Imprescriptibilitate ( 1 )
[ ... ] Teoriile sunt linistitoare pentru ca, oricat de nebunesti ar parea, nu sunt niciodata mai nebunesti decat realitatea insasi.
Acel Lee Harvey Oswald arestat, apoi executat la Dallas nu l-a omorat catusi de putin pe Kennedy. El nu a participat niciodata activ la eliminarea lui fizica.
Tipul acesta era pregatit de luni de zile drept acoperire.
Trebuie sa recunosc, m-am indoit mereu ca Oswald cel intors din Rusia ar fi acelasi cu cel care se dusese acolo.
E posibil ca, initial, sa fi fost format pentru a deveni agent dublu dar, odata ajuns in URSS, KGB-ul sa fi fost mai puternic decat se asteptau ai nostri.
Asa ca probabil l-au intors din drum si a sfarsit prin a spune mai mult decat putea afla lucrand intr-o uzina de electronica, la Minsk.
Afirmatia lui Powers, potrivit careia Oswald contribuise la doborarea avionului sau, este probabil adevarata.
Doar daca nu cumva a fost acreditata pentru a se face din Oswald un adevarat transfug. In fata nevoii de a se fabrica o momeala pentru operatiunea Kennedy, membri CIA implicati au profitat de aceasta pleasca pentru a-l reinvia pe Oswald si a-l pregati pentru rolul pe care urma sa-l joace in aceasta operatiune.
Dar nu putem de pe alta parte nici sa excludem probabilitatea ca Oswald cel intors din URSS sa fi fost acelasi cu cel care statuse acolo.
Ceea ce va ramane pentru totdeauna un mister pentru mine este putina suspiciune a sovieticilor in fata intruziunii unui agent american pregatit de mult.
Aceasta complezenta ramane in ochii mei suspecta, chiar daca nu dovedeste nimic ; rusii nu mai aveau niciun interes sa contribuie la asasinarea lui Kennedy de cand acesta renuntase la eliminarea lui Castro.
Insa pregatirea atentatului fusese facuta mai demult si probabil ca intre cele doua mari centrale de spionaj se ajunsese la o intelegere tacita, altfel improbabila.
Totusi asta m-ar surprinde foarte tare.
Anumite adevaruri nu vor fi pe deplin elucidate decat atunci cand si ultimul dintre protagonistii acestei drame va fi trecut pe lumea cealalta, de vreme de asasinarea unui Presedinte al Statelor Unite este o crima imprescriptibila.
Inalta conducere a CIA nu a participat, cu siguranta, direct la operatiune. Lucrurile s-au petrecut la un nivel subaltern, cu ajutorul unor fosti membri ai gastii, care aveau motive bune sa-l urasca pe Kennedy. Dar, foarte curand, aceasta inalta conducere nu a putut sa nu vada ca anumiti agenti ai nivelului doi erau profund implicati.
Aceasta evidenta nu le mai lasa alta alegere decat sa acopere operatiunea.
In confreria celor umiliti, Marcello era marele maestru.
Fratii Kennedy il deportasera in Guatemala si, pe 22 noiembrie 1963, procesul sau cu justitia federala era in curs de judecare, cu un verdict previzibil.
Oswald era un tip fara anvergura, manipulat, dar nu intr-atat incat sa ramana pe pozitii mai mult de cateva zile fara a incerca sa se disculpe facand dezvaluiri.
Dupa ce fusese articulat bucata cu bucata, ca momeala, pe urma manipulat de catre insi afiliati CIA-ului, in final Mafia isi luase sarcina de a-l face sa taca.
Jack Rubinstein, alias Ruby, nu era un pistolar obisnuit al crimei organizate.
El facuse o cariera oarecare in Mafie, inceputa la Chicago, insa la Dallas functiona mai degraba ca agent de legatura intre lumea interlopa, politie – unde avea multe relatii, inclusiv cu Tippit, politistul asasinat in aceeasi zi cu Kennedy – si lumea petrolistilor.
Era asociat cu Trafficante si Meyer Lanski. Rolul pe care l-a jucat in toata aceasta afacere m-a surprins. Ca sa fie unul dintre creierele care organizasera intreaga operatiune, iar apoi sa se apuce de treaba doar ca un simplu executant mi s-a parut contradictoriu.
Dar cred ca Marcello voia ca ultima veriga a lantului, cea care inchidea careul, sa fie un om sigur si de un anumit nivel.
In momentul desfasurarii faptelor, Ruby avea mari datorii, care i-ar fi putut aduce o condamnare la moarte.
Ruby nu facea un secret din afectiunea pe care o avea pentru familia sa, lucru folosit de asociatii lui ca mijloc de presiune.
Ruby a crezut mereu ca va fi scos de acolo.
Dupa condamnarea sa la moarte pentru uciderea lui Oswald, a fost convins ca va castiga in apel.
El mai lucra si pentru noi ocazional ca informator. Avuseseram noua contacte cu el in 1959, contacte fructuoase, pe care am cerut comisiei Warren sa nu le dezvaluie.
Dupa un timp oarecare petrecut in inchisoare, inainte de a muri de cancer, a inceput sa delireze puternic, invinuindu-l sistematic pe presedintele Jonson ca fiind creierul intregii operatiuni.
Edgar si cu mine gandeam ca era o acuzatie gratuita.
Insa Edgar, pe care capacitatea de a privi in perspectiva il facea inconfundabil, mi-a cerut sa strang tot ce puteam, ca informatii, despre Johnson.
Nu am gasit nimic foarte substantial, cu exceptia faptului ca ii destainuise amantei sale, inaintea asasinatului, ca Kennedy urma sa fie eliminat, iar el va deveni presedinte.
Si chiar rasese cu pofta, adaugand : “ Nimeni n-ar fi pariat nici macar un dolar pe sansele unui vicepresedinte de varsta mea, de a-i urma, in plin mandat, unui presedinte de patruzeci si sase de ani “.
Johnson, care isi cunostea perfect orasul, Dallas, condusese echipa insarcinata cu planificarea traseului coloanei prezidentiale.
Dupa care strigase sa fie scos prietenul sau Connaly din automobilul Presedintelui si sa fie inlocuit cu “ cretinul acela batran de Yarborough “, un senator pe care il detesta.
Continui sa cred ca rolurile au fost impartite foarte natural in aceasta operatiune. Fiecare a ramas strict in domeniul lui de competenta.
Mafia a initiat proiectul, asa cum o poate face numai o organizatie criminala. Nicio alta institutie nu e atat de megalomana incat sa-si spuna : “ Trebuie sa-l asasinam pe Presedinte “, si sa treaca la fapte.
Pe urma si-a asumat fara sa clipeasca tot ce tinea de competenta sa : uciderea Presedintelui, incredintata unor tragatori profesionisti, si uciderea marionetei, pentru care a furnizat executantul.
Genul de lucruri care nu putea izvori din mintea unui functionar federal.
Ancheta pe care am efectuat-o ma face sa cred ca niciun ucigas al Mafiei nu a fost implicat in atentatul de la Dallas.
Echipele plasate in depozitul de carti si in spatele movilei de pamant erau formate din anticastristi antrenati in taberele CIA si din trei ucigasi corsicani, alesi in virtutea motivului ca era prea greu ca ancheta sa ajunga pana la ei.
Acestia au fost recrutati la Marsilia, la inceputul toamnei lui ’63, inainte de a veni cu avionul in Mexico, unde au asteptat trei saptamani.
Apoi au fost condusi la Brownsville, in Texas, apoi la Dallas, unde au pregatit atentatul facand o multime de fotografii ale amplasamentului, ca niste turisti japonei oarecare.
Printre ei, un anume Lucien Sarti, cunoscut pentru ajutorul pe care il daduse CIA-ului in asasinarea lui Patrice Lumumba si pentru implicarea sa intr-o tentativa de eliminare a generalului de Gaulle in august ‘ 62, in cooperare cu OAS.
Sarti era un fin tragator. Calitate datorata fara indoiala faptului ca nu avea decat un ochi.
Chiorii sunt avantajati la tir din cauza obisnuintei lor de a trai privind intotdeauna printr-un singur ochi.
Asta facea din el omul ideal pentru lovitura de gratie, in speta glontul care a luat cu sine o parte din capul lui JFK.
Serviciile acestor ucigasi au fost platite la Buenos Aires, in heroina.
Mafia corsicana avea si ea motive suficiente sa-l urasca pe Kennedy.
Pierderea Havanei, ca placa turnanta pentru traficul de stupefiante, o obligase sa se replieze la Montréal, la o latitudine mult mai aspra.
Nota : Aceasta fictiune se sprijina pe evenimente reale si pune in scena personalitati care apar sub numele lor adevarat. Unele dintre cuvintele lor sunt imaginare, altele sunt fidele manierei in care au fost redate in carti si articole. [ ... ]
( extras din “ Blestemul lui Edgar “, Amintiri atribuite lui Clyde Tolson ( 1932-1972 ), Capitolul 12, - Marc Dugain, Editura RAO, Bucuresti, 2007 pt versiunea in lb romana august 2008 – titlul original “ La malédiction d’ Edgar “, Editions Gallimard, Paris, 2005 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu