- “ Calamitatile Noii Zeelande veneau mai degraba din maruntaiele pamantului decat din cer. Exista intotdeauna un apasator sentiment al asteptarii, un fior imperceptibil, insotit de vibratii ale pamantului care se transmiteau pana in picioarele oamenilor. Pentru ca in pamant salasluia o forta ascunsa, o putere de o magnitudine uriasa, care, in urma cu treizeci de ani facuse sa dispara un munte intreg in adancuri. Suvoaiele de apa tasneau prin crapaturile inofensive ale dealurilor, vulcanii spumegau aruncandu-si fumul spre cer si izvoarele alpine se incalzeau. Lacurile uriase de magma clocoteau, mãrile invaluiau nesigure stancile, care puteau oricand sa dispara si sa nu mai intampine fluxul ; din loc in loc, crusta pamantului se subtia, atingand o grosime de numai noua sute de picioare. Si totusi, acesta era un pamant bland si milostiv “ - Pasarea Spin, Colleen McCullough ; The Thorn Birds by Colleen McCullough
Interiorul si varsta Pamantului
Interiorul Pamantului se cerceteaza greu direct : in depresiunile naturale se poate cobori pana la adancimea de 10 km ( langa Insulele Mariane din Pacific ), iar prin foraje pana la 6, 7 km.
Dar toate acestea reprezinta atat de putin, fata de raza de 6 370 km a Pamantului.
Masa Pamantului se poate determina experimental.
S-a gasit ca fiind de 5, 98 X 10 27 g.
Cunoscand volumul sau, putem calcula densitatea medie a Pamantului, care este 5, 52 in raport cu apa.
Straturile superficiale ale scoartei avand densitatea numai de 2, 5 se admite o crestere a densitatii spre interior, ajungand pana la 10, 5 ( densitate mai mare decat a otelului ).
Din foraje s-a constatat ca, temperatura creste spre interior : dupa 30-40 m adancime, temperatura creste cu 3 o C la fiecare 100 m adancime.
Aceasta crestere datorita si substantelor radioactive aflate la adancimi de numai cateva sute de kilometri, devine mai lenta spre interior, incat in centrul Pamantului este o temperatura de mai multe mii de grade.
Se poate admite ca, din cauza marilor presiuni, dupa un strat fluid aflat sub scoarta sa existe un nucleu solid din fier si nichel.
Perioada de deplasare a polilor terestri, de 430 de zile, este in concordanta cu aceasta concluzie, iar undele seismice care traverseaza masa terestra indica o discontinuitate la 2 900 km adancime, si a doua la 5 100 km, corespunzand trecerii de la proprietatea solid, la proprietatea de fluid, si invers.
De aici o concluzie asupra structurii interne a Pamantului : sub scoarta terestra, se afla materie pana la 2 900 km, formata din silicati, avand densitatea intre 3 si 6 g/cm 3.
Se continua cu nucleul lichid pana la 5 100 km, in care domina fierul, iar peste 5 100 km adancime se afla nucleul interior, probabil solid.
Este posibil sa fie justa ipoteza nucleului terestru format din elementul cel mai abundent aflat in Soare, hidrogenul, care la presiuni foarte mari poate obtine proprietati metalice.
Varsta Pamantului se poate deduce din fenomenele de dezintegrare radioactiva, din scoarta sa : cunoscand viteza de dezintegrare a izotopilor uraniului, se poate determina timpul necesar obtinerii izotopilor de plumb din scoarta, care au provenit din dezintegrarea primului.
Se afla astfel o varsta de 4, 5 miliarde de ani.
Acest rezultat este important pentru varsta sistemului nostru solar.
El este in concordanta cu varta de 5, 2 miliarde de ani, dedusa pentru Soare pe alte cai.
( extras din Astronomie manual pentru clasa a XII-a, Ministerul Invatamantului, Gheorghe Chis, manual elaborat in anul 1965, actuala editie fiind revizuita de prof.univ.dr. Ieronim Mihaila, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. Bucuresti )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu