Anul 1947. Cruciada impotriva comunismului ( 2 )
Dar unul dintre cele mai frumoase rezultate ale noastre, dintre toate categoriile de suspecti luate la un loc, a fost acela care a condus in 1952 la alungarea din Statele Unite a lui Charlie Chaplin.
Dovezile pe care le stranseseram, referitoare la simpatiile sale comuniste si la moravurile lui depravate, faceau din el insusi exemplul a ceea ce America nu putea tolera pe pamantul ei.
Raportat la populatia noastra, au fost expulzati de pe teritoriul american putini vinovati.
Nici condamnarile la inchisoare nu au fost cu duiumul, insa am reusit sa epuram serviciile publice si, odata cu acestea, o multime de firme private care s-au pus in ton cu administratia.
Mii de intelectuali privati de un loc de munca si siliti sa accepte slujbe inferioare pentru a supravietui si-au putut da astfel seama de sansa pe care au ratat-o prin lipsa lor de chibzuiala in a imbratisa o cauza.
Imi amintesc in special de un reputat cardiolog de la spitalul din Washington, care refuzase sa-si marturiseasca apartenenta la Partidul Comunist, in tinerete.
Acest om, care ma examinase pentru o alerta fara urmari grave, a fost nevoit sa vanda pneuri de automobil pe o strada comerciala din capitala timp de mai multe luni.
Am dat peste el din intamplare, intr-o zi cand soferul meu oprise masina pentru a-i face plinul.
L-am gasit mult mai putin sigur pe el decat in ziua cand refuzase sa raspunda comisiei, care il audia de altfel cu multa curtoazie, sprijinindu-se pe libertatea de gandire pe care i-o dadea Constitutia.
Slabise si purta salopeta in culorile firmei unde era angajat.
Am coborat geamul portierei.
Omul m-a privit o clipa.
Nu reusea sa ma identifice. Avea sentimentul ca are in fata pe cineva important, insa numele meu ii scapa.
- Nu va amintiti de mine, am zis eu pe un ton politicos. Sunt Clyde Tolson, de la FBI [ adjunctul directorului FBI Edgar Hoover ]. M-ati examinat acum aproape doi ani.
Medicul a facut un semn din cap, pentru a-mi arata ca si-a adus aminte, pe urma a parut sa se intunece la fata, ca si cand numele meu il intrista.
- N-ar fi trebuit sa va incapatanati, credeti-ma, am continuat. Ati fi fost si acum la spital, va asigur, principiile dumneavoastra erau deplasate, America pierde prin asta tot atat cat si dumneavoastra. Am pastrat amintirea unui om foarte competent, poate un pic arogant, insa foarte competent. In fine ... va inteleg necazul, dar, vedeti, la dusmanii nostri, in URSS, esti torturat, deportat, executat. Aici, suntem totusi departe de aceste lucruri extreme. Un medic de nivelul dumneavoastra are, fie ca vrea sau nu, responsabilitati importante in aceasta tara. Nu poate muri cu principiile in brate.
S-a apropiat, teapan ca un automat.
La inaltimea portierei, m-a privit cu doi ochi rosii si umezi, pe urma a spus cu o voce slaba :
- Sunteti diavolul in persoana.
- Ma flatati, am raspuns, cred ca ganditi ce gandeste si Stalin, de-asta ati ajuns aici.
Am ridicat geamul in timp ce el incerca sa-mi zica ceva, si automobilul a pornit.
Edgar a facut dovada ca, pe drept cuvant, caracatita comunista nu era o simpla nascocire.
Tentaculele sale se intinsesera pana in sfera guvernamentala.
In iulie 1948, Elisabeth Bentley s-a prezentat in fata comisiei de ancheta, marturisind ca se aflase in serviciul sovieticilor.
Ea afirma ca le trimisese informatii care ii fusesera furnizate de catre trei personalitati din guvern.
Chiar atunci, directorul de la Time, Whittaker Chambers, a recunoscut ca fusese comunist si ca participase la o actiune de infiltrare a guvernului.
El l-a acuzat direct pe Alger Hiss, un colaborator important al Departamentului de Stat. Doua dintre persoanele incriminate de catre Bentley erau personalitati importante in guvernul Truman.
Am lasat ca aceasta afacere sa se decanteze singura, in liniste, jubiland discret cand vedeam jena cauzata presedintelui Truman.
White, fost ministru adjunct al Trezoreriei, a fost victima unei crize cardiace dupa audierea sa in fata comisiei.
Remington, ministru al Comertului sub Truman, a fost omorat in bataie in inchisoare de catre detinuti, dupa ce fusese condamnat pentru marturie mincinoasa.
Dugan, calomniat de catre Chambers, a cazut de la etajul al saisprezecelea al unui bloc din New York.
Alger Hiss a fost condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare pentru sperjur.
Nu au lipsit criticile, care afirmau ca noi am construit toata aceasta afacere piesa cu piesa, fara un minimum de dovezi, cu ajutorul unor congresmani zelosi, dintre care faimosul Nixon, care activa cu energia pe care o au tinerii ambitiosi.
Nici presedintele Truman n-a crezut toata aceasta poveste.
Pentru el, era o lovitura data de republicani, cu autorul unui Hoover castigat pe de-a-ntregul pentru cauza lor.
El era convins ca republicanii erau gata de orice pentru a reveni la putere, de care fusesera tinuti la distanta mai bine de cincisprezece ani.
In ’48, an electoral, stiam ca in cazul victoriei lui Truman va fi greu sa ne mentinem la conducerea FBI.
Nimeni n-ar fi pariat pe el. Am mobilizat intregul FBI pentru a face, discret, campanie pentru Dewey, candidatul republican, furnizandu-i toate dosarele necesare ca sa fie ales.
In pofida aurei care il inconjura pe Edgar, acesta a considerat ca era inca putin prematur sa faca el insusi campanie, dar de data asta nu excludea posibilitatea de a urca o treapta si de a deveni ministru al Justitiei, in asteptarea alegerilor din 1952.
In dimineata de 3 noiembrie 1948, Chicago Tribune, sigur pe sine, publica pe prima pagina, cu litere ingrosate :
“ Dewey il infrange pe Truman “.
In cursul zilei, anuntul oficial al rezultatelor a avut asupra noastra efectul unui upercut dat cu toata puterea.
Truman fusese reales.
Nota : Aceasta fictiune se sprijina pe evenimente reale si pune in scena personalitati care apar sub numele lor adevarat. Unele dintre cuvintele lor sunt imaginare, altele sunt fidele manierei in care au fost redate in carti si articole. [ ... ]
( extras din “ Blestemul lui Edgar “, Amintiri atribuite lui Clyde Tolson ( 1932-1972 ), Capitolul 12, - Marc Dugain, Editura RAO, Bucuresti, 2007 pt versiunea in lb romana august 2008 – titlul original “ La malédiction d’ Edgar “, Editions Gallimard, Paris, 2005 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu