Memoria si vârsta. Memoria în viata cotidianã. Data primelor amintiri personale ( ultima parte )

Memoria si vârsta. Memoria în viata cotidianã. Data primelor amintiri personale ( ultima parte )

Memoria si vârsta : - continuare -

La bãtrâni asistãm la aparitia unor fenomene specifice :

( 1 ) Scad performantele memoriei, comparativ cu cele ale tinerilor, nu global, ci diferentiat, in sensul cã se retin mai ales materialele cu sens – povestirile -, dar se uitã materialele fara sens, astfel de exemplu, intr-o cercetare s-a constatat cã 78 % dintre subiectii investigati, avand varsta cuprinsa intre 70 si 97 de ani, nu au retinut nicio singura silabã fara sens din cele 5 care le-au fost prezentate ;

( 2 ) Scade memoria vizuala : apar confuzii, inexactitati privind structura unor imagini, amplasarea detaliilor ;

( 3 ) Se uitã mai ales informatiile primite recent, in schimb, cele din trecut sunt reactualizate pana la epuizare ;

( 4 ) Se diminueaza capacitatea de intiparire si de reproducere exacta ;

( 5 ) Inteligenta fluida scade o data cu varsta, in contrast cu inteligenta cristalizata care se mentine si poate continua chiar sa creasca ;

( 6 ) Memoria de lucru, care permite, dupa cum ne amintim dintr-un paragraf anterior, pastrarea si manipularea simultana a informatiilor, cunoaste scaderi in functie de varsta ;

( 7 ) Sistemele subordonate memoriei de lucru – mai ales bucla fonologica – se mentin destul de bine, desi operarea acestui sistem in asociere cu sistemul executiv central se aflã in declin ;

( 8 ) La batrani are loc deteriorarea procesului de invatare pe termen lung, deoarece acestia manifestã tendinta de a nu codifica materialul intr-o maniera la fel de ampla si complicata ca tinerii ;

( 9 ) Memoria de perspectiva scade serios la batrani ;

( 10 ) Viteza si fluenta accesului la depozitele semantice se diminueaza ;

( 11 ) La fel, o data cu varsta, se deterioreaza si memoria procedurala ( Vezi Baddeley, 1998, pp. 202-203 ).

Gerontologul american Warner Schaie aratã cã, desi memoria este facultatea cu cea mai evidentã deteriorare dependentã de varsta, ea nu este singura, o data cu ea producandu-se un declin treptat si al altor capacitati cognitive.

Baddeley considerã cã problema imbatranirii trebuie abordata din unghiul optimizarii.

In ceea ce priveste memoria, noteaza el, optimizarea inseamna a gasi modalitati de a ne asigura ca susceptibilitatea ei mare fata de erori, sa nu conduca la o scadere a eficientei totale.

Tocmai de aceea, in capitolul dedicat “memoriei si imbatranirii” el isi propune sa prezinte atat latura negativa – aceea cã memoria se inrautateste o data cu varsta -, cat si latura pozitiva – faptul cã existã modalitati prin care poate face fatã acestei situatii.

Iatã deci cã de-a lungul intregii vieti a individului, memoria suportã o serie intreagã de transformari, dependente, pe de o parte, de dezvoltarea capacitatilor psihologice – a gandirii, atentiei, inteligentei, etc., - pe de alta parte, de dezvoltarea si maturizarea functiilor fiziologice si biochimice – “formarea” sau “stingerea” legaturilor temporare, cresterea cantitativã a ARN-ului, “moartea” neuronilor, etc.

Cunoasterea particularitatilor de varsta ale memoriei este necesara din mai multe considerente :

( a ) Pentru a se evita confundarea lor cu defectele memoriei :

Unii parinti au tendinta de a lua o particularitate de varsta, drept deficientã a memoriei copiilor lor ;

( b ) Pentru a putea tine seama de ele in cadrul procesului de invatamant, in sensul adecvarii continutului si a metodelor de predare, la posibilitatile mnezice ale copiilor ;

( c ) Pentru a stimula dezvoltarea lor :

In cadrul procesului instructiv-educativ, simpla mulare a acestuia pe particularitatile de varsta ale copiilor nu este suficienta, mult mai utila fiind depasirea cu putin a acestora, tocmai pentru a le stimula dezvoltarea.

( Extras din Psihologia mecanismelor cognitive, prof.univ.Mielu Zlate, Ed.Polirom, 1999, Iasi )