România : Necesitatea controlului jurisdictional al constitutionalitatii legii ( 3 ) Evolutia controlului de constitutionalitate in România. Dreptul contenciosului constitutional

România :    Necesitatea controlului jurisdictional al constitutionalitatii legii  ( 3 )

Controlul exercitat printr-un organ jurisdictional

Controlul exercitat printr-un organ unic :

Evolutia controlului de constitutionalitate in România :

Vom trata acum despre Evolutia controlului de constitutionalitate in Romania si vom avea in vedere etapele acestei evolutii, in ordinea lor cronologica.

Vom formula apoi concluzia care se desprinde.

In tara noastra, controlul constitutionalitatii legilor a fost impus pentru prima data in 1912, tot pe cale pretorianã, potrivit modelului european, prin asa numitul Proces al tramvaielor, de catre Tribunalul Ilfov, care a infirmat aplicabilitatea unei legi ca fiind contrara Constitutiei Romaniei, solutie confirmata si de Curtea de Casatie.

Astfel :

Etapa I :                                                                                                                                 

In 1909 a fost votata o lege, prin care urma sa se infiinteze o Societate pe actiuni, avand ca obiect de activitate, executarea lucrarilor de introducere in Bucuresti a retelei de tramvaie electrice.

In temeiul acestei legi, municipalitatea a redactat Statutul, a emis actiunile, si a inscris societatea la Tribunalul de comert.

Capitalul social al acestei societati s-a realizat prin subscriptie publica.

In urma unei schimbari politice, guvernul liberal a fost inlocuit cu un guvern conservator care, sub influenta proprietarilor de tramvaie trase de cai, a anulat aprobarea data Statutului societatii comerciale de catre vechiul Cabinet.

Noul primar si noul consiliu municipal, nu au tinut cont de dispozitiile ( prevederile ) legii prin care Societatea de tramvaie a fost infiintata, iar Parlamentul a adoptat o lege prin care a aprobat un nou Statut al societatii, potrivit caruia, municipalitata era autorizata sa rascumpere instalatiile si materialul societatii la pretul de productie, iar daca actionarii nu vor accepta conditiile astfel impuse, sa li se restituie valoarea nominala a actiunilor, cu o dobanda de 6 %, ceea ce practic, echivala cu o expropriere.

In fata Tribunalului Ilfov, Societatea de tramvaie a sustinut ca legea incalca principiul separarii puterilor, reglementat de Constitutia din 1866, deoarece solutiona probleme litigioase, care erau de resortul puterii judecatoresti, cat si articolul din Constituie care consacra faptul ca, proprietatea este sacra si inviolabila, de vreme ce prin legea respectiva Societatea era lipsita de patrimoniul sau, iar actionarii de actiunile lor.

Decizia Tribunalului Ilfov a consacrat pentru prima data suprematia Constitutiei, in raport cu legea, iar la recursul intentat, Inalta Curte de Casatie a confirmat solutia instantei de fond.

Modelul american a fost preluat mutatis mutandis fiind un control difuz ce putea fi realizat de catre toate organele judecatoresti. In practica, datorita sistemului de drept românesc, construit pe filonul romano-germanic, in care judecatorul interpreteaza legea, dar el nu creeaza Dreptul – cum este in sistemul de common law – pericolul era sa se ajunga la situatii contradictorii, cand in spete similare, solutiile date de diferite instante erau contradictorii.

Etapa II :

Constitutia Romaniei din 1923 consacra principiul, dar restrange sfera instantelor competente, dand numai Curtii de Casatie, in sectiuni reunite, posibilitatea de a judeca constitutionalitatea legilor – ceea ce atenua efectele caracterului difuz al controlului, fara insa a le inlatura, decizia fiind prizoniera autoritatii lucrului judecat, si avand efecte doar “ inter partes litigantes “  ; astfel, o lege declarata neconstitutionala putea fi aplicata in alt caz de catre o alta instanta, sau organ administrativ, care o considera constitutionala.

Etapa III :

Solutia a fost mentinuta si in Constitutia din 1938, dar odata cu instaurarea regimului comunist, controlul este desfiintat, iar verificarea constitutionalitatii legilor a devenit, exclusiv, o problema a legiuitorului.

Plecand de la principiul potrivit caruia “ nimeni nu poate fi judecator in propria cauza “, este evident ca realizarea controlului de catre insusi legiuitorul, era ineficienta si neustificata.

Etapa IV :

Constitutia Romaniei din 1991 reafirma principiul, dar nu revine la solutia Constitutiei din 1923, ci recepteaza, ca toate celelalte tari foste socialiste, modelul european ; astfel controlul se realizeaza printr-o Curte Constitutionala, organ jurisdictional exercitand centralizat o procedura speciala si specializata de control al constitutionalitatii legilor.

In concluzie putem spune ca :

Romania se incadreaza in acest fel in :                                                                               

1. Evolutia paneuropeana, de la Statul legal, in cadrul caruia legea este necontrolabila, ecran opac intre Constitutie si societate, la Statul de drept, asigurand prioritatea drepturilor omului si respectarea regimului de separatie a puterilor in Stat, rezultat din echilibrul institutional al regimului constitutional, corespunzator democratiei constitutionale ; ( a se citi cu atentie articolul 1 punctul 4, punctul 5, intitulat “ Statul roman “ din Constitutia Romaniei revizuita in 2003 si in vigoare )
2. Caracteristica generala a instituirii controlului constitutionalitatii legii dupa prabusirea unor regimuri autoritare, dictatoriale si / sau totalitare : Germania, Italia, Spania, Portugalia, fostele tari socialiste ;
3. Tendinta generala a expansiunii modelului european de control, nu numai in Europa, dar si in Africa si Asia – 31 de tari europene si 31 de tari din afara continentului in 1996.

Locul contenciosului constitutional in sistemul juridic national :

Intrucat contenciosul constitutional are ca scop, garantarea suprematiei Constitutiei, rezulta ca, prin natura sa, el este o subramura a Dreptului constitutional, ca si Dreptul parlamentar sau Dreptul electoral.

Cu alte cuvinte, Contenciosul constitutional constituie aspectul jurisdictional al dreptului constitutional.

De aceea, Curtea ( Constitutionala ) exercita centralizat un control special si specializat privind constitutionalitatea legii, chiar daca, asa cum vom arata in cele ce urmeaza, exercita si alte atributii decat strict controlul constitutionalitatii legii, subordonate insa scopului sau fundamental, care este garantarea suprematiei Constitutiei Romaniei, in cadrul careia, controlul constitutionalitatii legii este aspectul esential si definitoriu pentru statutul sau.

( extras din Cursul de anul IV, Dreptul Contenciosului Constitutional, Profesor Univ.Dr. titular de curs, Nicolae Pavel, profesor de Drept Constitutional, material furnizat de profesor la cursul din data de 31 octombrie 2008, ora 15h00, sala nr. 502/504, Facultatea de Drept, Universitatea Spiru Haret, Bucuresti, str. Ion Ghica 13, sector 3, et. 5 )