca scandalul sa se rasfranga asupra lui, iar eu, stii bine, pentru ca am mult prea mult respect pentru familia dumitale.
- Insa, Edgar, cum de sunteti siguri ca ...
- Joe, trebuie sa te intrerup. Avem inregistrarile unor convorbiri. Daca nu am fi facut-o, Marina ar fi avut grija de asta in locul nostru. Mi-e jena, dar trebuie sa spun ca aceste inregistrari nu lasa niciun dubiu asupra caracterului amoros si eminamente sexual al relatiei dintre fiul dumitale si aceasta femeie. Marina voia pur si simplu sa-l dea afara. Am intervenit foarte insistent ca, in loc de asa ceva, sa fie transferat intr-o baza unde nu va avea nicio legatura cu dosare privind siguranta Statului. Cred, Joe, daca imi pot permite sa spun acest lucru, ca ar trebui sa vorbesti cu fiul dumitale, sa-i spui sa se arate mai prudent in relatiile sale cu sexul frumos si ceva mai respectuos fata de regulile moralei ; este in joc reputatia familiei voastre.
Nota : Aceasta fictiune se sprijina pe evenimente reale si pune in scena personalitati care apar sub numele lor adevarat. Unele dintre cuvintele lor sunt imaginare, altele sunt fidele manierei in care au fost redate in carti si articole. [ ... ]
( extras din “ Blestemul lui Edgar “, Amintiri atribuite lui Clyde Tolson ( 1932-1972 ), Capitolul 9 - Marc Dugain, Editura RAO, Bucuresti, 2007 pt versiunea in lb romana august 2008 – titlul original “ La malédiction d’ Edgar “, Editions Gallimard, Paris, 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu