Scrisori, Edgar Degas

Scrisori, Edgar Degas

                                                                                                                 

Cãtre Bartholomé.

Neapole, 7 ianuarie 86 [ 1886 ]

Drag si minunat prieten, am gasit scrisoarea dumitale pe masa mea de toaleta, pusa la vedere, cand am ajuns la Neapole.

Iti multumesc mult.

Ai in suflet o multime de ganduri bune la adresa mea si ai intotdeauna grijã sa te grabesti ca aceasta sa imi parvina.

As vrea sa ma fi intors deja.

Nu mai sunt nimic altceva aici decat un francez care incomodeaza.

Familia se risipeste.

Aproape toata lumea e in dezacord cu ceilalti.

Vreau sa fiu redat cat mai repede palatului meu de flacari, ca Walkyria, adica atelierului meu, unde arde o sobã bunã.

Hagen* [ Hagen : personaj din Sigurd de Reyer ] este aici avocat.

La multi ani sotiei dumitale si dumitale.

M-am surmenat scriind in ultima vreme si nici nu mai imi gasesc ideile in timp ce va scriu.

Am sa va trimit alta data o scrisoare lunga.

Si stii ce am sa fac in aceasta dimineata ca sa ma odihnesc si sa iau putin aer ?

Nu, nu stii cã am sa cobor pana la Palatul Gravino, adica la postã, sa pornesc la drum patru Scrisori de cate opt pagini fiecare – apoi sa merg, cu un tramvai belgian, prin Santa Lucia, la Posilipo ca si cum as merge la Trocadero.

Mii de salutari prietenesti.

DEGAS.

Sora mea* [ * sora mea : Thérèse de Gas, sora lui Edgar Degas, casatorita cu Edmond Moribilli ] si Lucie iti multumesc.

Mai scrie-mi.

Calata Trinita Maggiore Neapole.

*** **                                                                                                                                    

Cãtre Bartholomé.

Nedatatã. [ 1888 ]

Dragul meu prieten,

O sa venim sa luam masa cu dumneata luni si e mai bine decat miercuri.

O sa fim acolo mai devreme, ca sa vedem Christ-ul* [ *Christ-ul : acest Christ, una din primele sculpturi ale lui Bartholomé, a fost realizat pentru mormantul primei lui sotii. ].

Fericit sculptor !

Si eu as vrea...dar nu am facut inca destui cai.

Femeile trebuie sa astepte in bazinele lor* [ * bazinele lor : inca din aceasta perioada Degas se gandea la niste sculpturi de femei in bazine, proiect pe care il va realiza mai tarziu ] cu apã.

Cu prietenie,

DEGAS.

Duminicã dimineata.

*** **

Cãtre Ludovic Halévy.

Neapole, 7 ianuarie 86. [ 1886 ]

Dragul meu Halévy,

Daca nu ai fi fost ales membru al Academiei Franceze, nu ar fi trebuit sa stai un semestru intreg sa scrii Discursul pe care o sa ai placerea sa-l citesti in lipsa mea in fata unei societati alese si ( sunt sigur, nu stiu de ce, de ideea mea ) ai fi la Neapole cu mine, de preferinta la Rebouleau ; la Neapole ai fi desfasurat in folosul meu calitatile de avocat pe care toata lumea ti le recunoaste.

Chiar si dumneata, care judeci asa de bine tot ce nu este artã, recunosti primul lucrul acesta.

Gandeste-te la mine, aici, fara dumneata, lipsit cum sunt de acea luciditate politicoasa pe care o ai, conversand italieneste cu vechiul avocat ( aici se numeste “avocat insarcinat cu procedura” ) despre biata mea familie !

Acest om, cu adevarat de incredere, mi-a explicat totul intr-un mod atat de desavarsit simplu incat nu am inteles decat ceea ce stiam deja.

Prezenta unui academician la fel de priceput ca el in tot felul de chestiuni l-ar  fi impresionat puternic.

Si as fi fost in acest timp un interpret inteligent, lucru care este adevarata mea profesiune in aceasta tara.

Sunt in indiviziune cu verisoara mea Lucie*, minorã foarte aproape de majorat.

Avem amandoi interesul sa iesim din indiviziune ; ea, pentru ca are varsta sa se marite si cã situatia averii ei poate sa fie dezavantajata de mica mea prezenta ; eu, pentru ca tin mai degraba sa las un nume de pictor bun in Franta decat acela al unui mic proprietar in Italia, obtinand in acelasi timp ceva bani lichizi.

Deci trebuie s-o fac sa cumpere partea mea cat mai scump cu putinta.

Ai face minuni intr-o astfel de afacere.

Scrie-mi imediat, intre doua vizite la Doucet*, cateva sfaturi intelepte.

Imi place sa pun intrebari oamenilor care stiu ceea ce eu nu stiu, Louise si dumneata ati remarcat intotdeauna lucrul ãsta !

Daca am sters-o de la Paris ca un iepure, este pentru ca am avut incurcaturi in ultima clipa inainte de plecare.

Cu doua ore inainte de a o parasi pe Sabine nu stiam nici macar ora expresului de Geneva si dna Howland este aceea care a trimis-o sa-l intrebe pe vecinul ei elvetian, dl Bartholoni.

Salutã pe toata lumea, peste vreo doua saptamani o sa ma vedeti reaparand.

Da-mi vesti despre Rose Lemoinne* si despre prieteni.

- Gounod te-a impiedicat s-o vezi pe dna Weldon*, am aflat asta.

Spune-i dnei Howland ca doresc sa stiu altceva.

Am primit, din intamplare, o scurta Scrisoare de recomandare, cam exagerata, de la dl d’Ideville pentru consulul general la Neapole, dl du Tour, pe care trebuie sa-l cunosti si care este prieten mai cu seama, cred, cu Meilhac* si deci cu Rebouleau care era cu Meilhac ( stil Lippmann ).

M-am dus la acest consul si mi-a recomandat un avocat de aici.

Spune-i lui Meilhac, daca-i scrie dlui du Tour, sa-i multumesca de primirea gentila pe care mi-a facut-o, in ciuda prezentarii batjocoritor exagerata a lui d’Ideville.

Sigurd* este ofiter al Legiunii de Onoare !

Va ramane pe afis din acest motiv ?

Dumneata singur poti ghici lucrul ãsta.

Aici nu sunt atatea batiste originale cum credeam, trebuie mers la tara.

As vrea sa n-am altceva de facut.

Si acum, Discursul dumitale, cu toate micile efecte pe care le va cuprinde, pentru dumneata sau pentru Cavé, sau chiar pentru Doucet, toate pregatite cu pietate.

Am scris mult, sunt obosit, nu mai am nimic de spus.

Doresc acum sa imi scrieti din Franta cu interesul pe care cred cã-l merit.

Dar nu pot uita sa-ti spun cã Sickert m-a recomandat la Neapole unei familii Richmond, din Australia, a carei fiicã apãrea in profil in ceasul mizerabilului de Barnes, la Dieppe ; cã el m-a rugat, cu amabilitatea lui cunoscuta, sa ma duc sa vad o persoana delicata pe care o invatase arta e a-mi acorda consideratie ; si cã m-am dus acolo.

Este foarte usor sa te duci la Posilipo, cu tramvaiul, sa vezi intr-o pensiune burgheza anglo-italiana, intr-o regiune cuminte, incantatoare, pe o tanara australiana.

Am facut asadar acest lucru si am sa-l informez pe Sickert care va fi induiosat.

Am fost privit indelung, in timp ce tineau in mana fotografia pe care a facut-o Barnes cu Sickert si cu mine.

Au avut cu adevarat aerul cã arat mai bine pe hartie.

Crede-mã.

Scrie-mi.

Calata Trinita Maggiore. Neapole. Italia.

Notã : Lucie* de Gas : fiica lui Edouard de Gas, fratele lui Auguste ( tatal lui Edgar Degas ) si prin urmare verisoarã primarã a artistului.

Doucet* : secretar permanent al Academiei franceze.

Rose Lemoinne* : mai tarziu dna J.-E. Blanche.

Dna Weldon* : cantareata engleza, prietena cu Gounod.

Henri Meilhac* ( 1831 – 1897 ) : dramaturg, autor – fie singur, fie impreuna cu Ludovic Halévy – de opere bufe si comedii.

Sigurd* : Reyer.

*** **

( Extras din Scrisori – Edgar Degas, Biblioteca de artã, Biografii.Memorii.Eseuri, Ed.Meridiane, Bucuresti, 1987 )