Reglementari internationale
Documentul final al Reuniunii general-europene de la Viena, adoptat in ianuarie 1989, dezvolta prevederile referitoare la anumite drepturi ale omului, cuprinse in alte documente.
Astfel, se insista asupra asigurarii unor recursuri efective pentru cei care pretind ca drepturile si libertatile lor au fost incalcate, in fata organelor executive, judiciare sau administrative, ca si a informarii despre hotararea luata ca urmare a recursului.
In ceea ce priveste libertatile religioase, se prevede eliminarea si prevenirea discriminarilor fata de persoane sau comunitati, pe motiv de religie sau convingere, cultivarea unui climat de toleranta si respect, recunoasterea statutului legal al acestor comunitati, respectarea dreptului comunitatilor de a stabili si mentine lacasuri de rugaciune, de a se organiza conform structurilor lor, de a-si selecta personalul.
Statele s-au angajat sa aiba consultari cu cultele, sa respecte dreptul persoanelor de a da si primi Educatie religioasa in limba aleasa de ele, sa respecte dreptul credinciosilor individuali si al comunitatilor de a dobandi, poseda si folosi publicatii religioase.
Se recunoaste ca exercitarea libertatilor religioase poate fi supusa de State limitarilor prevazute de lege, conforme cu obligatiile care le revin potrivit dreptului international.
Documentul de la Viena cuprinde si prevederi de ordin general, referitoare la protectia drepturilor persoanelor care fac parte din minoritati, si a identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, la dreptul persoanelor de a parasi orice tara, inclusiv propria tara, si la drepturile persoanelor arestate.
In acelasi timp, documentul de la Viena acorda un loc important drepturilor economice si sociale.
Statele participante s-au angajat sa continue eforturile, in vederea infaptuirii treptate, a drepturilor economice, sociale si culturale, sa acorde o importanta deosebita problemelor din domeniul angajarii in munca, locuintelor, asigurarilor sociale, sanatatii, invatamantului si culturii.
Documentul de la Viena a creat, totodata, un mecanism de schimb de informatii, reprezentari si discutii intre Statele participante, initial cele direct interesate, apoi cu toate celelalte, atunci cand se considera ca intr-un Stat se produc situatii care reprezinta incalcari ale angajamentelor asumate.
De asemenea, a fost convocata Conferinta privind dimensiunea umana a OSCE, care a tinut trei reuniuni, la Paris ( 1989 ), Copenhaga ( 1990 ) si Moscova ( 1991 ), ultimele doua finalizate cu documente importante in domeniul drepturilor omului.
Daca reuniunea de la Paris s-a incheiat fara un rezultat, reuniunea de la Copenhaga a dezvoltat indeosebi norme privind principiile democratiei si Statului de drept, dreptul la recursuri interne eficiente impotriva oricaror incalcari ale drepturilor omului, dreptul la expresie, dreptul de a organiza reuniuni si manifestari pasnice, interzicerea torturii, abolirea pedepsei cu moartea, scutirea de serviciul militar a celor care ridica obiectia de constiinta, ameliorarea procedurilor de intrare pe teritoriul propriu, protectia drepturilor muncitorilor migranti si altele.
Documentul de la Copenhaga a enuntat, de asemenea, o serie de elemente si valori ale democratiei si Statului de drept, si angajamentul Statelor participante de a le promova prin :
1. informatie,
2. contacte,
3. expertiza,
4. cooperare.
In sfarsit, documentul adoptat la Copenhaga cuprinde o serie de norme fundamentale, in legatura cu minoritatile nationale.
Documentul de la Moscova a dezvoltat, de asemenea, institutii ale democratiei si Statului de drept, legate de garantarea drepturilor omului, si a adaugat unele elemente la mecanismul dimensiunii umane ( recurgerea la experti si raportori, care sa prezinte situatia dintr-o tara in care se pretinde ca ar exista incalcari grave ale drepturilor omului ).
Carta de la Paris pentru o nouã Europã din 1990, Declaratia la nivel inalt de la Helsinki din 1992, si Deciziile adoptate la reuniunea de la Helsinki, din acelasi an, au pus in continuare accentul pe drepturile omului, fara a adopta noi reglementari.
Tot in plan european, activitatile Uniunii Europene au, de asemenea, o dimensiune importanta privind drepturile omului.
Exista eforturi pentru armonizarea politicii sociale, care are efecte pozitive pentru drepturile economice si sociale.
In 1986, ministrii afacerilor externe ai tarilor Uniunii Europene au adoptat o Declaratie privind drepturile si libertatile fundamentale care, desigur, nu este un tratat.
Consiliul European de la Nisa a adoptat in 2001, Carta drepturilor fundamentale ale omului, care a fost inclusa ca parte integranta, in Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, semnat de Statele membre in 2004.
O serie de prevederi in acest domeniu, au fot incluse in Conventiile de la Lomé, cu cele peste 50 de tari din zona Africii, Pacificului si Caraibelor, ca si in Acordurile de asociere cu tarile europene candidate la Uniunea Europeana.
( - extras din Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan, curs universitar, prof.univ.dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu