Edgar la psiholog ( 1 )
Stabilitatea noastra la conducerea FBI-ului ne conferea o reala stare de bine, de care Edgar nu profita insa, prada unei suferinte mute, atat de adanc inradacinate in el incat ajunse, spre marea mea surprindere, sa se intrebe inca o data daca nu era cazul sa consulte un psiholog.
Edgar detesta aceste lichele care isi permiteau sa se joace, fara a da socoteala nimanui, cu barometrul moralei.
Isi batuse joc multa vreme de cei care recurgeau la serviciile lor, numindu-i “ nudisti “, facand aluzie la aceasta dezbracare psihologica, ce ii parea contrara ideii sale de comportament barbatesc.
La aceasta rezerva pe care o avea fata de intruziunea unui strain in intimitatea sa mentala, se adauga proasta reputatie a psihologilor de toate felurile in domeniul politic.
Multi psihologi erau impregnati de idei liberale.
Intr-un cuvant, Edgar considera ca lumea lor este o cloaca de comunisti, fiindca demersul lor conducea, dupa el, la a propovadui o exonerare de responsabilitati, proprie unei gandiri subversive.
Dupa indelungi tergiversari, Edgar se hotari sa consulte un psiholog care profesa intr-o clinica frecventata de catre inalta societate din Washington.
Alegerea sa cazu asupra unui om reputat pentru discretie si care nu era suspect de simpatii comuniste.
Ancheta preliminara asupra acestui personaj durã cateva saptamani si se mai scursera apoi inca doua luni de zile pana cand Edgar sa se hotarasca sa-l intalneasca.
Ii vorbi despre unele suferinte personale destul de vagi, cerandu-i sa-i recomande pe cineva.
Omul se oferi spontan.
Edgar il instiinta ca consultatiile vor avea loc la domiciliul sau, pentru a evita orice zvon care ar lua nastere dupa vizite repetate la cabinetul doctorului, nu ca suferinta sa ar avea o origine rusinoasa, dar functia pe care o ocupa facea din el un om privit cu interes si prefera sa nu provoace cancanuri.
Dincolo de aceasta preocupare, Edgar alesese propria casa pentru a fi sigur ca nimeni nu poate inregistra convorbirile referitoare la propria persoana.
De altfel, il indemnã sistematic pe doctor sa-si lase sacoul in cuierul de la intrare, sub pretextul ca vrea sa creeze o atmosfera mai destinsa.
Edgar nu-mi impartasi niciodata continutul discutiilor dintre ei, ca si cum sfera pe care o abordau avea un caracter inca si mai privat decat relatiile dintre noi.
In ce-l priveste pe Edgar, el nu-si scotea niciodata sacoul, si toata lumea il banuia sa are in permanenta un aparat de inregistrare in buzunar.
Singurul care isi permise sa-l faca sa se dezbrace a fost Joseph McCarthy, intr-o seara cand luau cina acasa la el, in compania lui Cohn.
Nu mi-as fi putut inchipui niciodata ca Edgar va inregistra fiecare dintre conversatiile sale cu terapeutul si totusi o facu sistematic, ca si cum pacientul ar fi fost o alta persoana decat el.
Nu am nicio explicatie pentru aceasta atitudine.
Poate ca Edgar credea ca omul care discuta cu medicul nu era chiar el insusi.
In mod ciudat, nu am gasit aceste benzi la el acasa. Erau clasate ca un dosar confidential oarecare, pe numele doctorului, chiar in spatele lui Miss Gandy.
- Veti intelege ca nu ma simt prea in largul meu ca sa vorbesc despre mine insumi. Este un exercitiu pe care nu-l fac in mod firesc.
- Inteleg prea bine, domnul Hoover. Este un demers foarte special, acesta de a dezvalui aspecte atat de intime legate de tine insuti unui tert cvasinecunoscut, insa trebuie sa trecem prin acest punct, este pretul pe care trebuie sa-l platiti pentru a va simti mai bine, caci obiectul acestei terapii este acela de a va cunoaste mai bine pe dumneavoastra insiva si de a va accepta asa cum sunteti.
- Sa ma accept asa cum sunt ? Dar ... asta si fac, mi se pare.
- Nu va contrazic, domnule. Constat ca v-ati hotarat sa ma consultati pentru ca suferiti de anumite tulburari nervoase, de stari de anxietate care deranjeaza cursul normal al existentei dumneavoastra, de iritabilitate, de un sentiment difuz si apasator de rau.
- Si nu putem regla aceste neplaceri prin medicamente ?
- Ma tem ca nu. In orice caz, nu pentru moment. Ar fi prematur atata vreme cat nu am identificat originea tulburarilor dumneavoastra.
- Si ce trebuie sa fac ?
- Este destul de simplu. Va voi pune un anumit numar de intrebari care ar putea sa va deruteze si carora nu le veti vedea de la inceput finalitatea si logica. Aceste intrebari imi vor permite sa-mi fac o idee mai precisa despre dumneavoastra. Sa patrund intr-o zona din mintea dumneavoastra pe care nu o cunoasteti, in care sunt, cu siguranta, sursele problemelor pe care le aveti. In acest stadiu, daca vreti sa progresam, va trebui sa-mi raspundeti cu franchete, sa aveti incredere totala in mine. Daca va vine cumva ideea de a nu fi sincer, aceasta munca nu va folosi la nimic. Hotararea va apartine.
- Ei bine ! Am intentia sa fiu sincer, numai sa nu-mi puneti intrebari indiscrete.
- In relatia noastra viitoare nu exista intrebari indiscrete. Dumneavoastra sunteti cel care trebuie sa stiti daca suferinta pe care o indurati este sau nu mai puternica decat capacitatea de a va arata asa cum sunteti. Trebuie sa convenim, de la bun inceput, care este natura relatiei noastre. Daca nu intrati in acest joc, domnule, este preferabil sa nu mergem mai departe. Nu poti fi operat de ficat fara sa-ti fie deschis abdomenul. Asa se intampla si in psihanaliza. Trebuie sa patrundem in mintea dumneavoastra si, daca nu ma autorizati s-o fac, sa ne oprim aici.
- De acord, doctore, dar sa fim bine intelesi ca imi rezerv dreptul de a opri totul in orice moment voi dori.
- Desigur, este dreptul dumneavoastra. Dar sa stiti ca daca nu ducem aceasta munca pana la capat, nu veti castiga nimic, absolut nimic. In afara de aceste tulburari despre care am vorbit adineauri, exista si altceva care va supara in mod special, despre care ati dori sa-mi vorbiti inainte sa incepem ?
- Nu vad nimic care .... de fapt, ba da. As vrea sa vorbim despre relatia mea cu femeile. Femeile ma considera foarte seducator, dar am probleme de comunicare cu ele, de relationare.
- Probleme pe care vi le explicati, sau nu ?
- Nu, nu am explicatii elaborate, constat ca am un ideal feminin pe care il asez foarte sus, in inima mea, o idee despre femeia foarte virtuoasa, o viziune absoluta.
- Vi s-a intamplat sa intalniti o femeie care sa corespunda acestor criterii ?
- Da, de doua ori.
- Si ce s-a intamplat ?
- Pe ce plan ?
- Vorbesc despre o relatie intre aceste femei si dumneavoastra.
- Prima, eram inca tanar, m-a parasit pentru un alt barbat.
- V-a parasit. Vreti sa spuneti ca aveati relatii, amandoi ?
- Nu relatii in sensul obisnuit, exista doar o matractie reciproca si sperante pentru a construi ceva impreuna.
- Si ce ati resimtit cand a plecat ?
- O imensa umilire.
- Si nimic altceva ?
- Nu ... de fapt, ba da, ca sa fiu sincer, o mare usurare.
- Cum v-o explicati ?
- Nu mi-o explic, ma simteam usurat.
- Bun. Si a doua femeie ?
- O femeie absolut formidabila. Minunata.
- Nu vreau sa fiu indiscret, dar cu ce se ocupa ?
- Este actrita. Suntem in continuare in relatii.
- Si de data asta ce nu a mers ?
- Dimpotriva, totul a mers foarte bine, intre noi exista o dragoste reciproca si foarte puternica.
- Totul se petrece deci foarte bine intre voi, ce anume va preocupa ?
- Nu stiu. Cred ca am dezamagit-o putin.
- De ce ?
- Ne-am intalnit cateva luni. Intr-o zi, ceea ce este foarte normal, ea a dorit sa mergem ceva mai departe.
- In ce directie ?
- Voia sa mergem ceva mai departe fata de un simplu flirt, intelegeti ce vreau sa spun ?
- Inteleg foarte bine. Si ?
- Am refuzat. Aveam o imagine atat de absoluta despre aceasta femeie si nu-mi puteam inchipui ca as .... cum sa spun, ca as murdari-o.
- Si ce s-a intamplat pe urma ?
- Ea s-a maritat si intretin relatii foarte prietenesti cu ea si cu sotul ei. Petrec mult timp cu ei.
- Si sotul ei nu vede niciun inconvenient in asta ?
- Nu, dupa cate stiu. Ma trateaza ca pe un prieten si ii rasfat mult, nu trece o saptamana fara sa-i trimit flori.
- In timp ce aveati o relatie sa spunem de dragoste cu aceasta femeie, vi s-a intamplat sa o doriti ?
- O, nu, o respectam prea mult.
- Ceea ce inseamna ca nu aveti o dorinta fizica pentru o femeie pe care o stimati ?
- Niciuna.
- Dar pentru alte femei ?
- Pai ...
- Trebuie sa-mi raspundeti sincer, domnule Hoover, simtiti vreo dorinta pentru alte femei ?
- Nu.
- Nici chiar in reprezentarile pe care le-as numi pornografice, chiar daca nu este vorba despre o femeie pe care o cunoasteti personal ?
- Nu cred.
- Deci, nu sunteti sigur ?
- Nu, nu cred. As dori sa facem o pauza acum, ma simt putin obosit.
- Cred ca pentru astazi am terminat.
- Am reflectat indelung la convorbirile noastre din saptamanile care au trecut. Dialogul nostru a fost rodnic. Nu mi-ati raspuns intotdeauna cu o sinceritate totala, dar minciunile dumneavoastra nu m-au stanjenit. Pot spune chiar ca uneori m-au ajutat. Asteptati de la mine sa va rezolv problemele, si acest lucru este foarte legitim. Sau, in orice caz, asteptati ca eu sa va usurez de o sarcina care apasa peste cursul normal al vietii dumneavoastra. Trebuie sa va marturisesc ca abordez conversatia de azi cu mare teama, nu atat din cauza a ceea ce vreau sa va spun, cat din pricina modului in care veti repeta aceasta analiza a mea. As vrea mai intai sa ma explic in legatura cu asta, daca imi permiteti. Vom asista, domnule Hoover, la cea mai exceptionala si singulara confruntare intre doctrina lui Freud si unul dintre cei mai eminenti reprezentanti ai moralei victoriene.
- Ce vreti sa spuneti ?
- Vreau sa spun ca prin functiile pe care le exercitati ca sef al politiei federale sunteti unul dintre cei mai importanti pastratori ai autoritatii morale in aceasta tara. Iar confruntarea dintre pulsiunile dumneavoastra intime si aceasta morala atotputernica se afla la originea tulburarilor dumneavoastra si a unei anumite dedublari a personalitatii, care produce suferintele si sfasierea interioara.
- Nu sunt sigur ca inteleg foarte bine, doctore.
- Voi incerca sa explic in cuvinte simple, daca imi permiteti. Morala sexuala care prevaleaza in civilizatia noastra, preluata de la Biserica, a stabilit aceste reguli de conduita pe care le cunoastem. Fiecare dintre noi este obligat sa-si satisfaca sexualitatea intr-un cadru rigid care este cel al casatoriei monogame ce are, ca obiect final, perpetuarea speciei. In acest sens, morala care este inscrisa intr-o regiune a creierului nostru se erijeaza in paznic al valorilor civilizatiei noastre si actioneaza ca un agent de reprimare a oricarei pulsiuni care ar fi contrara regulilor sociale. Si, daca aceasta autocenzura nu ajunge, stiti foarte bine ca societatea are grija singura sa reprime greselile. Exista deci doua niveluri ale politiei. Aceea pe care o avem in noi insine si cealalta, cea pe care o conduceti dumneavoastra. Propria noastra politie se ridica impotriva pulsiunilor din noi, ca un zid. De aici rezulta tulburari suparatoare, cu consecinte mai mult sau mai putin dramatice pentru individ, in functie de puterea pulsiunilor si de istoria psihologica personala a fiecaruia. Ce este aceea varsta adulta, domnule Hoover ? Este perioada pe care natura ne-a dat-o pentru a ne intelege copilaria sau a-i suporta consecintele. In ceea ce va priveste, domnule Hoover, voi afirma ca anumite evenimente specifice ale propriei dumneavoastra istorii au intervenit in copilarie. De aici rezulta pulsiuni care, izbindu-se de zidul moralei comune, s-au preschimbat intr-o imensa suferinta care tine in special de reprimarea aspiratiilor profunde pe care le aveti. Chiar daca nu ati vrut sa-mi spuneti explicit, am inteles ca tatal dumneavoastra era un om slab, atins de o boala mintala suficient de grava pentru ca el sa decedeze prematur din aceasta cauza. Mama dumneavoastra i s-a substituit.
Nota : Aceasta fictiune se sprijina pe evenimente reale si pune in scena personalitati care apar sub numele lor adevarat. Unele dintre cuvintele lor sunt imaginare, altele sunt fidele manierei in care au fost redate in carti si articole. [ ... ]
( extras din “ Blestemul lui Edgar “, Amintiri atribuite lui Clyde Tolson ( 1932-1972 ), Capitolul 12, - Marc Dugain, Editura RAO, Bucuresti, 2007 pt versiunea in lb romana august 2008 – titlul original “ La malédiction d’ Edgar “, Editions Gallimard, Paris, 2005 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu