Edgar la lucru

Edgar la lucru

In ziua aceea, am mers impreuna cu Edgar, la intersectia strazii Lexington cu strada 57.

Edgar dorea sa se plimbe singur, insa, in ce ma priveste, nu tineam sa raman inchis in hotel. Am insistat, si Edgar, prins intre o ciudata nevoie de a se plimba de unul singur si inclinatia lui de a-mi face pe plac, a cedat in cele din urma.

Cand l-am vazut pe Frank Costello, seful mobsterilor din New York, venind spre noi, m-am simtit ca un matelot care sta de cart, noaptea, pe un vas in mijlocul Atlanticului de Nord, si care vede profilandu-se in departare un iceberg care va scufunda vaporul.

Anumite coincidente par mai putin firesti decat altele.

Am remarcat imediat ca Costello nu era atat de destins pe cat ar fi putut parea, in costumul sau bej-deschis.

Falcile sale inclestate si privirea suparata aratau o profunda nemultumire.

Si-a scos totusi palaria ca sa ne salute, dintr-un reflex de politete care nu se potrivea cu starea in care era.

-         Domnule Hoover, ce intalnire ! Foarte improbabila si foarte providentiala.

-         Nu-mi vine sa cred, domnule Costello, nu ne-am mai intalnit de foarte multa vreme.

-         Pica la tanc, aveam nevoie sa va vorbesc.

-         Il cunoasteti pe Clyde Tolson – nu numai ca este un alter ego al meu, dar e si numarul doi in FBI. Puteti vorbi in fata lui fara pic de teama, ca si cum am fi singuri.

Imi facu un semn din cap, in chip de salut, si ma scruta indelung inainte de a-mi strange mana. Ma recunoscuse. Ne intalniseram deja la Hipodrom.

-         Avem cateva mici necazuri, domnule Hoover. Comisia speciala din Senat, care ancheteaza asupra crimei organizate si a relatiilor ei cu comertul dintre State, vrea sa ne audieze. Kefauver si banda lui au constituit un dosar colosal. Stiti cumva de unde provin aceste informatii si de ce sunt pe urmele noastre in felul asta ?

-         Kefauver e democrat si, cum democratii si-au pierdut popularitatea in prezent, s-au gandit sa constituie aceasta comisie. Ei pretind ca amenintarea comunista nu ar fi atat de mare pe cat spunem noi, in timp ce crima organizata ar reprezenta un pericol mult mai mare pentru tara. Insa noi i-am negat mereu existenta, stiti asta.

-         Care ‘ noi “ ?

-         Noi, republicanii si FBI-ul.

-         Atunci cine a facut investigatiile care dus la aceste audieri ?

-         Cu siguranta nu noi, fiti convins de asta. Kefauver m-a solicitat in doua randuri, pentru ancheta si pentru protectia anumitor martori. Am refuzat in ambele cazuri.

-         Martorii nu sunt protejati ?

-         In orice caz, nu de catre noi. Statutul nostru nu prevede sa ne constituim in garda de corp pentru nimeni, in afara de ministrul nostru si de presedinte, daca ne-o cere.

-         Atunci cine le furnizeaza informatii ?

-         Biroul de Narcotice. Anslinger este cel care face descinderile si constituie dosarele.

-         Porcul !

-         Draga Frank, sa stii ca am adus un numar important de martori ai apararii care sunt prieteni de-ai mei, si printre ei se gasesc multi texani influenti.

-         Ca de exemplu ?

-         Murchison, Joe Kennedy, Winchell, Billingsley, Rosenstiel si Schine.

-         Dar Kefauver asta ?

-         Incearca sa iasa in fata in vederea alegerilor prezidentiale unde s-ar vedea foarte bine candidat din partea democratilor. Insa, pe cuvant de onoare, iti pot spune, cu titlu confidential, ca in curand nu va mai fi in fruntea comisiei.

-         De ce ?

-         Pentru ca sunt in masura sa-l fac sa renunte.

-         Imi confirmi deci ca  FBI-ul nu are nimic de-a face cu toata afacerea asta ?

-         Iti confirm asta, Frank, ai cuvantul meu de onoare.

-         Cred ca ar fi bine sa pastram legatura, domnule Hoover.

-         Nu vad de ce nu, domnule Costello.

N-am fost niciodata cu adevarat convins de caracterul intamplator al acestei intalniri.

Edgar nu rezistase tentatiei de a ma pune si pe mine la curent cu aceasta relatie ‘ tinuta sub control «  pe care o avea cu lumea interlopa, semn al importantei tot mai mari a acesteia, in lunile care aveau sa vina.

A fost pentru prima oara in Istoria tarii noastre, cand o ancheta a Congresului era televizata.

Audierile comisiei Kefauver au fost urmarite de peste douazeci de milioane de telespectatori, fascinati sa vada, intrate in casele lor, fetele celor mai mari personaje ale Mafiei : Luciano, Gambino, Colombo, Luccese, Trafficante si Marcello.

Am urmarit, impreuna cu Edgar, o buna parte dintre aceste audieri la un televizor cumparat pentru Birou.

Costello a refuzat sa-i fie filmata fata. Nu am vazut decat mainile sale noduroase agitandu-se, exprimand exact contrariul a ceea ce spunea.

Doi martori au fost impuscati inainte de a putea sa depuna marturie.

In mai 1951, contrar oricaror asteptari, senatorul Kefauver, care daduse numele sau acestei prime mari anchete asupra Mafiei, a demisionat aducand ca argumente o sumedenie de motive, care nu convinsera decat presa si pe telespectatori.

Un gest cu atat mai surprinzator cu cat cele opt sute de martori provenind din cincizeci de orase dadusera acestui senator necunoscut din Tennessee o asemenea notorietate, incat facusera din el un favorit pentru investitura democrata la alegerile prezidentiale din  ’52.

In realitate, cu trei saptamani inainte, Herbert Brody, unul dintre prietenii lui, care contribuise la campania sa din Tennessee, fusese arestat de politie la Nashville.

Ancheta viza conturile de campanie ale lui Kefauver din ‘ 48 si concordanta dintre sumele disparute si cecurile cu provenienta misterioasa incasate in contul personal al candidatului.

Nimic extraordinar in ce priveste suma totala, dar afacerea dovedea o lipsa de tarie morala. Pentru noi, din fericire, Kefauver era un personaj corupt care accepta ca interventiile sa-i fie retribuite in bani gheata sau in femei. Demisia lui a confirmat afirmatiile pe care le facusem in fata lui Costello ; cat despre urmarire, aceasta nu a fost abandonata.

Nota : Aceasta fictiune se sprijina pe evenimente reale si pune in scena personalitati care apar sub numele lor adevarat. Unele dintre cuvintele lor sunt imaginare, altele sunt fidele manierei in care au fost redate in carti si articole. [ ... ]

( extras din “ Blestemul lui Edgar “, Amintiri atribuite lui Clyde Tolson  ( 1932-1972 ), Capitolul 16 - Marc Dugain, Editura  RAO, Bucuresti, 2007 pt versiunea in lb romana august 2008 – titlul original “ La malédiction d’ Edgar “, Editions Gallimard, Paris, 2005 )