Edgar la lucru ( 2 )
Chiar daca am fost mereu in gratiile Presei, mai mult pentru apropierea de Edgar decat pentru mine insumi, - in privinta acestui fapt nu mi-am facut niciodata cea mai mica iluzie -, trebuie sa marturisesc ca eram foarte entuziasmat de ideea unei convorbiri cu o ziarista de la Washington Times Herald.
Nu mi-as fi ingaduit sa accept fara acordul explicit al lui Edgar, care mi-l dadu mai mult pentru a-mi face placere, decat pentru altceva.
Edgar considera ca este mai bine pentru Birou [ FBI ] ca el sa fie singurul care sa-l reprezinte in ochii lumii.
Insa, cum aprecia ideea de recompensa, i se intampla sa ingaduie unui agent [ FBI ] sa se exprime in Presa, autorizatie pe care o acorda asa cum i-ai da o prajitura unui copil.
Cu atat mai mult cu cat ziarista era una dintre cele mai frumoase femei din Washington, pe care le puteai vedea in toamna lui 1941.
Edgar auzise vorbindu-se despre ea si, fara a se arata gelos, imi dadu de inteles ca asta il irita un pic.
O frumusete nordica de o perfectiune rara, cu o piele ferma si catifelata, pe care o datora obarsiei sale daneze.
Intalnirea avu loc la sfarsitul lunii octombrie pentru ca interviul sa apara pe 30 si trebuie sa recunosc ca femeia asta m-a intimidat indeajuns, intr-atat frumusetea ii era pe masura reputatiei.
Fara a o supraveghea in mod special, stiam despre ea ca sosise in Statele Unite in 1940 pentru a urma la Columbia cursurile Scolii de Jurnalism.
Ulterior fusese trimisa la Arthur Krock, batranul prieten evreu al lui Joe Kennedy.
Probabil ca New York Times nu avea niciun post disponibil la Washington DC, fiindca Krock, in ciuda apetitului sau pentru femei, se lipsise de ea trimitandu-i-o lui Waldrop, directorul executiv al lui Times Herald.
Modestia mea ar avea teribil de suferit daca as reda interviul integral, insa trebuie sa spun ca mi-a zis lucruri delicioase.
Ma descria ca fiind “ un barbat deosebit de agreabil, cu o privire de o rara inteligenta “ si “ un fizic splendid “.
Nu-mi puteam dori mai mult. Edgar m-a felicitat din varful buzelor.
Acesta a fost unul dintre ultimele mele interviuri aparute in presa.
Am fost cu atat mai stupefiat cand Waldrop, patronul ei, care ii ceruse sa ma abordeze, mi-a dezvaluit ca una dintre colaboratoarele sale, in care avea toata increderea, il asigurase ca stralucitoarea ziarista, Inga Arvad, era agenta serviciilor de informatii germane – ceea ce explica de ce venise sa lucreze la Washington, mai aproape de centrul de comanda decat New Yorkul.
Prima mea reactie a fost sa resping net afirmatia, punand-o pe seama invidiei, foarte lesne de inteles intre doua femei care scriu la acelasi ziar ; este usor de imaginat ca cea care formula acuzatiile fusese pusa in umbra de Inga.
I-am transmis totusi lui Edgar informatia pe care mi-o daduse Waldrop si fata de care aveam cele mai mari rezerve.
Nu-mi dau seama, fie datorita constiintei profesionale, fie dintr-o mica razbunare, Edgar a decis in ziua aceea sa deschida o ancheta.
A iesit repede la iveala ca aceasta femeie de douazeci si opt de ani avea deja un trecut.
Aleasa Miss Danemarca, apoi Miss Europa – incoronata chiar de catre “ cupletistul “ francez Maurice Chevalier -, fusese maritata ( pe urma divortata ) cu un fel de print egiptean, ceea ce nu inseamna mare lucru in aceste tari orientale, unde ajungi sa crezi ca sunt tot atatia printi ca si saraci.
A fost angajata corespondenta de presa de un ziar danez la Berlin, unde i-a luat mai multe interviuri lui Göring.
S-a numarat printre putinii invitati la nunta acestuia, unde i-a fost prezentata lui Hitler, imediat sedus de acest model perfect al frumusetii ariene.
Führerul i-a acordat trei interviuri, apoi a invitat-o sa asiste, langa el, la Jocurile Olimpice din 1936, care trebuiau sa consacre superioritatea fizica a acestei rase al carei remarcabil ambasador era ea.
Intoarsa in Danemarca, femeia aceasta grabita si-a luat un sot, dar si un amant.
Prietenia ei cu Göring si cu Hitler a retinut, bineinteles, imediat atentia Agentiei [ FBI ].
Aceasta suspiciune a fost intarita de relatia sa cu Wenner-Gren, in legatura cu care era condusa o investigatie dubla, de catre FBI si ONI, Serviciul de Informatii al Marinei, fiindca parea aproape sigur ca acest om se folosea de iahtul sau de o suta de metri, pentru a aproviziona cu combustibil submarinele germane.
Nu m-am ocupat de ancheta la inceput.
In primul rand pentru ca, fiind numarul doi in FBI, nu era atributia mea.
Nici nu am dorit sa supervizez aceasta investigatie, ma incerca o usoara amaraciune vazand cum se maculeaza imaginea acestei femei pe care o gaseam atat de frumoasa.
Edgar, care urmarea in permanenta desfasurarea supravegherii sale, nu-mi vorbea nici el despre aceasta afacere.
Intr-un anumit fel, femeia asta se interpusese intre noi.
Nota : Aceasta fictiune se sprijina pe evenimente reale si pune in scena personalitati care apar sub numele lor adevarat. Unele dintre cuvintele lor sunt imaginare, altele sunt fidele manierei in care au fost redate in carti si articole. [ ... ]
( extras din “ Blestemul lui Edgar “, Amintiri atribuite lui Clyde Tolson ( 1932-1972 ), Capitolul 8 - Marc Dugain, Editura RAO, Bucuresti, 2007 pt versiunea in lb romana august 2008 – titlul original “ La malédiction d’ Edgar “, Editions Gallimard, Paris, 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu