Atasamentul ( psihologie generalã )
”Dupa 2 luni apare si zâmbetul in fata unei prezente umane : este primul gen de manifestare a sociabilitatii “
Cand am studiat problemele instinctului, am amintit de fenomenul Imprinting, de atasamentul puilor de gãinã sau de ratã, fatã de orice obiect sau faptura care se miscã in apropierea lor, indata ce au iesit din gãoacea ouãlor.
Chiar si la speciile unde nu apare fenomenul in aceasta forma, existã un evident atasament fata de mamã ori fatã de un obiect similar.
De exemplu, un pui de cimpanzeu, izolat de mama sa, imediat dupa nastere, a fost pus in prezenta a douã schelete de sârmã, conturând aproximativ forma unei maimute.
Unul din schelete avea sârma acoperitã cu o stofã moale.
Puiul s-a atasat de acest schelet, desi era hranit cu biberonul atarnat de celalalt schelet.
S-a manifestat deci nevoia unui confort placut.
Toti puii de cimpanzeu traiesc multa vreme agatati de mamele lor.
In afara contactului initial cu mama, pentru evolutia puilor au o mare insemnatate relatiile si cu alti pui, jocul impreuna.
O izolare totalã de ceilalti are efecte psihice grave : puiul ramane pasiv, intr-un colt, sugandu-si degetul, are atitudini rigide si stereotipe ( stã impasibil, cu bratele incrucisate, cate o mana pe fiecare umar ).
Puiul este terorizat de orice obiect nou.
Dupa lunga izolare prealabila, daca este plasat intre indivizi de aceeasi varsta, el nu se joaca si manifestã tendinte agresive, chiar fata de pui mult mai slabi, ori fata de adulti – ceea ce nu se intampla in cazul celor crescuti in colectivitate.
Femela care a crescut separatã de ceilalti, devenitã maturã, refuzã contactul sexual.
Insamantata artificial, naste pui, dar nu se ocupã de el, il neglijeaza.
Deci jocul cu parteneri de varsta apropiata, pare a fi tot atat de important ca si contactul cu mama sa.
In ce priveste copilul nou-nascut, si el manifestã repede atasament fata de mamã, prin miscari si tipete cu care cautã sa isi mentina mama in apropiere.
Dupa 2 luni apare si zâmbetul in fata unei prezente umane : este primul gen de manifestare a sociabilitatii.
Chiar si dupa ce copilul isi castiga independenta, avand posibilitatea de a merge, el fuge imediat la mama sa, ori de cate ori ceva il sperie, sau daca resimte obosealã ori vreo durere.
Copilul are nevoie de ingrijire si protectie, fiind extrem de neajutorat multa vreme.
Este fiinta care isi cucereste independenta cel mai tarziu, avand o foarte lunga perioada de invatare ; aceasta ii asigurã insa, ulterior, marea sa superioritate fata de celelalte fapturi.
Copiii ramasi fara mamã de la inceputul vietii, lipsiti de afectiune, ingrijiti sumar, cu slabe contacte sociale in primul an de viata, se dezvoltã extrem de greu, chiar din punctul de vedere al greutatii corporale – cu toate cã sunt bine hraniti.
Apar fenomene de subdezvoltare caracteristice traiului in conditiile precare din spitale sau orfelinate : se vorbeste atunci de “hospitalism”.
Comportamentul plin de afectiune al mamei este important si pentru formarea, a ceea ce Alfred Adler numeste “sentimentul comuniunii sociale” ( Adler, A., pp. 135 ; 205 ), legat de constiinta indatoririlor noastre fata de semeni.
El favorizeaza :
- comunicarea,
- colaborarea,
- si actele altruiste.
Baza acestui sentiment o constituie relatiile cu mama, afectiunea reciproca dintre mamã si copil.
Totusi este nevoie de un anumit echilibru intre raporturile reciproce.
Daca severitatea excesiva, ca si lipsa de afectiune reduc la zero posibilitatea formarii acestui sentiment, si o atitudine exclusivista din partea mamei impiedica socializarea afectiunii.
Cu o prea slabã componentã ereditarã, solidaritatea interumanã cere o educatie si o experienta sociala pozitive.
Din acest punct de vedere, sunt favorizate familiile cu mai multi copii, pe cand copilul unic ridicã multe probleme de ordin educativ.
( extras din Psihologie generalã, Andrei Cosmovici profesor de psihologie la Universitatea “Al.I.Cuza”, Ed. Collegium Polirom, Iasi, 1996 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu