Memoria si vârsta. Memoria în viata cotidianã. Data primelor amintiri personale ( 2 )

Memoria si vârsta. Memoria în viata cotidianã. Data primelor amintiri personale ( 2 )

Memoria si vârsta : - continuare -

Perioada scolaritãtii cuprinsã între 6/7-18 ani :

Perioada scolaritatii atrage dupa sine modificari mult mai semnificative ale memoriei, care le întrec in semnificatie, pe toate cele de pana acum.

Noile conditii in care trebuie sa traiasca si sa actioneze copilul, noile cerinte care i se impun si pe care trebuie sa le rezolve, atrag dupa ele urmatoarele schimbari mai importante ale memoriei :

( 1 ) Are loc disciplinarea si ordonarea desfasurarii memoriei, dupa o anumita logica ( copilul nu fixeaza la intamplare si orice, nu raspunde neintrebat, deci nu reactualizeaza oricand si oricum ) ;

( 2 ) Memoria se intelectualizeaza, in sensul cã se sprijinã tot mai mult pe ratiune, pe logica, pe intelegere ;

( 3 ) Memoria devine voluntarã prin excelentã ( copilul depune efort pentru a memora si pãstra ) ;

( 4 ) Memoria capãtã o mare plasticitate, datorita schimbului interpersonal de amintiri cu ceilalti colegi de clasa ;

( 5 ) Creste volumul memoriei, castiga in suplete si fidelitate ;

( 6 ) Memoria devine obiect al meditatiei copilului, care este interesat din ce in ce mai mult de cunoasterea particularitatior memoriei sale, de posibilitatea de a-si depasi anume deficiente.

Dat fiind faptul cã vârsta scolarã este destul de lungã, toate aceste modificãri au loc gradat si diferentiat, in fiecare subperioadã a vârstei respective :

In scolaritatea mica ( 6/7-10 ani ), desi memoreazã mecanic, copilul incearca sa introduca o serie de repere intelectuale sau strategii de invatare :

Din ce ii vine in minte, copilul selecteaza ceea ce corespunde solicitarilor, sarcinilor care i-au fost fixate.

Copilul isi dezvoltã mecanismul reproducerii, care este totusi limitat la aceasta varsta, astfel :

1. la 8 ani, copiii recunosc 24 de cuvinte si reproduc doar 5 cuvinte din 30 ;
2. la 10 ani, copiii recunosc 24 de cuvinte si reproduc 14 cuvinte.

In scolaritatea mijlocie ( pubertatea : 11-15 ani ) se dezvoltã tot mai mult memorarea logicã, copilului nu ii mai place sa “toceascã”, ci sa sesizeze esentialul ;

Copilul incearca sa isi formeze un stil propriu de a memora ( el imparte textul pe fragmente, il repetã global sau pe parti, etc. ) ;

Memoria copilului devine mai economicoasã ( numar mic de repetitii, timp mai putin pentru memorare ) si deci mai eficienta ;

Copilul intervine activ in toate procesele, dar mai ales in reproducere ;

Se dezvoltã mult memoria verbal-logicã.

In scolaritatea mare ( adolescenta : 16-18-19 ani ), dat fiind faptul cã elevul citeste foarte mult, cã i se redesteapta curiozitatea, cã vrea sa stie cat mai mult si cat mai bine, sa se perfectioneze, sa isi formeze o cultura si mai ales datorita faptului cã adolescenta este perioada marilor intrebari ( asupra omenirii, asupra fericirii, asupra destinului, etc. ), creste foarte mult volumul memoriei sale, caracterul ei activ si selectiv se amplificã ; acum se formeaza o cultura personala, de aceea selectivitatea este foarte mare ( copilul memoreaza versuri, aforisme, metafore, pasaje din autori celebri, etc. ) ; tot acum creste caracterul organizat, sistematizat ( deci voluntar ) al memoriei ;

Copilul tinde si mai mult sa isi perfectioneze memoria, deoarece astfel se poate impune in fata colegilor, poate epata, poate impresiona.

La adult, memoria atinge apogeul dezvoltarii sale :

Cercetarile efectuate pe un numãr de 2300 de persoane cu varste cuprinse intre 18 si 40 de ani, dintre care 460 de persoane au fost supuse unor investigatii de profunzime asupra unor functii psihice, printre care si Memoria, au relevat existenta a 2 macroperioade ale maturitatii :

§           ( 1 ) Una cuprinsa intre 18 si 25 de ani, si

§           ( 2 ) Alta cuprinsa intre 26 si 40 de ani,

care se diferentiaza prin viteza si ritmurile de dezvoltare ale intelectului in general, si ale diverselor functii psihice in special.

Se pune astfel in evidentã caracterul neomogen, contradictoriu si heterocronic al dezvoltarii intelectului si functiilor psihice ale adultilor.

Totodata s-a remarcat si faptul ca momentele de varf ale dezvoltarii memoriei sunt la varsta de :

§           19 ani,

§           23 de ani,

§           24 de ani, si

§           30 de ani,

iar capacitatea sa maximã se inregistreaza la varsta de 25 de ani.

Nefiind izolata de celelalte fenomene psihice, memoria are, in raport cu acestea, o evolutie:

1. fie corelativa,
2. fie in dezacord.

Astfel, la varste cuprinse intre 18 si 25 de ani s-a constatat existenta unui nivel ridicat al dezvoltarii gandirii si memoriei, dar un nivel scazut al atentiei ;

Intre 26 si 29 de ani : cel mai scazut nivel de dezvoltare a gandirii si memoriei, dar cel mai ridicat nivel de dezvoltare a atentiei ;

Intre 30 si 33 de ani : nivel relativ ridicat al tuturor celor trei functii ;

Intre 34 si 35 de ani : scaderea nivelului tuturor ;

Intre 36 si 40 de ani : o oarecare crestere a tuturor functiilor psihice.

( Extras din Psihologia mecanismelor cognitive, prof.univ.Mielu Zlate, Ed.Polirom, 1999, Iasi )