Edgar la lucru ( 4 )
Marele Kennedy ( ca statura ) a plecat destul de contrariat.
Dupa plecarea sa, Edgar mi-a zis cu satisfactie :
- Cred ca am fost destul de corect fata de el.
Am iesit in strada, unde batea o briza racoroasa. Cu un gest al mainii, Edgar i-a dat liber soferului care ne astepta cu motorul pornit, ca de fiecare data cand eram afara, si am luat-o pe jos, in directia casei sale.
Pe drumul care ducea la aceasta locuinta, unde se mutase dupa decesul mamei lui, Washingtonul avea, in mod ciudat, un aer de sarbatoare.
Pe largile sale bulevarde se incrucisau limuzine superbe.
Edgar zambea.
- Traim intr-o tara splendida, nu-i asa, Clyde ? Pacat ca trebuie sa ne luam permanent masuri de precautie impotriva acestor fii [ ... ] care vor sa o arunce in aer prin lipsa lor de morala.
Am raspuns printr-un semn din cap. Un pic mai tarziu, si-a reluat ideea :
- Razboiul este o oportunitate, el ingaduie sa-i indepartam pe indezirabili si sa le dam o sansa de a muri cu demnitate. In ce-l priveste pe acest Kennedy Jr., cred ca trebuie sa facem tot posibilul ca sa plece pe un teatru de operatiuni.
Joe telefona dupa cateva zile pentru a-l informa pe Edgar ca vorbise cu fiul sau. John ii marturisise hotararea lui de a se casatori cu Inga Arvad.
Evident, Joe se opusese violent din cauza suspiciunilor care planau asupra ei, dupa cum spunea el, si pentru ca nu putea fi o casatorie convenabila pentru un catolic.
Adauga ca facuse chiar efortul de a o intalni intre patru ochi pe tanara femeie ca sa-i spuna acelasi lucru. [ ... ]
John Fitzgerald Kennedy fu trimis la baza navala de la Charleston, in Carolina de Sud. Dar nu se descuraja.
In cursul lunii februarie 1942, Inga Arvad veni la el in doua randuri, sub un nume fals – Barbara White - , la hotelul Fort Summer, unde cuplul nu reusi sa scape de vigilenta Biroului, care le pusese microfoane in camera. In afara de zgomotele obisnuite provocate de zbenguielile lor, nicio discutie nu ne-a atras atentia. Tanarul Kennedy nu discuta cu amanta lui despre nicio problema militara, iar ea nu facu decat sa colporteze diverse barfe rasuflate legate de guvernul de la Washington. Durata medie a raporturilor lui sexuale ramasese constanta. Insa scurtimea era compensata de o fervoare sonora care putea constitui o acoperire remarcabila.
Ancheta asupra Ingai Arvad ne conduse la concluzia ca nu exista nimic care sa ne permita sa o acuzam de spionaj, insa dosarul ei voluminos, aproape cinci sute de pagini, nu fu totusi inchis.
Ea se infurie din cauza felului in care o trata Biroul [ FBI ] ; Joe ii spusese ca ea si John erau pusi sub ascultare. Lui Edgar putin ii pasa.
Acest eveniment reprezenta o ocazie pentru o prima intalnire intre Edgar si John Kennedy.
Acesta din urma fu cel care solicita o intrevedere, prin intermediul tatalui sau.
Edgar il descrise ca pe un tanar care afisa un anumit orgoliu, constient fiind de obarsia lui, fara a avea totusi bruschetea parintelui sau.
Isi manifesta siguranta de sine prin minele sarcastice pe care le afisa pentru a pune distanta intre el si evenimente, ca si cum refuza sa se lase afectat prea direct de acestea.
Altfel, nu parea mai robust decat o sperietoate de ciori, cum sunt cele pe care le vedem in mijlocul campurior proaspat semanate. Genul de fiu de bogatas pe care hainele cantaresc mai mult decat muschii.
Potrivit lui Edgar, fusese nevoie de intregul sprijin al lui taica-sau ca sa fie incorporat in Marina, intr-atat parea de inapt, de la prima vedere, pentru orice forma de serviciu militar.
John trecut direct la fapte, aratandu-se surprins ca putuse fi spionat in viata sa privata.
Edgar vru sa-i tina un discurs despre riscurile pe care si le asuma si care i-ar putea periclita cariera, insa John ii taie vorba ; voia sa stie daca aceasta femeie era sau nu spioana.
- In stadiul actual al cercetarilor, aceasta femeie pare in regula, se multumi el sa-i raspunda.
Fara a se tulbura defel, John ii ceru atunci sa-i dea in scris acest lucru.
Edgar ii raspunse ca ar fi incantat sa poata face asta, insa cata vreme razboiul era inca in plina desfasurare, ii era cu neputinta sa certifice ca ea nu era in solda nemtilor ; avea tot timpul sa devina spioana.
Nota : Aceasta fictiune se sprijina pe evenimente reale si pune in scena personalitati care apar sub numele lor adevarat. Unele dintre cuvintele lor sunt imaginare, altele sunt fidele manierei in care au fost redate in carti si articole. [ ... ]
( extras din “ Blestemul lui Edgar “, Amintiri atribuite lui Clyde Tolson ( 1932-1972 ), Capitolul 9 - Marc Dugain, Editura RAO, Bucuresti, 2007 pt versiunea in lb romana august 2008 – titlul original “ La malédiction d’ Edgar “, Editions Gallimard, Paris, 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu