Drepturile omului. Izvoarele si natura normelor privind drepturile omului ( II ) ( 10 )

Drepturile omului. Izvoarele si natura normelor privind drepturile omului ( II )

Unii autori au incercat sa stabileasca si o ierarhizare a drepturilor omului.

Aceasta s-a bazat, in general, pe Teoria celor “ trei generatii “ de drepturi :

1. politice si civile,
2. economice, sociale si culturale,
3. drepturile zise de “ solidaritate “ –

numite astfel, mai ales dupa perioada in care au fost consacrate in documente de drept international.

Insasi impartirea in aceste categorii este discutabila :

Astfel, drepturile culturale apar in contextul drepturilor economice si sociale ; ele sunt insa, strans legate de ansamblul drepturilor si libertatilor omului, inclusiv cele politice si civile, daca luam in considerare cultura in sens larg, ca mod de viata, incluzand un ansamblu de valori, produse si impartasite de spiritul uman, mostenite de o comunitate, precum comportamente, moravuri, limba, religie, creatie culturala, ca si materiala.

Drepturile culturale apar astfel ca fiind strans legate de libertatile de gandire si opinie, de expresie, de asociere, ca si de participarea la viata publica, precum si de drepturi economice si sociale, cum sunt dreptul la un standard de viata decent, la educatie, si altele.

Dreptul la cultura este astfel considerat un drept mixt, deservind mai ales drepturile politice si civile, dar strans legat de cele economice si sociale, din punctul de vedere al realizarii lui practice.

Dreptul la asociere este inscris, atat in documentele privind drepturi politice si civile, cat si in cele privind drepturi economice, sociale si culturale.

Dreptul la educatie este considerat tot mai mult, cel putin sub forma dreptului de alfabetizare, ca parte integranta a drepturilor politice.

Drepturi proclamate ca politice si civile – protectia copilului, dreptul de a forma o familie, de a participa la viata publica – prin complexitatea masurilor pe care le presupune exercitarea lor, sunt adesea plasate alaturi de unele drepturi economice si sociale, din punctul de vedere al modului in care este conceputa protectia si infaptuirea lor.

Pe de alta parte, nu trebuie sa omitem faptul ca, articolul 27 din Pactul international privind drepturile civile si politice enunta, ca drepturi specifice ale persoanelor care fac parte din minoritati, dreptul de a beneficia de propria cultura, dreptul de a folosi limba materna, si de a profesa propria religie ; or, dreptul la folosirea limbii proprii, si la profesarea propriei religii sunt strans legate de dreptul la educatie.

Daca dreptul la cultura si la educatie sunt drepturi politice si civile pentru persoanele care fac parte din minoritati, ele trebuie caracterizate la fel si pentru persoanele care fac parte din majoritate.

In realitate, multe din drepturile politice si civile au o pronuntata dimensiune economica si sociala, iar drepturile economice si sociale sunt strans legate de exercitarea celor politice.

De aceea, ar fi periculos si inexact, a accepta clasificari care sa duca la o ierarhizare, la atribuirea unor valori diferite drepturilor omului.

In acelasi timp, analiza textelor documentelor, si a practicii internationale, arata ca obligatiile asumate de State, cu privire la diferitele drepturi si libertati nu sunt de aceeasi natura.

Astfel, Pactul privind drepturile civile si politice, ca si Conventia europeana si Conventia americana, enunta un numar de drepturi care trebuie sa fie respectate in orice imprejurare, chiar in caz de pericol pentru existenta natiunii, de situatii de urgenta ( dreptul la viata, dreptul de a nu fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, dreptul de a nu fi adus in stare de sclavaj sau servitute, libertatea de gandire, religie sau constiinta, interzicerea discriminarii numai pe motiv de rasa, culoare, sex, limba, religie, sau origine sociala ).

Sunt norme care protejeaza valori inalienabile ale persoanei umane ; Statele nu pot deroga de la ele, nici in situatii exceptionale.

Exista prezumtia ca acestea sunt si norme imperative, deoarece daca Statele nu pot deroga prin legi interne, este dificil a accepta ca ar putea sa faca acest lucru prin intelegeri intre ele.

Aceste drepturi ar reprezenta nucleul dur al drepturilor si libertatilor omului.

Constatam ca alte drepturi si libertati pot face obiectul restrictiilor si limitarilor, prin lege si pentru ratiuni bine determinate ( dreptul de a-si parasi tara si de a reveni, dreptul de a-si manifesta religia sau credinta, libertatea de expresie, de reuniune, de asociere ).

In sfarsit, pentru realizarea unor drepturi – atat economice si sociale, cat si politice – este necesara crearea unui ansamblu de conditii materiale, politice si sociale, care nu sunt reunite in toate tarile in aceeasi masura.

Nu este vorba, insa, de o ierarhie, decurgand din judecati de valoare subiective, ci de relatia cu valori inalienabile ale persoanei umane, general recunoscute ca atare, si de elementul obiectiv, al conditiilor concrete necesare pentru exercitarea unora din drepturi si libertati.

( - extras din Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan, curs universitar, prof.univ.dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )