Motto : - Persoana despre care as fi putut scrie acum 30 de ani nu mai este astazi aceeasi. Memoria a fost inlocuita de fantezie. Atunci cand Isak Dinesen [ Tania Blixen ] a scris “ Dincolo de Africa “, a omis sa se refere la modul in care a tratat-o sotul ei. In fond, si-a creat un nou trecut. – Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis, raspuns la intrebarea de ce nu isi scrie memoriile, 1992.
Memoria episodica si memoria semantica
Principalele rezultate teoretico-experimentale
Disjunctia dintre memoria episodica si memoria semantica, a fost propusa de E. Tulving ( 1983, 1984 ), iar ulterior a devenit un loc comun in psihologia cognitiva.
Memoria episodica se refera la memoria evenimentelor autobiografice : cand si unde am trait un anumit eveniment.
De exemplu, amintiri despre ultimul Revelion, despre prima zi de scoala, despre ce am facut in ziua de ieri, depre cum ne-am petrecut vacanta, etc., intra in memoria episodica.
Aceasta memorie contine o serie de informatii asociate cu contexte spatio-temporale precise.
Ea este esentiala pentru formarea propriei noastre identitati, a identitatii de sine.
Memoria semantica – numita adesea conceptuala – se refera la cunostintele generale pe care le avem despre mediul in care traim.
De exemplu, stim ca la Cluj-Napoca este un mare centru universitar, ca formula chimica a apei este H2O, ca Shakespeare a scris “ Hamlet “, ca vinul este o bautura alcoolica, etc.
Cunostintele din memoria semantica nu sunt asociate - de regula – cu un anumit context spatio-temporal.
Nu stim, unde si cand anume, am auzit pentru prima data formula chimica a apei, cand si unde am citit ca autorul piesei “ Hamlet “ este Shakespeare, etc.
Majoritatea cunostintelor pe care le ofera manualele si cursurile scolare vizeaza memoria semantica sau conceptuala.
In schimb, intamplarile pe care le-am trait de-a lungul vietii noastre formeaza continutul memoriei episodice.
Pentru a sustine aceasta distinctie s-au invocat o serie de rezultate clinico- experimentale, cele mai multe de ordin neurofiziologic : comportamentul subiectilor cu amnezie anterograda, inregistrarea fluxului sangvin local, investigarea pacientilor cu traumatisme cranio-cerebrale in zona lobilor frontali.
O constatare destul de frecventa in cazul pacientilor cu amnezie anterograda este aceea ca, desi ei nu-si reamintesc nimic din propria lor biografie, anterioara momentului in care a survenit amnezia, nivelul cunostintelor lor conceptuale dobandite anterior ramane, practic, neafectat.
De exemplu, ei pot sa-si reaminteasca semnificatia unor cuvinte invatate anterior, diverse formule matematice, etc.
Kalat ( 1988 ) citeaza cazul unui pacient cu amnezie anterograda care, jucand golf, desi uita dupa cateva secunde ca a lovit mingea ( = memoria episodica ) si cauta sa reia lovitura, isi reamintea perfect regulile jocului, greutatea specifica a mingii de golf, distantele marcate de stegulete, etc., adica o serie de cunostinte factuale dobandite anterior ( = memorie semantica ).
Intr-o investigatie asupra distinctiei dintre memoria episodica si memoria semantica la nivel cerebral, R. Wood ( 1980 ) recurge la tehnica inregistrarii fluxului sangvin local.
Un lot de subiecti invata o lista de cuvinte.
Ulterior, ei sunt supusi unui test de recunoastere.
La aparitia unui cuvant pe display, o parte a subiectilor trebuiau sa raspunda prin “ DA “ sau “ NU “, daca cuvantul respectiv a mai fost auzit vreodata in viata lor ( sarcina de memorie episodica ), iar celalalt grup de subiecti sa raspunda daca acesta a fost prezent pe lista memorata ( sarcina de memorie semantica ).
Concomitent, se proceda la inregistrarea fluxului sangvin local.
Se constatã ca, ariile cerebrale implicate difera in cele doua situatii.
Metodologia acestui gen de cercetari a fost pusa sub semnul intrebarii de catre Stilling si colab. ( 1987 ), data fiind distinctia problematica, dintre sarcina de memorie semantica si cea de memorie episodica.
Cercetarile din ultimii ani asupra bazei neurofiziologice pentru cele doua tipuri de memorie, au ajuns la concluzii mai putin transante.
Cel putin deocamdata, se considera ca, atat memoria episodica, cat si cea semantica, depind de structurile cerebrale deteriorate in cazul amneziei – adica, hipocampusul si zonele aferente -, dar ca, in plus, memoria episodica depinde de integritatea lobilor frontali ( Squire si colab., 1993 ).
Deteriorarea lobilor frontali este asociata foarte adesea, cu pierderea informatiilor despre momentul si locul, in care pacientul a invatat o anumita informatie pe care si-o reaminteste, totusi, fara probleme.
Argumentele prezentate mai sus, vizeaza nivelul implementational al unei Teorii asupra memoriei episodice versus semantice.
Reamintim, cu acest prilej, pericolul generalizarilor de la nivel neurofiziologic, la nivel computational si algoritmic.
S-a sustinut ca, din punct de vedere cognitiv, cele doua sisteme mnezice difera prin modul de organizare a informatiei, si tipul de procesare.
Cunostintele din memoria episodica ar fi organizate cronologic, pe cand cele din memoria semantica, ar fi grupate in scheme si retele semantice – despre care vom discuta ulterior.
Cunostintele din memoria episodica ar fi asociate cu reactii emotionale, putand fi chiar organizate in jurul unui “ nod emotional “ ( Bower, 1981 ), pe cand cunostintele semantice ar fi neutre, lipsite de tonalitate afectiva.
In plus, interferenta ar fi mult mai puternica in cazul memoriei episodice, decat in cazul memoriei semantice.
Cu toate acestea, toate datele invocate pot fi explicate printr-un model monist al memoriei.
Fiecare din cele doua categorii de cunostinte are cate ceva din cealalta.
Putem presupune, de pilda, ca toate continuturile semantice au fost asociate cu un context spatio-temporal in momentul invatarii lor, si inca un timp dupa aceea.
De exemplu, la putina vreme dupa invatarea formulei E = mc2 , ne putem reaminti momentul si locul in care am invatat-o, ba chiar si starea emotionala pe care am trait-o in fata acestei formule elegante si simple, dar de importanta covarsitoare pentru stiinta contemporana.
Ulterior, aceasta formula a fost asociata tot mai frecvent, cu alte tipuri de cunostinte, astfel incat, reactualizarea contextului fizic si a contextului subiectiv al momentului in care am invatat-o, devine tot mai greu de realizat.
Similar, in cazul amneziei, informatia semantica, procesata si utilizata de mult mai multe ori, decat cea legata de un anumit context spatio-temporal, poate fi mai robusta, mai bine stocata in memorie, si, ca atare, mai putin afectata decat cea episodica.
Judecate la rigoare, datele experimentale si clinice de care dispunem in momentul de fata, nu ne pot oferi argumente suficiente, pro sau contra disocierii memoriei episodice, de cea semantica.
Ramane pe seama cercetarilor viitoare, sa stabileasca validitatea acestei disjunctii.
( extras din Psihologie cognitiva Modele teoretico-experimentale, prof.univ.Mircea Miclea, editia a II-a revazuta, Editura Polirom, colectia Collegium, Iasi, 1999 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu