Evolutia psihicului. Instinctul ( 2 ) ( psihologie generala )
Ce sunt in esentã instinctele ?
I.P. Pavlov nu facea o diferenta intre reflexe si instincte.
Pare a fi doar o chestiune de complexitate.
Ca si reflexul, instinctul este declansat de anumiti excitanti, externi sau interni.
Este o sensibilizare fata de un stimul precis.
K. Lorenz a aratat cã, la unele animale, la pasari, si chiar la unele mamifere, apare reactia de urmarire, de atasament fata de orice obiect mai mare care se miscã in preajma lor, in primele ore dupa iesirea din ou, sau dupa nastere.
Fenomenul numit Imprinting, sau imprimare, a fost observat la puii de ratã sau de gãinã care s-au atasat de o cutie pusã in miscare in apropierea lor ( S.A. Barnett, pp. 223-224 ).
La fel s-a putut observa cazul unui mânz, care nu putea fi despartit de...un automobil !
Iatã exemple in care excitantul declansator este simplu, nu este vorba de o formã anumitã, ori de o culoare specificã, cum este cazul in alte instincte.
Insa un instinct presupune deseori o succesiune de acte foarte complexe:
Este cazul albinelor care, potrivit cercetarilor lui K. Von Frisch, atunci cand descoperã o zonã cu flori pline de nectar, se intorc la stup si efectueaza un dans, ale carui vitezã si inclinatie exprimã distanta si directia unde se aflã plantele respective ( M.Beniuc, 1970 ).
In acest fel, lucratoarele zboara in directia indicatã – ele “inteleg” acest limbaj instinctiv.
Nu este vorba de “rationament”, ci de reactii reflexe la anumite caracteristici ale zborului unei lucratoare.
Instinctul constã intr-o succesiune de reflexe :
Se poate afirma cã instinctul constã intr-o Succesiune de reflexe, in care o actiune pune animalul intr-o situatie ce declanseaza actul urmator.
In cazul viespii sphex, vederea greierului declanseaza atacarea si rasturnarea lui, agitatia greierului, rasturnat fiind, o stimuleaza la impungerea lui, s.a.m.d.
Daca modificãm o verigã, viespea devine dezorientatã :
Cand, dupa rasturnarea greierului ii taiem antenele, viespea nu stie ce sa faca si il abandoneaza, ea nu il trage de un picior similar antenei.
De asemenea, o altã specie de viespe isi cladeste o celulã in care depoziteaza nectar, iar cand celula s-a completat, atunci o inchide, acoperã intrarea.
Daca spargem celula, in asa fel incat nectarul se scurge usor, insecta o va umple la nesfarsit, fara a sesiza neregula.
Fixitatea instinctului :
Aceasta Fixitate a instinctului, il face sa fie deosebit de actele invatate, inteligente.
Instinctul s-ar caracteriza ca un act innascut, predeterminat, mecanic, fix, rigid, pe cand actele inteligente, dimpotriva, ar fi dobandite in cursul existentei, plastice, adaptate conditiilor variabile ale mediului.
Aceasta opozitie este valabila numai in linii mari.
Variabilitatea instinctului :
Cum am invatat si mai sus, exista si in ce priveste instinctul, o oarecare variabilitate.
Sa citam alte cateva fapte :
De exemplu, viespea sphex ajungand cu greierul paralizat in fata vizuinii, il lasã la Intrare, intrã in adapostul pregatit, iar dupa ce constata cã totul este neschimbat, se intoarce si introduce prada inauntru.
Daca, pe cand ea se aflã in vizuina, noi târâm greierul mai departe, viespea il cautã, il trage in fata adapostului, si iar se duce sa isi faca inspectia vizuinii :
Acest act mecanic se poate repeta si de 40 de ori la rand !
Pe de alta parte, in alte regiuni, au fost observate viespi sphex care, dupa 3-4 repetari mecanice ale Inspectiei, renuntã la inspectie si introduc imediat greierul in locul de mult pregatit.
Adaptarea instinctului :
Exista o adaptare a instinctului in functie de conditiile de mediu.
Un stup de albine mutat la Ecuator, unde nu exista iarnã, inceteaza dupa cateva generatii sa mai adune miere.
O pasare captivã, chiar daca are la indemana tot ce ii trebuie pentru a-si cladi un cuib, totusi nu construieste nimic.
Un pui de caine crescut de la nastere pe o podea de ciment, dupa ce face mereu incercari de a scurma – pentru a-si ascunde surplusul de hrana, - de la o vreme renuntã, si instinctul cainelui nu mai apare, chiar daca el este eliberat intr-o curte cu pamantul moale.
De asemenea, cantecul pasarilor nu este decat partial innascut :
- lungimea cantecului,
- numarul de note,
este acelasi cu cel al cantecului parintilor, dar melodia este in functie de un model care poate fi cu totul altul cand pasarea a crescut printre alte specii.
De altfel, la speciile superioare, instinctul se perfectioneaza prin exercitiu : este vorba de “jocul” puilor de pisica ori de caine, prin care indivizii isi exerseaza iuteala, agerimea.
Asadar, nu se poate face o opozitie prea netã intre comportamentul instinctiv si comportamentul invatat, mai ales in cazul speciilor evoluate.
La speciile evoluate, invatarea ocupã un loc din ce in ce mai important, si de aceea copilaria este din ce in ce mai lunga : cea mai lunga este la cimpanzeu si, desigur, la om.
De altfel, omul are putine instincte si ele apar doar sub forma unor tendinte :
- tendinte de aparare : fuga la un zgomot puternic, la un cutremur ;
- tendinte sexuale : care se marginesc la actul in sine, si nu determinã nici macar natura partenerului ;
- iar tendintele materne – foarte puternice la animale – pot lipsi la om !!!
Oricum, o cercetatoare, Margaret Mead, vizitand o insula din Polinezia, a intalnit o populatie primitiva unde relatiile sociale erau diferite de relatiile sociale europene.
Astfel, femeile mergeau la vanatoare, la pescuit, iar barbatii se ocupau de gospodarie si de copii.
Dandu-le copiilor de acolo jucarii diferite, s-a observat ca baietii au aratat interes papusilor, pe cand fetele au preferat armele sau uneltele in miniatura.
Deci, nici preferinta pentru papusi nu este legata de un instinct, ci este efectul modelului social.
Cum s-au format instinctele ? Aceasta este o problemã extrem de complicatã.
( I ) Lamark sustinea ereditatea insusirilor dobandite :
In spiritul acestei conceptii, deprinderile consolidate mereu, ar fi putut deveni treptat ereditare, s-ar fi transformat in instincte dupa un mare numar de generatii.
S-a facut chiar un experiment in acest sens :
McDougall, la inceputul acestui secol, a urmarit cate erori face o pereche de sobolani, pana invata un anume labirint.
El a inregistrat 144 de greseli.
Apoi, acesti sobolani au fost hraniti numai in cadrul acelui labirint pe care trebuiau sa il strabata mereu.
La fel a procedat cu puii si cu nepotii lor.
Dupa cateva zeci de generatii – experimentul a durat aproape 20 de ani – ultima pereche a invatat prima oara labirintul, facand doar 9 greseli, confirmand aparent, teza lui Lamark.
Numai cã, un alt psiholog a crescut o familie de sobolani in aceleasi conditii cu sobolanii lui McDougall, dar fara a utiliza deloc labirintul : si totusi, dupa 50 de generatii, ultima pereche a invatat labirintul tot asa usor.
Incat, altii au fost factorii care au dus la o crestere a inteligentei acelor animale.
( II ) De altfel, cercetarile biologilor au infirmat mereu punctul de vedere al lui Lamark.
Experienta, se pare, nu poate influenta direct zestrea ereditara.
Azi, specialistii sustin cã modificarea ereditatii se face numai prin mutatii cu totul intamplatoare.
Conform calculului probabilitatilor, daca asa ar sta lucrurile, atunci pentru a se explica evolutia speciilor, ar fi nevoie de sute de miliarde de ani.
Nu se stie in ce conditii, mediul si experienta ar putea influenta zestrea ereditara.
Insa aparitia instinctelor nu este cu nimic mai misterioasa, decat functionarea organelor interne :
In timpul digestiei se produc miscari si se secretã fermeni, exact la momentul oportun si in cantitatea necesara, in functie de compozitia chimica si masa bolului alimentar.
Sangele creeaza anticorpi speciali pentru virusi ori substantele ce au patruns in organism.
Cine face analiza chimica ?
Cine comandã structura necesara a anticorpului ?
Sunt nenumarate mecanisme care regleaza circulatia sanguina, pastrarea temperaturii corpului, si toate constituie raspunsuri exacte, la stimuli anumiti.
Deosebirea intre aceste mecanisme si instinte, este doar aceea cã instinctele se declanseaza si se regleaza, indeosebi in functie de excitanti externi, pe cand organele interne isi regleaza activitatea dupa semnalele din interiorul organismului.
( extras din Psihologie generalã, Andrei Cosmovici profesor de psihologie la Universitatea “Al.I.Cuza”, Ed. Collegium Polirom, Iasi, 1996 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu